Casa Henry Moscona / Ligia şi Pompiliu Macovei
Este casa care găzduieşte colecţia de artă a soţilor Macovei, administrată de Muzeul Municipiului Bucureşti (MMB): Colecţia de Artă „Ligia şi Pompiliu Macovei” – rezidenţa-muzeu de pe Strada 11 Iunie 36-38, Bucureşti. Este o clădire rezidenţială de început de secol XX, tip vilă, cu parter şi etaj; în prezent, zona muzeală se concentrează pe parter.
Clădirea a fost ridicată la începutul secolului XX, în stil eclectic francez. Într-o sursă se menționează că proiectul pentru autorizaţie a fost depus la 27 februarie 1916, şi construcţia finalizată după Primul Război Mondial. Beneficiarul construcției este menţionat ca fiind Henry Moscona, iniţiator al autorizaţiei în 1916, iar proiectul semnat de arhitectul Rudolf Quich. Ulterior, imobilul a fost folosit ca magazin de pălării cu locuinţă la etaj, cumpărat în 1952 de soţii Macovei.
Zona Strada 11 Iunie (fostă „Uliţa Filaret”) a fost o margine de oraş, apoi s-a dezvoltat ca arteră rezidenţială. Clădirea respectivă a fost construită într-o perioadă de prosperitate a zonei. Stilul este identificat ca eclectic francez, reprezentativ pentru moda rezidenţială bucureşteană de la început de secol XX. Există semnalări privind nevoie de intervenţii de consolidare şi renovare a imobilului.
Muzeul:
Ligia şi Pompiliu Macovei
Ligia Macovei (1916 – 1998) a fost una dintre cele mai importante artiste plastice române ale secolului XX, cunoscută pentru sensibilitatea cromatică, rigoarea compoziţională şi pentru ilustraţiile dedicate poeziilor lui Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi. S-a născut la Bucureşti în 1916 și a urmat, între 1934 şi 1939, cursurile Secţiei de Artă Decorativă a Şcolii de Belle-Arte din capitală. Printre profesorii săi s-au numărat figuri emblematice ale artei româneşti: Cecilia Cuţescu-Storck, Jean Al. Steriadi, sculptorul Corneliu Medrea şi arhitectul Horia Teodoru. A debutat în perioada interbelică, fiind remarcată pentru desenul rafinat şi pentru interesul faţă de decorativ, simbol şi elementul poetic.
După 1945 a participat la numeroase expoziţii personale şi de grup, în ţară şi în străinătate. A ilustrat volume de poezie, proză şi literatură pentru copii, devenind una dintre cele mai solicitate ilustratoare ale editurilor româneşti în anii ’50-’70. Desenele ei inspirate de lirica eminesciană, realizate în tuş, creion şi acuarelă, se remarcă prin delicateţea liniei şi echilibrul între figura umană şi natură.
A călătorit mult alături de soţul ei, în special în Europa, America Latină şi Asia, iar experienţele vizuale s-au reflectat în paleta sa şi în colecţia de artă pe care cei doi au construit-o împreună. În anii ’60-’80 a fost prezentă în expoziţii la Paris, Roma, Praga, Beijing şi Mexico City, fiind considerată o ambasadoare a artei româneşti. A avut o relaţie strânsă cu mediul literar românesc, colaborând cu poeţi şi scriitori contemporani – între care Tudor Arghezi, Ion Pillat şi Nina Cassian. A fost distinsă cu numeroase premii, iar lucrările sale se află astăzi în colecţii publice (Muzeul Naţional de Artă, MMB) şi private.
Ligia Macovei a murit în 1998, iar atelierul ei din casa de pe Strada 11 Iunie a rămas intact, conservându-i universul artistic, schiţele, pensulele şi numeroase piese rare de mobilier şi ceramică adunate în timpul vieţii.
Pompiliu Macovei (1911 – 2009) a fost arhitect, profesor universitar, diplomat şi om politic, o figură complexă a culturii româneşti din a doua jumătate a secolului XX. Născut la 16 mai 1911 la Bucureşti, a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” în 1939. Cariera sa s-a desfăşurat între arhitectură, administraţie culturală şi diplomaţie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în administraţia tehnică a oraşului, iar după 1945 a devenit profesor şi arhitect-şef al Capitalei în anii realismului socialist (1949-1953). A avut un rol central în politica culturală a României postbelice, ocupând funcţii de vârf:
În aceste poziţii a promovat protejarea patrimoniului arhitectural şi încurajarea dialogului cultural internaţional. A susţinut ideea „sincronizării culturale” – menţinerea unei identităţi româneşti deschise către universalitate. A fost apropiat de mediile artistice şi literare, contribuind la dezvoltarea infrastructurii culturale a Bucureştiului (muzee, case memoriale, galerii). În anii ’50-’60 a participat la reconfigurarea unor spaţii publice şi a fost implicat în proiectele de sistematizare ale capitalei, inclusiv în planurile de reconstrucţie din zona centrală.
După retragerea din viaţa diplomatică, a continuat să scrie şi să publice lucrări teoretice despre artă şi arhitectură. Era un om de o cultură vastă, pasionat de literatură, filosofie şi artă comparată. Împreună cu soţia sa, a creat una dintre cele mai valoroase colecţii private de artă din România secolului XX, pe care au donat-o statului în 1992, odată cu casa lor, cu dorinţa expresă ca aceasta să devină muzeu. Pompiliu Macovei a murit în 2009, la vârsta de 98 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, alături de Ligia.
Cuplul şi colecţia lor
Cei doi au format unul dintre cele mai rafinate şi cosmopolite cupluri intelectuale din România postbelică. Dincolo de carierele lor distincte – ea artist plastic, el arhitect şi diplomat – au împărtăşit pasiunea pentru frumos, pentru armonie şi pentru meşteşugul autentic. În timpul călătoriilor diplomatice, au adunat opere de artă, mobilier, obiecte decorative, textile, sticlă şi ceramică din Franţa, Italia, Portugalia, Mexic, Peru, China şi Orientul Îndepărtat, pe care le-au integrat într-un ambient coerent, cu o viziune unitară asupra esteticului.
Casa lor din Strada 11 Iunie, achiziţionată în 1952 şi amenajată de ei în deceniile următoare, reflectă această concepţie – o „rezidenţă-atelier” care combină rafinamentul occidental cu sobrietatea tradiţiei româneşti. Prin donaţia făcută în 1992 Muzeului Municipiului Bucureşti, Ligia şi Pompiliu Macovei au lăsat o moştenire culturală majoră: o colecţie de peste 3.000 de obiecte de artă, 11.000 de volume, mobilier de epocă şi opere valoroase semnate de artişti români modernişti – Ion Andreescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Marcel Iancu, Gheorghe Petraşcu, M.H. Maxy ş.a. Prin această donaţie, au transformat propria lor viaţă într-o operă de artă completă, o sinteză între arhitectură, decor, pictură şi spirit civic.
Referințe:
2021:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.