Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Herman Clejan (ϯ)
(n. 1886 - d. 1955)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: modernist interbelic

Aux Galeries Lafayette / Magazinul Victoria
comerciale, 2-5 niveluri, 1930, art deco, monument clasa B
Blocul Callimachi
6-12 niveluri, 1938, modernist interbelic, risc seismic U2
Blocul Resemberg (?) (incert)
6-12 niveluri, 18 apartamente, 1937, modernist interbelic, risc seismic I (pericol public)
Casa Inginer E. Popper
2-5 niveluri, 1933, raționalist
Arhitect HermaN Clejan

Arhitectul Herman Clejan

Herman Clejan (1886–1955) a fost un arhitect român (de origine evreiască), activ mai ales în București în perioada interbelică, asociat cu arhitectura modernă timpurie, în special clădiri comerciale și imobile de raport. S-a născut la Bacău (România), la 30 iunie 1886, numele său de naștere fiind menționat în unele surse ca Herman Adelstein. A studiat arhitectura la Politehnica (Școala Superioară Tehnică Regală Bavareză) din München, unde a obținut diploma în 1910. În timpul Primului Război Mondial a participat la campania 1916–1918.

Informațiile certe din sursele de specialitate online indică o familie (soție și copii) și apar mențiuni despre dosare administrative legate de cetățenie în anii ’30. O sinteză biografică publică menționează că a fost căsătorit cu Cornelia (născută la Piatra Neamț, 1894) și că ar fi avut două fiice (Bianca, născută în 1915, și Elvira, născută în 1921, ambele la București). În paralel, în biografii publice ale unor personalități culturale apare afirmația că ar fi fost tatăl criticului literar Vera Călin (născută Vera Clejan, 1921).

În anii ’30 apar în documente profesionale episoade administrative legate de diploma sa: este consemnată ca pierdută (1934), apoi este obținut un duplicat/echivalare (1939), iar veridicitatea este confirmată în 1940, în contextul înscrierii în tablourile profesionale. Din punct de vedere profesional, sediul biroului este consemnat pe strada Ghe. Gr. Cantacuzino nr. 45/49 (astăzi strada Frumoasă), ceea ce explică și asocierea sa cu imobilul/casa de pe Str. Frumoasă nr. 49, care apare în repertorii ca adresă importantă pentru el.

Profil profesional și caracteristici de stil

Lucrările cu care este cel mai des asociat sunt clădiri comerciale și imobile urbane cu limbaj modern interbelic, de la funcționalism sobru până la Art Deco „de reprezentare”. În fișele de sinteză (Metacult) este caracterizat explicit ca autor de imobile Art Deco, iar repertoriile de clădiri îl indică drept arhitect pentru câteva dintre reperele comerciale ale Bucureștiului dintre războaie.

Din perspectiva tipologiilor, apar trei direcții principale: clădiri comerciale mari (magazine universale/galerii), unde contează vitrinele, circulațiile verticale, compartimentările flexibile și imaginea urbană a fațadei; imobile de raport și blocuri, de regulă cu accent pe compoziție modernă și o relație puternică cu frontul bulevardelor centrale; reședințe urbane (case/vile), unde apar atât eclectismul și Beaux-Arts, cât și intervenții/transformări (supraetajări, mansardări) pe fond construit preexistent.

Portofoliu de lucrări

Reședințe și vile particulare

  • Casa Laver, Strada D. Zossima, București (1923). Casă urbană; repertorizată ca lucrare modernă interbelică timpurie
  • Casa Oscar Kuehnberg, Aleea Alexandru colț cu Aleea Vulpache (lotul 74), București (1923). Casă/vilă; lucrare repertorizată în fișe de specialitate.
  • Vilă (parter și etaj), Piața Sf. Voievozi, București (1926). Intervenții majore asupra unei vile mai vechi (datată 1895).
  • Vila Ion Antonescu, Predeal (dată neprecizată în fișele consultate). Lucrare atribuită în fișe de repertoriu; în presă apar mențiuni despre apropierea de Ion Antonescu, dar acest aspect trebuie tratat cu prudență și, ideal, verificat prin documente de epocă.
  • Vila Dr. Perlberger, Bacău (1923). Menționată în dicționar ca lucrare în afara Bucureștiului.
  • Vila „Dr. P.”, Bacău (dată neprecizată). Menționată în fișe (apare și nota că ar fi fost folosită de Prezan și Averescu).

Imobile de raport și blocuri de locuințe

  • Bloc locuințe, Strada Mântuleasa / Strada Paleologu, București (1931). Menționat în dicționar ca bloc de locuințe. (probabil Mântuleasa 5 - n.r. dec. 25)
  • Bloc locuințe, Strada Negustori nr. 14, București (1937).
  • Imobilul Sun Insurance (Blocurile Sun Insurance London / Blocul Sun London, cunoscut și prin funcțiunea de la parter „Ciobani”), Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 22, București (1934–1935). Imobil înalt interbelic, asociat cu Art Deco; lucrare de referință pentru Clejan în repertorii.
  • Imobil personal, Strada Frumoasă nr. 49, București (dată neprecizată). Apare în fișe ca imobil asociat direct arhitectului (cu mențiuni că a locuit aici; în documentările Property INDEX există clarificări privind regimul de locuire).
  • Imobil Friedman, Strada Justiției nr. 81, București (1933). Imobil urban de raport.
  • Imobil Resemberg, Strada Latină nr. 1A, București (1933). Imobil urban de raport.
  • Casa / lucrare pentru ing. E. Popper, Strada Latină nr. 22, București (1933). Lucrare urbană (probabil locuire/raport).
  • Imobil M. Mihalovici, Strada Disescu nr. 2, București (1933). Imobil urban. (neidentificat)
  • Imobil Emil Manolovici, Strada Gândului (actual Iuliu Valaori) nr. 22, București (1935). Imobil urban.  

Clădiri comerciale și nerezidențiale

  • Imobilul Camerei de Comerț, Bulevardul Nicolae Bălcescu, București (1936). Imobil administrativ/comercial; în literatura de dicționar este dat ca lucrare proiectată și executată în București, în registru modern interbelic - menționat în Dicționarul lui Vasile Țelea. Dar, cel mai probabil, se referă la Blocurile Sun Insurance London (Ciobani) / Blocul Sun London din Bd. N. Bălcescu 22 (menționat mai sus), unde, într-adevăr, se pare că a fost un sediu al Camerei de Comerț, însă pe vremea comuniștilor... (n.r. dec. 25)
  • Magazinul Universal „Victoria”, Calea Victoriei colț cu Strada Lipscani, București (1928–1931). Lucrare iconică de comerț modern; în unele prezentări publice este descrisă ca proiectul care a introdus modelul „magazinului universal” de tip occidental în București; reper interbelic; în repertorii este indicată ca monument istoric (clasa B) în prezentări de specialitate.
  • Galeriile Langhaus (astăzi cunoscută și ca Matrix Office Building, în unele repertorii), Strada Bărăției, București (dată repertorizată: 1924, stil Beaux-Arts). Imobil comercial/office urban, cu nume istoric Langhaus.
  • Casa Langhaus, Strada Bărăției, București (apare și sub această denumire în fișe, posibil aceeași cu Galeriile Langhaus).

Lucrări menționate ca „asociate” în repertorii

  • Fosta legație japoneză, Aleea Alexandru, București (1925). (neidentificată)
  • Casa O și B. Eigher, București (1921, eclectic).
  • Casa Romulus Râmniceanu / Sediul Societății „Ripiceni”, Strada Dionisie Lupu nr. 82, București (supraetajare; în fișe apare 1922, în repertorii asociate apare și 1924 ca reper al intervenției moderniste). Lucrare de transformare (supraetajare/mansardare), realizată împreună cu arh. Goilav (conform fișelor).
  • Casa Luculescu / (în repertorii Property INDEX apare și ca „Casa Herman Clejan”), Strada Frumoasă nr. 49, București (1929).
  • Casa Micu Zentler (dependințe), București (1911).

Referințe (specialist)



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index