Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion Poteca (ϯ)
(n. aprox. 1855 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: eclectic

Academia Română (sala de ședințe)
educaționale, 2-5 niveluri, 1898, neoclasic, monument clasa A
Calea Griviței 50 (probabil atribuire greșită)
case/vile, 1-2 niveluri, eclectic, monument clasa B
Casele Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu
case/vile, 1-2 niveluri, 1889, eclectic regional, monument clasa B
Casele Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu
case/vile, 1-2 niveluri, 1889, eclectic, monument clasa B

Arhitectul-constructor Ion Poteca (Potecă)

În sursele despre patrimoniul bucureștean, numele apare ca Ion Poteca / Ioan Poteca și este asociat explicit cu rolul de „arhitect-constructor” și cu activitatea din administrația Primăriei București. În registrul de stare civilă indexat de Arhiva de Arhitectură apare mențiunea că Ioan Poteca s-a căsătorit la București la 4 februarie 1882 (act 54) cu Elena Negri. Aceasta este, deocamdată, una dintre puținele ancore biografice ferme identificabile rapid.

Ion Potecă este menționat ca fiind, în 1889, ajutor al Șefului Serviciului Alinieri la Primăria Bucureștiului. Această poziție îl plasează direct în mecanismele administrative care controlau alinierea, autorizarea și disciplina construcțiilor în oraș, într-o perioadă de expansiune intensă a Bucureștiului. În mod tipic, un arhitect-constructor cu asemenea funcție avea contact constant cu proiecte private (case, imobile de raport), dar și cu lucrări publice ori cu intervenții în perimetre reprezentative.

Din puținele lucrări atribuite nominal (și descrise în surse de patrimoniu), Ion Potecă apare ca autor al unor clădiri în registru eclectic cu influențe neoclasice, cu ornamentație relativ reținută și compoziții simetrice ale fațadelor. În cazul caselor de pe Calea Griviței, descrierile insistă asupra caracterului „eclectic” cu influențe neoclasice, asupra intrării marcate de coloane și pilaștri, și asupra unui limbaj sobru, mai puțin încărcat decât alte reședințe ale epocii. Totodată, faptul că două case realizate simultan pentru două proprietare diferite au primit tratări stilistice distincte sugerează o practică flexibilă, adaptată cerințelor beneficiarului.

Lucrări și proiecte cunoscute

  • Casele Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu, Calea Griviței nr. 52 și 54, Sector 1, București (1889). Casă de locuit (parter inițial), stil eclectic cu influențe neoclasice; imobilul este menționat ca fiind construit pe baza autorizației din 1889 și ca parte a ansamblului protejat/monument istoric; descrierile rețin intrarea accentuată, compoziția simetrică și elementele decorative simple. Casa de la nr. 54, realizată simultan cu nr. 52, are tratări stilistice diferite, dar în aceeași familie de eclectism cu influențe neoclasice; la această casă este remarcată intrarea cu coloane compozite și pilaștri.
  • Casele Popovici, Șoseaua Kiseleff, București (1890). Atribuire menționată în literatura de presă culturală despre patrimoniu.
  • Imobil(e) / case din Strada Scaune nr. 52, București (1890). Atribuire menționată în aceeași literatură de patrimoniu.
  • Sala de ședințe a Academiei Române (prima aulă), București (atribuită lui Ion Potecă, datată în unele surse la 1896; alte prezentări istorice discută etapele 1890/1896–1898 pentru lucrări de reconstrucție/extindere în ansamblul Academiei). În documentarea de patrimoniu despre arhitecți „anonimi” ai Bucureștiului, Potecă este menționat explicit ca proiectant al sălii de ședințe a Academiei.

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index