Arhitectul Mircea Săndulescu
Mircea Săndulescu (1920–1985) este un arhitect român, născut în București, format profesional în generația care intră în practică imediat după al Doilea Război Mondial și care lucrează preponderent în cadrul sistemului de proiectare din perioada socialistă. Obține diploma de arhitect în 1946, la Facultatea de Arhitectură din București. Intrarea în profesie în 1946 îl plasează în cohorta care face tranziția de la modelul interbelic/antebelic al atelierelor private către sistemul instituționalizat al proiectării după 1948. Informațiile publice indică o activitate orientată spre programe publice și mari ansambluri urbane: film (Buftea), locuire colectivă (Drumul Taberei, Bucur–Obor), sănătate (policlinică, spital), cercetare/învățământ (Institutul de Matematică), hoteluri (Calea Victoriei) și un reper urban la Bacău.
Lista de lucrări indică un arhitect cu practică predominant „de colectiv” (specifică epocii), implicat în proiecte de anvergură, unde accentul cade pe funcționalitate, standardizare, coordonare interdisciplinară și integrare urbană. Se disting câteva axe principale: Locuire colectivă și comerț urban: participare la proiecte de ansambluri rezidențiale și fronturi comerciale (Drumul Taberei; Bucur–Obor); Infrastructură culturală/industrială: studiourile cinematografice Buftea; Sănătate: policlinică și spital municipal în București; Cercetare: Institutul de Matematică (Calea Griviței 21); Turism/hotelărie urbană: ansamblu hotelier „București” pe Calea Victoriei; Un reper punctual în afara Bucureștiului: bloc unicat pe Unirii, Bacău.
Pe baza naturii lucrărilor enumerate (și a periodizării lor 1959–1985), profilul său se înscrie în arhitectura modernă târzie și modernismul socialist, cu o evoluție de la programe ale anilor ’50 târzii/’60 (echipamente urbane și ansambluri de locuințe) către proiecte mari, reprezentative, ale anilor ’70–’80 (fronturi comerciale, hoteluri, clădiri publice).
Lucrări documentate
Referințe