Arhitectul Ferdinand Hoeflich
Numele apare în surse cu grafii diferite: Hoeflich / Höflich / Hoflich. În documente românești digitizate (Monitorul Primăriei, studii/ reviste) predomină forma „Hoeflich”. Fragmentele din ziarul Dimineața (iunie 1934) oferă date biografice decisive despre Ferdinand Hoeflich și familia sa. Necrologurile publicate atunci arată că arhitectul a murit în ziua de 13 iunie 1934, la ora 5 p.m., după o lungă și grea suferință, la vârsta de 54 de ani, și a fost înmormântat la Bellu Catolic. Această informație fixează implicit anul nașterii sale în jurul anului 1880.
Anunțurile de doliu precizează și componența familiei apropiate. Soția sa se numea Theresa Hoeflich, iar împreună cu copiii anunța rudele și prietenii despre requiemul organizat la un an de la moarte. În alt necrolog sunt menționați explicit copiii: Victoria, Sabina și Victor. Tot aici apar și legături de familie extinsă, prin numele Hoeflich și familii înrudite sau apropiate, precum Spreitzgraner și Oppler, ceea ce sugerează un mediu familial de origine central-europeană, tipic pentru comunitățile catolice și germanofone din Bucureștiul epocii.
Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Catolic Bellu, iar ceremonia religioasă este legată de capela unde fusese depus corpul defunctului. Menționarea explicită a Catedralei Sf. Iosif este importantă și pentru profilul său profesional, deoarece Hoeflich era asociat și cu mari proiecte romano-catolice bucureștene, inclusiv Palatul Arhiepiscopal.
Poziționare profesională și context
Extrasele din presa vremii conturează un profil mult mai concret al arhitectului Ferdinand Hoeflich: un arhitect-constructor activ în București, asociat în anii 1923–1927 într-o firmă importantă de construcții cu inginerul Cesare Fantoli, și un membru al comunității catolice urbane. Despre arhitectul Ferdinand Hoeflich / Hoflich, sursele consultate conturează mai ales un profil profesional „de șantier” și de proiectare asociată unor instituții (în special catolice) și unor mari antreprize active în București și în țară. În aceste surse apar repere ferme pentru activitatea lui: este indicat ca arhitect al Palatului Arhiepiscopal Romano-Catolic din București (în ansamblul Catedralei Sf. Iosif) și este menționat în diverse contexte administrative și istorice între anii 1908–1910, 1925, 1929–1931 și în literatura de specialitate/istorică ce acoperă perioada interbelică.
Din fragmentele care se pot corela între ele, Hoeflich apare ca arhitect practicant în București, conectat la zona de „antrepriză” (execuție/organizare de șantier) în asociere cu inginerul Cesare Fantoli (nume recurent în lucrări rezidențiale și de reprezentare ale elitei începutului de secol XX). Pentru Casa Ioana Știrbey – Radu Rosetti (Mihail Moxa nr. 5) este consemnat explicit ca „constructor”, împreună cu ing. Cesare Fantoli.
În 1931, numele lui apare în Monitorul Primăriei Municipiului București, în legătură cu o chestiune de construcție/alinieri/reglementări, fiind indicată și o adresă de corespondență: Bd. Bonaparte nr. 5 (astăzi, zona Aviatorilor/Charles de Gaulle – denumirile istorice diferă). Acest tip de apariție e tipic arhitecților/antreprenorilor activi, implicați în autorizări și conformare urbanistică. În paralel, surse narative despre ansambluri catolice bucureștene îl rețin ca autor al unei clădiri majore (Palatul Arhiepiscopal), ceea ce indică și o practică de proiectare, nu doar de execuție.
Din singura descriere tehnică mai articulată găsită într-o publicație, Palatul Arhiepiscopal este caracterizat drept conceput ca o construcție „neorenascentistă”, cu program funcțional complex distribuit pe trei niveluri și turn/clopotniță, iar realizarea inginerească este asociată numelui Cesare Fantoli (inginer), ceea ce confirmă din nou „ecosistemul” Hoeflich–Fantoli. Pe de altă parte, apariția lui ca „constructor” la reședințe neoromânești proiectate de Nicolae Ghika-Budești sugerează că, în zona rezidențială, rolul lui Hoeflich a fost adesea de antreprenor/arhitect de execuție sau partener de șantier în cadrul unor lucrări cu limbaj neoromânesc, fără ca asta să însemne automat autor de proiect.
Lucrări și proiecte atribuite
Parteneriatul Ferdinand Hoeflich – Cesare Fantoli
Fragmentele din presa interbelică păstrate pentru arhitectul Ferdinand Hoeflich aduc, în sfârșit, informații precise și verificabile atât despre activitatea sa profesională, cât și despre viața personală, mai ales prin anunțurile oficiale și necrologurile publicate la moartea sa.
În primul rând, documentele din Ziarul Argus (aprilie 1923) și Monitorul Oficial, Partea a II-a (februarie 1928) arată clar că Ferdinand Hoeflich a fost asociat într-o firmă de construcții împreună cu inginerul Cesare Fantoli. În anul 1923, cei doi apar drept parteneri într-o societate colectivă, organizată sub firma „Inginer Cesare Fantoli & Comp.”, cu sediul în București, pe strada Basarabia nr. 11 bis. Obiectul declarat al societății era foarte larg și tipic pentru o întreprindere de construcții a epocii: execuțiuni de planuri, devize, construcțiuni și lucrări publice, precum și orice alte lucrări de inginerie sau arhitectură.
Capitalul societății era considerabil pentru epocă, în valoare de 2.000.000 lei. Structura aporturilor arată și raportul de forțe din asociere: inginerul Cesare Fantoli deținea 55% din capital, aportul său fiind compus din materiale de construcție evaluate la 825.000 lei și numerar de 275.000 lei. Arhitectul Ferdinand Hoeflich participa cu 45%, aportul său fiind evaluat la 675.000 lei în materiale și 225.000 lei în numerar. Aceste cifre sugerează o colaborare solidă și o firmă cu activitate serioasă, în care Hoeflich nu era un simplu colaborator marginal, ci un asociat important.
Monitorul Oficial consemnează apoi dizolvarea acestei societăți. Într-un extras după actul de dizolvare autentificat la Tribunalul Ilfov, secția de notariat, se precizează că inginerul Cesare Fantoli și arhitectul Ferdinand Hoeflich au hotărât de comun acord desființarea firmei la data de 20 decembrie 1927. Lichidarea urma să se facă conform contractului de societate, cel mai târziu până la 15 ianuarie 1928. Acest episod documentează foarte clar un parteneriat profesional desfășurat pe parcursul anilor 1923–1927, care a avut o structură formală și o anvergură economică importantă.
Inginerul Cesare Fantoli este un nume recurent în construcțiile de elită din România începutului de secol XX, fiind menționat ca inginer și antreprenor implicat în realizarea unor reședințe aristocratice și ansambluri importante. De exemplu, el apare în legătură cu lucrările de la domeniul Ghica de la Dărmănești și cu proiecte bucureștene executate pentru arhitecți de prim rang. Asocierea sa cu Ferdinand Hoeflich într-o societate colectivă confirmă poziția lui Fantoli ca antreprenor major, capabil să mobilizeze capital și materiale de construcție la scară mare.
Referințe
Ziarul Argus, aprilie 1923 (Anul 14, nr. 2984-3006) și Monitorul Oficial, Partea 2, februarie 1928 (nr. 24-47): înființarea, respectiv dizolvarea firmei de construcții la care s-au asociat ing. Cesare Fantoli și arhitectul Ferdinand Hoeflich

Ziarul Dimineaţa, iunie 1934 și iunie 1935 (Anul 30-31, nr. 10211-10240) - anunțul morții și comemorarea