Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Tașcu Ioan Ciulli (ϯ)
(n. 1895 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: mediteraneean, neoromânesc

Căderea Bastiliei 59
2-5 niveluri, 4 apartamente, 1930, art deco, risc seismic U2
Casa G. Eliescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, eclectic regional
Casa Stavri Cunescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, mediteraneean
Casa Teodorescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1928, neoromânesc
Seminarul Pedagogic / Liceul de Fete
educaționale, 2-5 niveluri, 1927, neoromânesc
Arhitect Tascu Ioan Ciulli

Arhitectul Tașcu Ioan Ciulli

Tașcu Ioan Ciulli (n. 15 februarie 1895, Târnova, Macedonia – d. ? ) a fost arhitect aromân activ în România în perioada interbelică, cunoscut mai ales pentru proiecte cu program social (cămine de ucenici, cantine, băi muncitorești, școli/liceu), realizate frecvent împreună cu soția sa, arhitecta Maria Hogaș Ciulli, și, în anumite cazuri, în colaborare cu arh. Paxino. Într-un raport de cercetare asociat „Arhiva de arhitectură: căminele interbelice” este menționat ca fiu al lui Ion și al Vasilichiei Ciulli. Din 1927 a fost căsătorit cu arhitecta Maria Hogaș Ciulli; este menționat și un fiu, Sorin Ciulli (fizician).

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Tașscu Ioan Ciulli urmat Academia (Școala Superioară) de Arhitectură din București și a obținut diploma în 1926. Membru în Corpul Arhitecților din 1933. Între 1928 și 1948, a fost inspector general de arhitectură în Ministerul Muncii. Din informațiile reunite în fișele de arhivă, Tașcu Ioan Ciulli apare ca un arhitect care a lucrat în funcție de program și context: limbaj modernist (în special la construcțiile sociale), dar și intervenții în registru neoromânesc și chiar o serie de lucrări interpretate ca având influențe mediteraneene, uneori suprapuse peste un fond neoromânesc.

În același timp, arhitectul Mihai Duțescu îl descrie, într-un comentariu de autor pentru un proiect de restaurare, ca „(Tașcu Ciulli was) a rather obscure yet prolific exponent of a local Art Deco idiom called the Neo-Romanian style”, în cazul unei vile proiectate de Ciulli în jurul anului 1930. Mădălin Ghigeanu, de asemenea (2022), îl introduce în interpretarea specifică a „curentului mediteraneean” în arhitectura interbelică românească.

Proiectul său de diplomă, „Palatul Invalizilor” (1926), este documentat în colecțiile UAUIM. Este consemnat că a expus planșe din acest proiect la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă din 1929, proiectul fiind premiat și ulterior publicat în revista Arhitectura (1930), iar conceptul era inspirat de Dôme des Invalides din Paris și gândit ca piesă centrală a unui Parc Național comemorativ.

Lucrări documentate

Clădiri publice și administrative, sociale

  • Liceul de băieți, Alba Iulia (1926–1928), în colaborare cu arh. Paxino.
  • Liceu de băieți Târgu Mureș (1926–1928), în colaborare cu arh. Paxino.
  • Liceul de fete, Buzău (1926–1928), în colaborare cu arh. Paxino.
  • Liceul de fete din Calea Dorobanților, București (1926–1928), în colaborare cu arh. Paxino. (azi Licelul I. L. Caragiale)
  • Casa Asigurărilor Sociale, Târgu Jiu.
  • Școală, cantină și cămin de ucenici, București, în fața Gării de Est (formulări diferite în surse), 1931.
  • Cămin de ucenici, școală de ucenici, baie muncitorească, casă de asigurări sociale Târgu Jiu (1932–1934)
  • Cămin de ucenici, școală, cantină și baie muncitorească, Timișoara, Bd. 23 August – în fața Băncii de Stat (1934–1936 de Tașcu și Maria Ciulli).
  • Cămin de ucenici, școală, cantină și baie muncitorească, Arad, Bd. Gării (1936–1938/1939), refăcut după bombardament.
  • Școală și cantină, Pitești (1938–1940) / Cămin de ucenici, baie muncitorească, oficiul de plasare Pitești (1938)
  • Club/adăpost muncitoresc, birou de angajare a muncii și baie muncitorească pentru muncitorii din Portul Brăila, str. Fața Portului (1938–1940).
  • Teatrul și Blocul Miorița din București / Bloc de locuințe cu sală cinematografică „Miorița” București – Calea Moșilor nr. 5 (azi nr. 127) (1929–1942)
  • Stadionul muncitoresc „Câmpul Veseliei”, cu vestiare și dușuri la subsol, prima tribună de beton din țară București (1931–1932)

Reședințe și vile particulare, imobile de raport

  • Vilă, Casa Teodorescu, str. Londra nr. 46, București (1928).
  • Vila Ciulli, Intrarea Armașului nr. 9, București (construită în 1938) / Proiect locuință personală (S+P+1E+M), proprietari Maria și Tașcu Ciulli, str. Eremia Grigorescu nr. 12 / Intrare13 (1935), menționată ca lucrare cu influențe mediteraneene în lucrarea lui Mădălin Ghigeanu.
  • Vilă interbelică (Casa L. Gherman), proiectată de Tașcu Ciulli, Intrarea Eliza Zamfirescu Leonida nr. 1 / Str. Nicolae Ionescu nr. 9  (cca. 1930), restaurare prezentată în Anuala de Arhitectură 2020. (galerie via Anuala de Arhitectură 2020, foto Radu Malasnicu)
  • Casa Pascal Vasiliu, București – Intr. Eliza Zamfirescu Leonida nr. 13 (1929–1942)
  • Casa Gataiantu, București – Intr. Eliza Zamfirescu Leonida nr. 7 (1929–1942)
  • Casa G. Eliescu, București – Str. D. Orbescu nr. 6 (1929–1942)
  • Casa Stavri Cunescu, București – Str. Zambaccian nr. 11 (1929–1942)
  • Casa Popescu Spineni, București – Str. Ciru Iliescu nr. 4 (azi Dr. Fr. Joliot Curie 4) (1929–1942)
  • Bloc de locuințe (completare) București – Știrbey Vodă (1929–1942)
  • Bloc de locuințe București – Str. Cometa nr. 59 (azi Căderea Bastiliei 59, colț Gr. Alex.) (1929–1942)
  • Vila Eliescu, Predeal – Cioplea
  • Vila Stavri Cunescu, Bușteni
  • Vila C. Soicescu, Ghilos

Notă: Ca și în cazul multor altor arhitecți care au lucrat pe terme lung în familie (Horia, Lucia și Ion Creangă, Maximilian și Mariana Zielinschi, Lilian și Iana Captari, George și Oana Postelnicu, Ioan și Tiberiu Niga etc.), și în cazul lui Tașcu și Maria Ciulli este de presupus că ambii au contribuit la proiectele importante ale biroului, chiar dacă unul dintre ei nu este menționat explicit în documentațiile păstrate pentru fiecare lucrare.

Referințe

 



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index