Arhitecta Maria Hogaș-Ciulli
Maria Hogaș-Ciulli (1900, Ploiești – 1969) a fost arhitectă română, activă în perioada interbelică și în primii ani ai perioadei socialiste, cu un profil profesional centrat pe locuințe economice, dotări sociale (cămine de ucenici, cantine, băi muncitorești) și proiecte realizate frecvent în colaborare cu soțul ei, arh. Tașcu Ioan Ciulli. A fost soția arhitectului Tașcu Ioan Ciulli și a lucrat în asociere profesională cu acesta la o parte importantă dintre proiecte. Într-un articol de presă despre casa familiei de pe Intrarea Armașului, fiul lor, Sorin Ciulli, este citat menționând, între altele, că pe linie maternă ar exista o legătură de rudenie cu Calistrat Hogaș.
Parcurs profesional și instituții
A absolvit Academia (Școala Superioară) de Arhitectură din București în 1925. În sursele consultate este precizată o orientare profesională spre arhitectura locuințelor economice și decorația interioară, împreună cu interesul pentru studierea modelelor occidentale de locuire socială. În documentare sunt indicate două adrese asociate sediului profesional: Aleea gen. Eremia Grigorescu nr. 13 (Intrarea Armașului 9, de fapt, casa lor) și Aleea Dumbrava Roșie nr. 6. În fișa de arhivă este menționată înscrierea în Corpul Arhitecților în 1933.
În perioada 1924–1927 a lucrat în biroul arh. Petre Antonescu, ca arhitect proiectant. Ulterior, este menționată activitatea ca arhitect proiectant în biroul de arhitectură Constantin Mănescu și în societatea Construcția Românească. După război, din documentare apar poziții în administrația de stat: arhitect proiectant la Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale (1949–1951) și la Ministerul Energiei Electrice (1951–1953), cu lucrări asociate mai ales infrastructurii/industriei (stații de transformare). În documentația consultată este menționat un studiu elaborat de Maria Hogaș-Ciulli asupra locuințelor economice și a centrelor muncitorești din Amsterdam, Stuttgart și Viena.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Din datele strânse în fișa de arhivă și în materialul atașat rezultă un profil de arhitectă puternic orientată spre programe sociale și spre locuirea „economică” (în sens interbelic: locuințe accesibile, tipizabile, corelate cu servicii colective). În acest cadru, proiectele atribuite cuplului Ciulli (cămine de ucenici, școli, cantine, băi muncitorești) trimit la un limbaj modern rațional, în care funcțiunea și organizarea spațiilor primează, iar expresia arhitecturală este de regulă sobră, clară, ușor de executat și de întreținut.
În paralel, apare un interes explicit pentru documentarea locuințelor economice din Amsterdam, Stuttgart și Vie o practică informată de exemple occidentale de urbanism social și de arhitectură a muncii, filtrată apoi prin condițiile locale. Pentru încadrarea eventualelor influențe mediteraneene în arhitectura interbelică (și pentru a vedea dacă și în ce măsură proiectele Ciulli sunt discutate în această cheie), reperul central rămâne volumul lui Mădălin Ghigeanu (2022), care poate oferi un cadru stilistic și terminologic mai precis decât fișele de arhivă.
Lucrări documentate
Notă: Ca și în cazul multor altor arhitecți care au lucrat pe terme lung în familie (Horia, Lucia și Ion Creangă, Maximilian și Mariana Zielinschi, Lilian și Iana Captari, George și Oana Postelnicu, Ioan și Tiberiu Niga etc.), și în cazul lui Tașcu și Maria Ciulli este de presupus că ambii au contribuit la proiectele importante ale biroului, chiar dacă unul dintre ei nu este menționat explicit în documentațiile păstrate pentru fiecare lucrare.
Referințe despre Maria Hogaș-Ciulli (format INDEX: titlul cu hyperlink + sursa)