Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Nicolae Bădescu (ϯ)
(n. 1912 - d. 1991)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: modernist socialist

Aerogara Băneasa
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1952, modernist socialist, monument clasa B
Casa Scânteii Iosif Visarionovici Stalin / Vladimir Ilici Lenin (colab. principal)
publice și administrative, 13 niveluri sau +, 1957, clasicism realist socialist
Ministerul de Război (refacere după bombardamentele din 1944)
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1896, neoclasic
Pavilionul Industriei Grele Sovietice (Pavilionul H)
publice și administrative, 1-2 niveluri, 1949, modernist socialist
Arhitect Nicolae Badescu

Arhitectul Nicolae Bădescu

Nicolae Bădescu (1912–1991) este consemnat ca arhitect născut în București și decedat în 1991. A absolvit Facultatea de Arhitectură din București în 1939. Începutul activității de proiectare este plasat în atelierele unor arhitecți majori ai perioadei interbelice și ai tranziției postbelice: Horia Creangă, Henriette (Henrietta) Delavrancea-Gibory și Octav Doicescu. Notă: în unele publicații academice digitalizate apare o formulare eronată privind absolvirea „în 1933”.

Carieră didactică și roluri instituționale

După 1946 este menționată activitatea didactică la FA/IAIM (Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”). Între 1952–1953 apare ca decan/rector (director) al FA/IAIM. În paralel, este descris ca fiind cooptat în organisme de avizare și control în domeniul construcțiilor; sursele consultate notează explicit că intervențiile sale nu au fost întotdeauna benefice pentru actul de creație, în contextul subordonării politice a deciziilor.

În zona patrimoniului/monumentelor, este reprodus un episod relatat de arh. Eugenia Greceanu: în 1957, ca președinte al CSAS/CSAC, a fost criticat și sancționat pentru angajarea unor specialiști proveniți din familii boierești (inclusiv persoane cu detenție politică), argumentând că protecția monumentelor trebuie făcută de cei cu experiență dovedită; în final, a fost constrâns să renunțe la G. M. Cantacuzino.

Surse externe (de tip sinteză istorică despre organizații profesionale) îl menționează și în funcții mai largi ale aparatului de stat/partid (CSAC/CSCAS, deputat etc.). În 1949 este menționată participarea, împreună cu Gustav Guști, la Primul Congres al Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA) de la Lausanne, Elveția. De asemenea, sunt documentate participări la concursuri publice între 1936–1947 (inclusiv concurs internațional la Sofia; concurs Opera de Stat RPR; plan de sistematizare Galați – schițe 1947–1948). Este menționat, de asemenea, un premiu UAR în 1960 pentru „Sistematizarea Pieței Sălii Palatului, București”.

Activitate profesională și profil de arhitect

Din informațiile publice reiese un parcurs tipic pentru un arhitect format în modernismul interbelic, apoi implicat masiv în proiectarea publică post-1947: participă la lucrări de mare anvergură (aerogară, combinat poligrafic/„Casa Scânteii”, sistematizări urbane). În mod repetat, sursele descriu aceste proiecte drept emblematice pentru arhitectura oficială a perioadei socialiste (în special în zona realismului socialist pentru „Casa Scânteii”/Casa Presei).

În lucrările de referință ale perioadei postbelice apar două direcții majore: Arhitectură publică monumentală, cu limbaj al realismului socialist / „zgârie-nori stalinist” (Casa Scânteii / Casa Presei Libere), cu accent pe compoziție axială, masivitate, ierarhii volumetrice și reprezentare simbolică de stat; Arhitectură funcțională postbelică timpurie, orientată spre infrastructură și programe tehnice (Aerogara Băneasa), unde interesul principal este organizarea fluxurilor și standardele internaționale ale epocii, într-o expresie mai apropiată de modernismul „temperat” al începutului anilor 1950.

Lucrări documentate

  • Casa Scânteii / Casa Presei Libere (Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”), Piața Presei Libere nr. 1, București; proiect colectiv, Horia Maicu (șef de proiect), Nicolae Bădescu (colaborator principal) ș.a.; lucrare asociată realismului socialist; în surse este menționat și interesul pentru calcul seismic în contextul clădirilor înalte.
  • Sistematizarea Pieței Sălii Palatului / Piața Palatului (București), 1958–1960, în colaborare (H. Maicu, D. Marcu, T. Stănescu).
  • Expoziție Agricolă București (1951–1952), menționată în lista de lucrări.
  • Fostul Minister al Apărării Naționale, str. Brezoianu, București (1944), în contextul coordonării lui Octav Doicescu (menționat ca proiect la care participă).
  • Primăria din Baia Mare (1969), proiect în colaborare.
  • Primăria și Hotelul „Corona” din Bistrița (1970–1974), proiect în colaborare.
  • Pavilionul H (1949), proiect în colaborare.
  • Vila Cancicov, Balcic (1934–1939), în colaborare cu Henriette G. Delavrancea.
  • Palatul Principelui Nicolae, Snagov (1934–1939), în colaborare cu Henriette G. Delavrancea.
  • Clădire de locuit, „planuri cu 2 apartamente” (1948), menționată generic în lista de lucrări (fără adresă).
  • Proiect de locuințe pentru funcționarii M.C.L.P. (1944), menționat fără adresă.
  • Aerogara Băneasa / Aeroportul Internațional București Băneasa – Aurel Vlaicu, Șos. București-Ploiești nr. 40, București; proiect realizat în colaborare (în surse apar: Cleopatra și Mircea Alifanti, Ascanio Damian, Pompiliu Macovei, T. Iconomu, Al. Șerbescu, N. Bădescu etc.).
  • Fabrica de Confecții (fosta APACA), București (1947–1948), menționată ca proiect în colaborare.
  • Uzina de Avioane Colibași (aprox. 1942–1949).
  • Biserica din Vulturești–Drăghiceni (1934–1939), în colaborare cu Henriette G. Delavrancea.

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index