Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Radu Culcer (ϯ)
(n. 1884 - d. 1958)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: art deco

Casa Ana Petrescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, art deco
Casa Eugeniu Carada / Olga Teohari (1914, 1926)
case/vile, 2-5 niveluri, 1900, eclectic
Casa Vera Schileru
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, art deco
Garajele (Atelierele) Leonida / Garajul Regal
comerciale, 1-2 niveluri, 1913, eclectic regional, monument clasa B
Palatul Eforia Spitalelor Civile (reconversie Teatrul Carol cel Mare în Eforia, 1927)
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1886, eclectic, monument clasa B
Arhitect Radu Culcer

Arhitectul Nicolae Radu Culcer

Nicolae Radu Culcer (în unele surse apare simplu Radu Culcer) a fost arhitect român activ în primele decenii ale secolului XX, cu o carieră solidă în administrația tehnică a statului și cu o serie de proiecte publice și private în București și în provincie. S-a născut la Târgu Jiu, România, la 15 noiembrie 1884, și a murit în 1958 (data exactă a decesului apare în memoria familială ca 5 iunie; anul este redat eronat în textul memorialistic, dar cronologia și restul surselor indică 1958). În monografia familială (document memorialistic datat 19 „Radu Vl. Culcer”, ceea ce indică filiația (fiul lui Vladimir Culcer) și încadrarea sa clară în ramura familială Culcer, cu legături de rudenie directe cu ramura Mandrea și Otetelișanu. S-a căsătorit „la bătrânețe” cu Paula Antonescu, descrisă ca fiind „o văduvă mult mai tânără decât el”. În relatările familiale, este prezentat ca un om de lucru, cu un program foarte intens: după serviciu continua noaptea târziu la planșetă cu proiectele particulare. „Când venea de la serviciu acasă, începea să se ocupe de lucrările sale particulare și până noaptea târziu nu se mișca din fața planșetei”.

Carieră, funcții și activitate instituțională

A urmat Școala TehniGermania), specialitatea Arhitectură, obținând diploma în 1908. Echivalarea diplomei la București este menționată pentru 1923. În evidențele profesionale centraliză apar și repere administrative utile pentru identificare: domiciliul (Bd. Pake nr. 99, corp 6) și sediul profesional (Str. prof. Bogdan nr. 6), precum și intrarea în Corpului Arhitecților în 1933.

Cea mai mare parte a activității sale s-a desfășurat în instituții publice tehnice: Direcția generală CFR (1908–1919) și Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor / Ministerul Lucrărilor Publice (1919–1943), cu funcția de inspector general clasa I în corpul tehnic; pensionat în 1943. Această structură de carieră explică și tipul proiectelor: lucrări publice, clădiri de utilitate urbană, proiecte cu avizare și control tehnic, plus comenzi private consistente.

Un profil arhitectural și caracteristici stilistice se conturează din descrierea familiei: clădirile sale erau percepute ca spațioase, cu senzația de aer și respirație, cu interioare luminoase, scări confortabile și o folosire inteligentă a spațiului, calități care se potrivesc foarte bine cu ethosul arhitecturii funcționale din primele decenii ale secolului XX. Pentru proiectul major de pe Str. Batiștei nr. 14 (Palatul Societății funcționarilor primăriilor / ulterior ARLUS / astăzi ARCUB), literatura de specialitate îl plasează explicit în zona Art Deco or (sală mare, restaurant, bar, sport). În cazul Teatrului Eforia (fost „Carol cel Mare”), proiectul său este descris ca o transformare tehnică integrală (scenă, sală, intrări, anexe), cu preocupări clare pentru confort, acustică și siguranță, orientat spre performanța funcțională și normele de exploatare ale unei clădiri publice.

Lucrări și clădiri documentate

Clădiri publice și administrative

  • Palatul Societății funcționarilor primăriilor din municipiul București (astăzi sediul ARCUB, fost ARLUS), Str. Batiștei nr. 14, București, 1932–1934; în colaborare cu arh. Ioan C. Roșu; include sală de festivități (menționată ca fiind cea mai mare din București la data construcției), plus spații de loisir. Teatrul Fantazio, care apare adesea separat în lista de lucrări a arhitectului Radu Culcer, nu era o clădire separată, ci o sală de spectacole (cinematograf / teatru de revistă / sală de divertisment) aflată în interiorul Palatului de la Batiștei 14. "În cazul Palatului Societăţii Funcţionarilor Primăriilor Municipiului Bucureşti din str. Batiştei nr. 14 (cunoscut după război ca imobilul ARLUS), arhitecţii Ioan Roşu şi Radu Culcer realizează probabil cea mai relevantă mostră autohtonă de Art Deco; o sală de festivităţi de 400 mp, cea mai mare din Bucureşti la ora aceea, un restaurant, un bar, o sală de popice, săli de sport şi „saloane de baie" oferă amatorilor de loisir şi spectacole o ambianţă luxuriantă şi plină de vervă."
  • Teatrul Eforia (fost Teatrul „Carol cel Mare”), Bd. Elisabeta, București; proiect de transformare întocmit de Radu Culcer pentru scenă, sală, intrări și anexe (avizat în circuitul Ministerului Lucrărilor Publice; lucrări executate de antrepriza Emil Prager).
  • Școala de Arte și Meserii din Blaj, 1923.
  • Spital lângă tunelul Azuga.
  • Garajele (Atelierele) Leonida / Garajul Regal, Șos. Aviatorilor / Șos. Jianu, în zona Piața Victoriei.

Reședințe și vile particulare, alte lucrări

  • Vila Teohari, Str. Pictor Moș nr. 12, București, 1914.
  • Vilă, Str. Roma nr. 12, București, 1922. (dispărută)
  • Casele verișoarelor Ana Petrescu și Vera Schileru, Str. Roma (Intrarea Roma – n.r.) nr. 3 și nr. 5 (Stradella Romei în formularea din monografia familială), București.
  • Imobil de locuințe, Intrarea Armașului nr. 2 și nr. 4, București, 1937.
  • Mormântul N. N. Murgăşianu, Cimitirul Bellu București, picturi de Olga Greceanu și sculpturi de Mac Constantinescu.

Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări

  • Reconstrucția conacului de la Bălcești, jud. Argeș, 1936 (în textul familial apare și descrierea detaliată a programului de camere și dotări).
  • Modernizarea conacului Mandrea (descriere amplă în monografia familială: 14 camere, bucătărie, oficiu, spălătorie, uzină electrică și dependințe; ultimul proiect executat în 1936).

Drumul arhitectului Radu Culcer către Art Deco

Analiza stilului arhitectural al lui Nicolae Radu Culcer trebuie să pornească, în mod firesc, de la clădirile care îi definesc maturitatea profesională și care se înscriu explicit în zona Art Deco bucureșteană. Deși portofoliul său cuprinde lucrări eclectice timpurii și intervenții de tip utilitar sau tehnic, opera realizată între anii 1928–1934 indică o asumare coerentă și constantă a vocabularului Art Deco, adaptat contextului urban și funcțional din Bucureștiul interbelic.

Cea mai reprezentativă clădire pentru această orientare este Palatul Societății Funcționarilor Primăriilor din municipiul București, de pe Strada Batiștei nr. 14, realizat în 1934. Edificiul este o construcție nerezidențială de mari dimensiuni, cu funcțiuni culturale și asociative, în care Art Deco-ul este exprimat prin compoziția volumetrică riguroasă, prin accentul pus pe verticalitate și pe relația dintre plin și gol, precum și prin tratarea fațadelor într-o manieră sobră, lipsită de ornamentație excesivă. Ritmul ferestrelor, al pilaștrilor și al retragerilor succesive creează o expresie modernă, urbană, care se distanțează clar de eclecticismul decorativ anterior Primului Război Mondial. Interiorul, gândit pentru sală mare de spectacole, foyer-uri și spații de loisir, completează această viziune printr-o organizare funcțională clară, specifică arhitecturii moderne de tip Art Deco civic. Colaborarea cu Ion C. Roșu și, mult mai târziu, intervențiile de reabilitare nu alterează caracterul inițial al concepției.

În contrast, Garajele (Atelierele) Leonida, cunoscute și ca Garajul Regal, de pe Bd. Aviatorilor nr. 14–16, realizate în 1913, aparțin unei etape anterioare din cariera lui Radu Culcer. Stilistic, această clădire se înscrie într-un eclectic regional, cu accente funcționale și industriale, în care preocuparea principală este rezolvarea tehnică și tipologică a unei funcțiuni noi pentru epocă. Totuși, chiar și aici se pot observa germenii unei gândiri moderne: claritatea structurii, lipsa decorației inutile și subordonarea expresiei arhitecturale funcțiunii anunță direcția pe care arhitectul o va urma mai coerent în deceniile următoare.

Casa Olga Teohari, de pe Strada Pitar Moș nr. 12, realizată inițial în 1914 și modificată ulterior, se înscrie încă în zona eclecticii urbane, cu influențe variate și o expresie mai degrabă tradițională. Este o lucrare de tranziție, relevantă pentru a înțelege parcursul stilistic al arhitectului: de la un limbaj eclectic, adaptat comanditarului și modei momentului, către un vocabular modern, controlat și abstractizat.

Trecerea fermă către Art Deco este evidentă în proiectele de pe Strada Roma și Intrarea Roma. Casa de pe Strada Roma nr. 12, realizată în 1922 și astăzi dispărută, este una dintre primele manifestări clare ale acestui stil în opera lui Radu Culcer. Aici, arhitectul renunță la repertoriul eclectic și adoptă volume compacte, fațade simplificate, goluri bine proporționate și o relație mai directă între structură și expresie arhitecturală. Chiar dacă intervențiile ulterioare au modificat sau au dus la dispariția clădirii, informațiile disponibile indică o concepție coerentă Art Deco, timpurie pentru București.

Aceeași direcție este consolidată prin casele realizate în jurul anului 1930 pentru Ana Petrescu (Intr. Roma nr. 3) și Vera Schileru (Intr. Roma nr. 5). Aceste vile urbane, de dimensiuni medii, sunt exemple foarte clare de Art Deco rezidențial bucureștean: fațade geometrizate, lipsa ornamentelor istoriste, folosirea retragerilor, a bovindourilor și a elementelor verticale pentru dinamizarea volumului, precum și o organizare interioară care privilegiază lumina naturală, circulațiile clare și spațiile ample. În aceste clădiri, Art Deco-ul nu este unul ostentativ sau decorativ, ci unul funcțional și urban, adaptat parcelarului și cerințelor unei burghezii educate, moderne.

Comentariile și încadrările realizate ulterior de istorici ai arhitecturii și de cercetători confirmă această lectură. În fișele de specialitate și în lucrările de sinteză dedicate arhitecturii românești interbelice, Radu Culcer este asociat constant cu zona Art Deco, mai ales prin Palatul de la Batiștei și prin vilele din Dorobanți. Observațiile pun accent pe caracterul sobru al arhitecturii sale, pe preferința pentru proporție și ritm în detrimentul ornamentului, precum și pe capacitatea de a integra funcțiuni complexe în forme arhitecturale clare și lizibile. Dicționarul arhitectului Vasile Țelea îl include explicit în rândul arhitecților care au contribuit la afirmarea modernismului și a Art Deco-ului în România, subliniind rolul său în arhitectura publică și de loisir a perioadei interbelice.

În ansamblu, stilul arhitectural al lui Nicolae Radu Culcer poate fi definit ca un parcurs de la eclectic la modern, cu o etapă de maturitate clar dominată de Art Deco. Acest Art Deco este unul temperat, rațional și urban, lipsit de exuberanță ornamentală, dar extrem de coerent din punct de vedere compozițional și funcțional. Clădirile sale demonstrează o bună înțelegere a cerințelor moderne ale orașului, a noilor tipologii arhitecturale și a nevoii de reprezentativitate civică, ceea ce îl plasează între arhitecții importanți ai modernității bucureștene din perioada interbelică.

Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index