Arhitectul Spiridon Cegăneanu
Spiridon (Popescu) Cegăneanu. A folosit forma „Spiridon Popescu Cegăneanu” în unele evidențe arhivistice. Născut la 18 octombrie 1880 la Pârlita, comuna Sărulești, jud. Călărași, a murit în 1973 la București. Arhitect centrat pe stilul neoromânesc, publicist și critic de arhitectură; considerat printre fondatorii criticii de arhitectură din România, printr-o activitate publicistică de mari dimensiuni (câteva sute de articole și studii, după unele surse). A urmat Școala Superioară/Națională de Arhitectură din București, fiind diplomat în 1904. Este menționat ca discipol/format în cercul profesional asociat lui Ion Mincu, în contextul lucrărilor sale neoromânești din București.
Parcurs profesional și activitate publică
Activitatea sa se remarcă în două direcții principale: proiectare (mai ales în registrul neoromânesc) și publicistică/critică de arhitectură. În 1919, a fondat împreună cu C. Iotzu revista „Revista Arhitectură și construcție”, contribuind la profesionalizarea dezbaterii de arhitectură din România. A colaborat cu articole în reviste și publicații ale epocii, între care sunt menționate: „Arhitectura”, „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, „Luceafărul”, „Neamul Românesc”, precum și alte periodice culturale și de specialitate.
A fost președinte al Societății Arhitecților Români în perioada 1925–1926. Este menționat și ca director general al unui serviciu pentru reconstrucția zonelor distruse de război (funcție administrativă indicată fără datare exactă). În evidențe arhivistice este indicat un sediu profesional la adresa Str. Ion Maiorescu nr. 28 (București) și o înscriere în Corpul Arhitecților aprobată în 1941, în urma unei cereri depuse în același an.
Activitate publicistică și contribuții teoretice
Cegăneanu este prezentat în surse de sinteză drept un autor prolific, cu un corpus foarte mare de articole și studii, fiind asociat explicit cu începuturile criticii de arhitectură în România. Din zona de idei urbanistice și sociale, este citat (într-o lectură ulterioară) pentru opinii despre orașul modern, presiunea economică și necesitatea locuirii comode și igienice, în contextul dezbaterilor interbelice.
Exemple de articole publicate de Spiridon Cegăneanu:
Această listă confirmă faptul că Spiridon Cegăneanu a avut o activitate publicistică orientată predominant către istoria arhitecturii, patrimoniul religios, arta medievală și istoria urbană, consolidându-și poziția de inițiator al criticii și cercetării de arhitectură în România, dincolo de practica sa de proiectare.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Arhitectura lui Spiridon Cegăneanu este caracterizată, în mod constant, ca aparținând stilului neoromânesc, cu accent pe compoziții de casă urbană/vilă și pe un repertoriu formal compatibil cu linia „școlii naționale” de la începutul secolului XX. Lucrările identificate public sunt relativ puține ca număr, însă includ câteva piese reprezentative în zone centrale ale Bucureștiului și intervenții în afara orașului (biserică și construcții agricole), ceea ce sugerează o practică mixtă, urbană și rurală, tipică perioadei. Din perspectiva istoriei profesiei, profilul său este particular prin dublarea practicii de proiectare cu o activitate publicistică sistematică, care îl plasează mai degrabă în categoria arhitecților-critici, care își construiesc influența și prin discurs (revistă, cronică, articol), nu doar prin volum de clădiri.
A participat la concursuri de arhitectură, obținând premii pentru proiecte de biserici de țară (premiul I, menționat în sursele tale), pentru Primăria din Săliște (premiul II) și pentru Abatorul din Sofia (premiul III). (În sursele online consultate, aceste premii apar preponderent în fișe de sinteză; detaliile de proiect și anul concursurilor nu sunt prezentate sistematic.)
Lucrări documentate
Referințe