Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion Boceanu (ϯ)
(n. 1906 - d. 1984)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: modernist interbelic

Atena 7
case/vile, 2-5 niveluri, 1936, modernist interbelic
Blocul Elias / Ion Boceanu
6-12 niveluri, 45 apartamente, 1935, modernist interbelic, risc seismic I (pericol public)
Blocul Magda Tocaciu
2-5 niveluri, 7 apartamente, 1931, modernist interbelic, risc seismic I (pericol public)
Casa C. Popovici
case/vile, 2-5 niveluri, 1933, mediteraneean
Casa Gisele Rotman
case/vile, 1-2 niveluri, 1938, mediteraneean, monument clasa B
Arhitectul Ion Boceanu

Arhitectul Ion Boceanu

Ion Boceanu (1906–1984) este menționat ca arhitect român, născut în comuna Măgureni, județul Prahova, România, fiul lui Ioan și al Mariei Boceanu. Activ din perioada interbelică până în ultimele decenii ale secolului XX. În materialul atașat apare ca născut în 1906 și decedat în 1984, cu localizare în Prahova (Măgureni), și cu formare finalizată în 1933. În evidențele Arhiva de Arhitectură apare și forma „Ioan Boceanu”, cu o dată de naștere consemnată diferit (1903) și cu date despre părinți.

Ion Boceanu este prezentat ca absolvent al Academiei de Arhitectură din București în 1933 (astăzi UAUIM „Ion Mincu”) și ca devenit arhitect în 1933. Debutul profesional (anii ’30) este legat de proiecte rezidențiale (vile și imobile) în București și Prahova (Câmpina, Brebu, Breaza). Din anii ’60 este menționată activitatea la Institutul de Proiectare din Ploiești, iar după 1957 apare explicit cadrul instituțional: Institutul Regional de Proiectări Ploiești (cu denumirile succesive), unde ar fi lucrat constant până spre finalul carierei.

Ion Boceanu este asociat cu o direcție de sinteză între modernismul interbelic și referințe vernaculare, descrisă în termeni de „rustic arhaic, pre-român”, cu accent pe simplitate și esențializare a formelor. Aceeași idee apare dezvoltată și în fișa Metacult, unde este reluată caracterizarea stilistică și este sugerat rolul său în zona unei modernități „pitorești”, fără ostentație, care lucrează cu elemente vernaculare. Sunt menționate și plasări în istoriografia de specialitate: Grigore Ionescu (pentru vilele din Câmpina) și atribuiri ulterioare pentru lucrări montane (Caraiman).

Notă: Arh. Ștefana Pascu-Nica a scris un articol amplu despre arhitectul Ion Boceanu, cu informații și fotografii inedite, mulțumită „Arh. Suzana Avram, fiica arhitectului Ion Boceanu, care cu bucurie a împărtășit, pe de o parte, arhiva cu proiectele tatălui său, și, pe de altă parte, poveștile caselor realizate de acesta.”. A fost publicat pe site-ul Modernism Ascuns. Mai jos este un portret al Arhitectului, sintetizat din acest material.

Ion Boceanu – portret de Arhitect

Ion Boceanu (în articol apare ca Ion / Ioan Boceanu) a fost arhitect activ din perioada interbelică până în deceniile postbelice, cu o practică solidă în zona Prahova (în special Câmpina) și cu lucrări relevante și în București și Ploiești. Articolul precizează explicit intervalul biografic: 16 septembrie 1903 (Măgureni, Prahova) – 08 mai 1990. Ion Boceanu este fiul lui Ioan și al Mariei Boceanu și s-a născut în comuna Măgureni (județul Prahova), copilărind în Câmpina, unde se stabiliseră părinții. Din articol deducem existența cel puțin a unul copil, fiica sa Suzana Avram, arhitectă și ea – cea care a păstrat arhiva tatălui ei și a oferit aceste informațiile și relatările despre casele realizate de tatăl ei.

Educație și formare profesională

Ion Boceanu a urmat liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (astăzi Colegiul Național „I. L. Caragiale”), apoi, în 1923, a fost admis la Școala de Arhitectură din București, având profesori precum Constantin Iotzu, Petre Antonescu și Alexandru Opreanu. A absolvit în 1933, iar după înscrierea în Tabloul Arhitecților Diplomați, în 1933, își finalizează și ucenicia la Antrepriza Cerchez. În anii de studenție a făcut călătorii de studiu în Italia, Grecia și Turcia. 

Începe ucenicia încă din 1924, lucrând sub îndrumarea arhitectului Cristofi Cerchez. Sarcinile descrise sunt tipice unei formări complete de șantier și birou: detalii de arhitectură, urmărire de șantier, devize, comenzi de materiale. Acest tip de ucenicie explică de ce, mai târziu, în anii de „șantier mult” (mai ales în Prahova), Boceanu apare ca un arhitect orientat spre execuție, materiale și disciplină tehnică – o constantă pe care articolul o lasă să se întrevadă prin rolurile lui ulterioare în institute.

A avut sedii profesionale în București (str. Vaselor nr. 44; str. Carol nr. 35) și în Câmpina (str. Mihail Kogălniceanu nr. 12), activând intens ca liber profesionist. Această dublă ancorare București–Câmpina explică două direcții clare ale operei: pe de o parte proiecte urbane moderniste (inclusiv în București), pe de altă parte o masă foarte mare de lucrări în Câmpina și zona industrial-petrolieră Prahova, mai ales în jurul societății „Steaua Română”.

Profil arhitectural și influențe

Autoarea îl definește ca adept al modernismului, cu două registre principale: modernism „pur”, frust, cu tendințe bauhausiene; ceea ce este numit „regionalism modern” (concept citat prin arh. Mihaela Criticos), adică un modernism care pornește de la relația dintre arhitectură, cultură locală, sit și comportament uman; o influență occidentală importantă: arhitectura „prairie style” a lui Frank Lloyd Wright, menționată ca reper în evoluția lui Boceanu; în aceeași logică, autoarea îl conectează la discuția despre modernitatea „de factură pămînteană”, printr-un pasaj atribuit lui Grigore Ionescu, unde Boceanu e pus în aceeași familie de preocupări cu Henriette Delavrancea-Gibory și Octav Doicescu (specific fără ostentație, compoziții din volume simple, elemente locale funcționale).

Lucrări și etape de carieră

Interbelic: vile, locuințe, imobile (București și Prahova)

Articolul listează explicit o serie de lucrări interbelice, atât în Câmpina, cât și în București: vile (Manughevici, Philippide, Negoescu, Vartic etc.), un bloc de apartamente în Piața Unirii (București, 1935), o locuință de raport pe Dr. Lister (București, 1936), precum și proiecte dispărute/demolate (ex. vila Nicolae Kirilov, prăvălia cu locuință Pavel Ionescu). În paralel, fișa Metacult listează explicit proiecte în București (de pildă vila E. și F. Moldoveanu / str. Atena 7A) și alte lucrări, sugerând o prezență mai consistentă în capitală decât pare la prima vedere.

1936–1941: Casa Regală – proiecte de anvergură și lucrări de ansamblu

În urma câștigării unui concurs public, Boceanu este membru în colectivul pentru reconstruirea Palatului Regal (1936–1941). În același interval, Administrația Bunurilor Private ale Casei Regale îl însărcinează (împreună cu arhitectul peisagist Vinari) cu proiectarea ansamblului Fermei Regale de la Băneasa (bd. Poligrafiei), construită 1938–1940, cu clădire în formă de U care include grajduri, depozite, locuințe și funcțiuni anexe. Tot atunci, este cooptat în echipa arh. Nenciulescu pentru noua aripă Kretzulescu a Palatului Regal și pentru noile Grajduri Regale. Aceste date sunt consonante cu prezentări publice despre Ferma Casei Regale (ca istoric al ansamblului), chiar dacă multe surse populare nu îl menționează nominal mereu; aici, articolul arh. Ștefana Pascu-Nica este sursa-cheie pentru atribuirea către Boceanu.

1941–1945: „Steaua Română” – arhitect de întreprindere, arhitect de oraș (Câmpina)

Între 1941 și 1945 Boceanu activează la Câmpina ca arhitect în cadrul Societății „Steaua Română”, realizând proiecte atât în perimetrul rafinăriei, cât și în oraș: birouri administrative și direcțiune (Doftanei 15), locuințe de lucrători (Zimbrului 3A–D), locuințe pentru maiștri sondori (Bălcescu 47–61), cantină (Hașdeu 2), cămin de ucenici (Bălcescu 45), cămin pentru ingineri (Culturii 39). Tot articolul subliniază că, după cutremurul din 9–10 noiembrie 1940, semnează și proiecte de renovare/modificare – deci rolul lui în Câmpina nu este doar de „autor de vile”, ci și de „arhitect al reparațiilor” într-un moment critic pentru fondul construit.

După 1949: institute de proiectare, urbanism și construcții publice (București – Ploiești – Prahova)

Articolul fixează schimbarea sistemică de după 1949: dispariția dreptului la liberă practică și integrarea arhitecților ca salariați în institute de stat. Boceanu lucrează ca proiectant la ISPROR și CSCAS în București, iar din 1957 până în 1965 este director tehnic al Institutului Regional de Proiectări Ploiești, implicându-se activ (din poziție instituțională) pentru menținerea calității arhitecturii în condiții tot mai restrictive. Într-un citat inclus în text, el critică uniformizarea și „formula” P+4 / P+9 aplicată indiferent de context și argumentează pentru soluții adaptate orașelor și peisajelor (inclusiv pentru Câmpina), ceea ce întărește profilul lui ca arhitect preocupat de relația clădire–loc.

În anii 1950–1960 găsim proiecte precum: Centrul Civic Ploiești, Cinemascop Ploiești (menționat ca primul cinematograf cu ecran panoramic din România), piscină olimpică, blocuri Ploiești Nord, restaurante în Bușteni și Românești, crama și casa de oaspeți Seciu (Boldești-Scăeni), IFET block-haus (Câmpina), vila Olteanu (Câmpina). Articolul listează explicit/ nominal 81 de locuințe, vile, intervenții, clădiri pentru Steaua Română – rafinărie/schelă, proiecte nerealizate etc. asociate în principal Câmpinei și zonei de activitate conexe. Între 1965 și 1972 revine „consilier” în cadrul IPROSIN la București.

Profil profesional de „arhitect complet”

Chiar formularea de sinteză a articolului arh. Ștefana Pascu-Nica îl definește drept „un arhitect complet”, cu un portofoliu care traversează rezidențialul, industrialul, cultura/loisirul, clădirile publice și studiile de urbanism. Când pui cap la cap etapele documentate în articol – ucenicia practică, modernismul interbelic, lucrări pentru Casa Regală, apoi masiv „Steaua Română”, apoi rolul de conducere în institute – se conturează un profil de arhitect cu:  disciplină tehnică (încă de la Cerchez); cu flexibilitate stilistică în interiorul modernismului (de la „frust” la „regionalism modern”); cu atenție la context (argumentele lui despre potrivirea volumetriilor/înălțimilor în orașe de deal, materiale locale etc.); cu capacitate de lucru în proiecte mari și ierarhii instituționale (Palatul Regal / institute).

(Profil bazat pe articolul „Ion Boceanu” din Modernism Ascuns, autor: arh. Ștefana Pascu-Nica; cu informații din arhiva și relatările fiicei sale, arh. Suzana Avram)

Lucrări (selecție)

Clădiri publice și administrative

  • Complexul Caraiman, Bucegi / Bușteni (cca. anii ’60, atribuire în materialul atașat).
  • Sala cinematograf „Cinemascop”, Ploiești (menționată în materialul atașat; există și surse locale care o leagă de Boceanu).
  • Crama / Casa Seciu, zona Boldești-Scăeni, jud. Prahova (menționată în materialul atașat; unele surse online o datează în jurul anilor 1970 și o atribuie lui Ion Boceanu/Bocianu).
  • Este cooptat în echipa arh. Nenciulescu pentru noua aripă Kretzulescu a Palatului Regal și pentru noile Grajduri Regale.

Reședințe și vile particulare (București)

  • Vila Boceanu, str. Av. Stâlpeanu nr. 13, București (1933) - adresa menționată greșit, ca nr. 15, în fișa Metacult.
  • Imobilul C. Popovici, str. Argentina nr. 44A, București (1933).
  • Vila E. și F. Moldoveanu (Casa Moldovanu), Parcul Filipescu / actual str. Atena nr. 7A, București (1933).
  • Vila I. Manughevici, str. Aviator Iuliu Tetrat nr. 12, București (1933).
  • Vila, str. Atena nr. 7, București (1936).
  • Vila, str. Atena nr. 8, București (1938).

Reședințe și vile particulare, alte lucrări (Prahova, în special Câmpina și împrejurimi - exempificare)

  • Vila Dr. Philippide, Câmpina (1934).
  • Vila Dițulescu, Câmpina (1934).
  • Vila Coc, Câmpina (1934).
  • Vilă la Brebu (1937).
  • Casa Duiculescu, str. Republicii nr. 133, Breaza, jud. Prahova (menționată ca proiect Boceanu; în aceeași sursă este indicat un interval de execuție 1944–1947).
  • Catedrala Eroilor din Câmpina (proiect nerealizat, 1940).
  • Intervenții / proiect pentru o clădire legată de „Steaua Română”, Câmpina (menționare într-un material local despre rafinărie; indică un „proiect al arhitectului Ion Boceanu” pentru un corp refăcut înainte de 1948).

Imobile de raport și blocuri de locuințe (București)

  • Imobilul Elias, Bd. Nicolae Bălcescu 32, București (1937) - în fișa Meta apare cu adresa, cu adresa eronată: „1937 - Imobilul Elias, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 36, București;”
  • Bloc locuințe, Bd. Brătianu / str. Doamnei, București (în materialul atașat apare ca lucrare; datarea este menționată ca 1935 într-o sinteză). - Bd. Ion C. Brătianu 6?
  • Locuință, Roma 17 / Intr. Roma nr. 2, București (1936).
  • Vilă / locuință, str. Grigore Alexandrescu nr. 70, București (în materialul atașat apare ca lucrare; în secțiunea asociată clădirii apar și alte informații de atribuire).

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index