Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Rudolf Quich (ϯ)
(n. aprox. 1859 - d. 1941)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: eclectic

Casa Ana Maior M. Mihăilescu
case/vile, 1-2 niveluri, 1914, popular urban
Casa Henry Moscona / Ligia şi Pompiliu Macovei
case/vile, 1-2 niveluri, 1918, eclectic
Casele Callimachi
case/vile, 2-5 niveluri, 1895, eclectic
Clubul Austro-Ungar (Palais de Glace) (Orvich?)
birouri, 2-5 niveluri, 1912, eclectic, monument clasa B

Arhitectul Rudolf Quich

Rudolf Quich este menționat în surse documentare și în literatura recentă despre București ca arhitect activ în Capitală la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, asociat cu proiecte rezidențiale și cu o clădire urbană importantă din zona centrală (Bd. Regina Elisabeta). Într-o parte a surselor apare cu titulatura de „arhitect diplomat”. În materialele online consultate nu apare traseul complet al studiilor. Există însă o mențiune secundară (într-un text de istorie urbană) că ar fi avut „studii vieneze”, fără detaliere. Însă îl regăsim în lista arhitecților autorizați din București, în 1911. O adresă a lui consemnată în presa vremii (1926) este Calea Plevnei nr. 14. A avut două fiice, Valeria și Olga, ceea ce reconfirmă informațiile despre stabilirea lui definitivă în România, unde a și murit, în 1941, la 82 de ani. Cavaler al Ordinului „Franz Josef”.

 Din proiectele la care este atașat numele lui Rudolf Quich rezultă un profil de arhitect care lucrează în București pentru comanditari privați cu statut economic ridicat (proprietari de vile urbane, investitori), dar și pentru o clădire cu funcțiune de club (ulterior cu multiple utilizări publice). Este un tip de practică frecvent întâlnit în Bucureștiul epocii, când comanda privată și cea asociativă (cluburi, societăți) produceau clădiri reprezentative, cu fațade elaborate și soluții planimetrice adaptate parcelelor înguste/urbane.

Lucrările cu autor identificat se înscriu în registrul eclectismului de final de secol XIX – început de secol XX, cu accent pe compoziție de fațadă „occidentală”, cu elemente clasice și decorativism de tip 1900 (în funcție de proiect), pe volumetrie de „vilă urbană” pentru casele particulare (parter + etaj, fațade articulate, accent pe reprezentativitate); la clădirea de pe Bd. Regina Elisabeta: un limbaj eclectic cu inserții percepute în unele prezentări ca apropiate de modernism/art deco în lectura actuală a fațadei și a detaliilor.

Lucrări identificate

  • Clubul Austro-Ungar (cunoscut și ca „Palais de Glace”), Bd. Regina Elisabeta nr. 45, București – clădire autorizată/ridicată în 1912, pe terenul baronului Jules/Julius de Waldberg; ulterior a găzduit diverse funcțiuni (club, teatru, restaurant etc.).
  • Casa Henry Moscona (astăzi asociată și cu numele Ligiei și al lui Pompiliu Macovei, prin colecția găzduită aici), Str. 11 Iunie nr. 36–38, București – proiectul depus pentru autorizație la 27 februarie 1916 este semnat de Rudolf Quich; execuția/terminarea este plasată după Primul Război Mondial în prezentările instituționale.
  • Casa Boehacker-Schindl / (ulterior) Casa/Palatul Callimachi, Str. Batiștei nr. 31, București – construită în 1895 de către Franz Boehacker și Leopold Schindl senior; planurile sunt semnate de Rudolf Quich; clădirea ajunge ulterior la prințul Alexandru Callimachi.
  • Casa Ana Maior M. Mihăilescu, Str. Grigore Alexandrescu nr. 64

Referințe

Un articol despre din Ziarul Minerva, noiembrie 1913, despre decorarea arhitectului Rudolf Quich:

RECEPȚIA coloniei Austro-Ungariei

Asistența. Cuvântarea d-lui dr. Diaconovici. Răspunsul contelui Czernin. — Decorațiile acordate coloniștilor austrieci. Coloniștii austrieci din Capitală au fost primiți eri de noul ministru al Austro-Ungariei în Capitală, contele Ottokar Czernin. Primirea coloniștilor austrieci de contele Czernin s’a făcut în sala cea mare a palatului coloniei austriece din Bulevardul Elisabeta.

Contele Czernin a sosit la palatul coloniei la orele 3 jum. d. a. și a fost întâmpinat de d. dr. Diaconovici, președintele coloniei austriece, cu d-nii de-on. Baron Bornemissa, Baron Thum, Contele Czernin, Baron Hemerla, Contele Tsekonicz, Contele Voronitzky, dr. Czernitzky, M. Schenkert, Dombrowsky, Goldschmidt, Steinbruch, Rugicka, Hartmann, Weichlich, dr. Theohari, dr. Franz Albrecht, Ritz, Schindel, Quich, dr. Schnöyer, etc. Coloniștii austrieci adunați în sala de recepție a palatului au prezentat contelui de Czernin pe coloniștii austrieci cu oare noul ministru austro-ungar s’a întreținut, formând cerc mai mult de trei sferturi de oră.

D. dr. Diaconovici, președintele coloniei austro-ungare a ținut apoi o cuvântare prin care a salutat pe noul ministru în numele coloniștilor austrieci. D-sa a urat contelui Czernin „bun sosit”, mulțumind acestuia pentru interesul ce l’a arătat chiar din primele zile ale venirii sale la București pentru aspirațiunile patriotice ale societății austro-ungare. D. Dr. Diaconovici și-a exprimat speranța că noul ministru va avea pentru colonia austro-ungară aceiași simpatie ca și predecesorul său, Principele Furstenberg.

Colonia noastră, a zis d. Diaconovici, își dă perfect seama de însemnătatea relațiunilor amicale și intime dintre monarhia austro-ungară și România, nu numai din punctul de vedere al intereselor supușilor austro-ungari din România, ci și din punctul de vedere al intereselor economice ale monarhiei. În asemenea împrejurări, numirea Excelenței Voastre ca ministru plenipotențiar la București a fost o veste îmbucurătoare pentru colonia austro-ungară, întrucât se știe că Excelența Voastră a insista diferite rânduri asupra importanței și necesității relațiunilor amicale și de bună vecinătate dintre Austro-Ungaria și România. Făcând urări pentru realizarea acestor tendințe, d. Diaconovici apelează la sprijinul și protecția ministrului pentru colonia austro-ungară.

Contele Czernin răspunzând d-lui Diaconovici, mulțumește pentru dovada de simpatie ce i s’a dat din prima zi a venirii sale în București. „Voi căuta, a spus contele Czernin, să conduc mai departe opera începută de Principele de Furstenberg și de asemenea să câștig ca și el iubirea și stima d-voastră. Palatul acesta măreț, bună dovadă a înțelegerii dintre d-voastră. Am primit cu drag în București mai ales că cunosc în deajuns deosebita prietenie a M. S. Regelui Carol cu M. S. Împăratul Franz Josef. M. S. Regele Carol a dat întotdeauna dovadă de înaltă înțelegere, ridicând prestigiul poporului său, și aceasta cu atât mai mult în ultimul timp. Vă făgăduiesc că caut a uni cât mai mult relațiile de prietenie ale României cu ale noastre, interesele noastre fiind comune. Să trăiască M. S. Regele Carol I.

M. S. Împăratul Franz Josef fiind de frumosul palat al coloniei austriece din București a acordat diferite distincțiuni și sunt foarte bucuros că eu vi le pot înmâna astăzi. Să trăiască M. S. Împăratul Franz Josef.” Contele Czernin a înmânat apoi decorațiuni d-lor Iuliu Seculici ordinul de Comandor cu stea al ordinului Franz Josef; Dr. Diaconovici crucea de Comandor a ordinului Franz Josef; Adolf Steinbruck ordinul Coroana de fier clasa III; Iosef în gradul de ofițer; Dr. Schneier titlul de consilier sanitar și d-lor Alexandru Pranger, Schindel, arhitect Rudolf Quich, Schreiberich și Aboni ordinul Franz Josef în gradul de cavaler.

După înmânarea decorațiunilor d. dr. Diaconovici a mulțumit Contelui Czernin și l’a rugat să trimită M. S. Împăratului Franz Josef cele mai mari mulțumiri din partea coloniștilor austro-ungari, cari îi doresc mulți ani să conducă destinele patriei lor. După această ultimă cuvântare s’a intonat imnul regal român, imnul imperial austriac și imnul ungar. Recepția s’a sfârșit la orele 5 jum. d. a. (Remus C. D. – Ziarul Minerva, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 1754-1783)


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index