Palatul Mitropolitan Romano-Catolic (Palatul Arhiepiscopal)
Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, cunoscut și ca Palatul Arhiepiscopal, este situat pe Strada General Berthelot nr. 17, Sector 1, în imediata vecinătate nordică a Catedralei Sfântul Iosif, cu care formează împreună Ansamblul Arhiepiscopal Romano-Catolic din București. Clădirea adăpostește reședința arhiepiscopilor și sediul administrativ al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București -- una dintre cele două arhiepiscopii romano-catolice din România, alături de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, întemeiată la 27 aprilie 1883 de Papa Leon al XIII-lea. Imobilul este înscris în Lista Monumentelor Istorice la poziția 404, grupa B -- monument istoric de valoare națională, conform Ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/2004 publicat în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, la fel ca și Catedrala Sfântul Iosif, înscrisă la poziția 402, grupa A.
Clădirea actuală a Palatului Arhiepiscopal a fost construită în anii 1925-1926, în perioada arhiepiscopiei lui Alexandru Theodor Cisar (arhiepiscop între 1920 și 1954), după planurile arhitecților Ferdinand Hoeflich și Felice Nori. Stilul construcției este neorenascentist -- un limbaj arhitectural frecvent în clădirile instituționale și eclesiastice din România interbelică, care reinterpreta vocabularul Renașterii italiene prin fațade ritmate de pilaștri, arcade, cornișe profilate și ferestre cu ancadramente elaborate. La 21 decembrie 1926, clădirea a fost terminată, sfințită de Arhiepiscopul Cisar și dată în folosință, destinată să servească drept reședință arhiepiscopală, sediu al parohiei Catedralei și sediu al Seminarului Arhidiecezan. Cu prilejul ridicării palatului s-a construit și turnul în care au fost montate cele șase clopote ale Catedralei Sfântul Iosif -- un element constructiv care leagă funcțional și arhitectural cele două edificii ale ansamblului.
Istoricul sitului pe care se ridică palatul actual trimite la un palat arhiepiscopal anterior, construit la inițiativa Arhiepiscopului von Hornstein, care a început lucrările în 1900. Această primă reședință arhiepiscopală a funcționat ca sediu al arhiepiscopilor catolici până în 1925, când a fost cedată și a devenit sediul Nunțiaturii Apostolice în România -- un transfer care a impus construirea urgentă a actualului Palat Arhiepiscopal de pe Strada General Berthelot nr. 17. Anterior ansamblului actual, funcțiile administrative și de reprezentare ale Vicariatului Apostolic al Valahiei, iar ulterior ale Arhiepiscopiei de București, fuseseră găzduite în diverse imobile închiriate sau cu destinație provizorie, absența unui sediu propriu reprezentând una dintre lipsurile instituționale remediate sistematic de-a lungul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.
Palatul Arhiepiscopal adăpostește, pe lângă reședința propriu-zisă a arhiepiscopului și birourile administrației diecezane, și locuințele preoților parohiei Catedralei Sfântul Iosif -- parohia neavând, din 21 august 1958, casă parohială proprie. În incinta ansamblului arhiepiscopal funcționează, de asemenea, Institutul Teologic Sfânta Tereza, Librăria Sfântul Iosif și alte structuri administrative și educaționale ale Arhiepiscopiei. Decizia Curții de Apel Suceava din 3 noiembrie 2010 (Dosar nr. 562/39/2010) reține că ansamblul arhitectural format din Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif și Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, situate pe Strada General Berthelot nr. 17 respectiv 19, sunt cuprinse în Lista Monumentelor Istorice din 1955 și menținute ulterior pe aceleași liste -- Palatul figurând la poziția 404, grupa B de monument istoric -- ambele edificii alcătuind, împreună cu Institutul Teologic Sfânta Tereza, ansamblul instituțional central al catolicismului de rit latin din România.
*
Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Strada General Berthelot
Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice a fost construit în 1925 alături de Catedrala Sfântul Iosif, pe strada Fântânii (General Berthelot), pentru Arhiepiscopia Catolică de București, înființată la 27 aprilie 1883. Construcția a fost finanțată din banii obținuți în 1925 din vânzarea către Vatican a fostului palat al arhiepiscopiei de pe strada Esculap (azi Pictor Stahi), devenit sediul Nunțiaturii Apostolice. Clădirea, în stil neorenaștere italiană, este opera arhitectului Ferdinand Hoeflich, cu fațadele proiectate de arhitectul Felice Nori din Roma, și se remarcă prin bosajele puternic reliefate, eleganța ancadramentelor și amploarea fațadei. (extras din Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021)
*
CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL IOSIF, cu hramul Sfântul Iosif (soţul Sfintei Fecioare Maria)
Catedrala a fost construită între anii 1873-1884, din iniţiativa monseniorului Ignatius Paoli -primul Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucureşti. Celebrul arhitect Friedrich von Schmidt din Viena întocmeşte planurile. Lucrările încep în iunie 1873, dar sunt în repetate ori întrerupte în timpul războiului şi din cauza lipsei de fonduri. La Casa Mayer din München au fost executate vitraliile şi picturile din jurul Altarului. În 1873, Pictorii Georg Roder şi Herms au pictat în ulei presbiteriul, tavanul şi medalioanele din nava principală. În 1880, după acumularea altor fonduri, lucrările se reiau sub conducerea arhitectului Carol Benisch. Consacrarea Catedralei a fost celebrată la 15 februarie 1884 de către Arhiepiscopul Ignatius Paoli.
Catedrala este de tip bazilică, în stil neoromanic inspirat după bazilicile padoviene, combinat cu elemente neogotice. Nava centrală este separată de cele laterale prin şiruri de coloane finisate cu stuc aurit, pe care descarcă arce frânte. Împingerile laterale sunt preluate la exterior de contraforturi. Acoperişul navei principale în două pante, are intradosul cu ferme şi grinzi vizibile. Colateralele sunt acoperite cu bolţi mănăstireşti.
Alături de catedrală se află Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice clădire monument în stil neorenascentist, concepută de arhitecții Ferdinand Hoeflich şi Felice Nori.
*
Din în această perioadă și până la terminarea lucrărilor (de construcție a Catedralei Sf. Iosif - n.a.), Carol Benisch este dirigintele lucrărilor. „Lucrându-se mai departe tot în regie proprie, pentru a se cheltui banii cu cât mai multă strictețe, conducerea lucrărilor a fost acum încredințată unui bărbat harnic și priceput, arhitectul Carol Benisch. Acesta, cu multă energie, a tratat cu furnizorii, cu meșterii și muncitorii, ținând cu multă corectitudine evidența tuturor cheltuielilor. Imediat s-a văzut un real progres în mersul construcției." Episcopul Paoli se ocupă de găsirea meșterilor decoratori, fiind angajați tâmplarul loan Pongratz din Brașov, firma de vitralii și mozaicuri Mayer din Munchen, meșterul italian Nicola Orassi (pentru montarea altarului de marmură adus de la Roma, dar proiectat tot de arhitectul Schmidt). Lucrările au fost finalizate la sfârșitul anului 1883 și inaugurarea a avut loc în 15 februarie 1884. Pentru munca depusă la ridicarea și finalizarea edificiului de cult, arhitectul Carol Benisch a primit în data de 10 ianuarie 1882 de la Papa Leon XIII (1878-1903) ordinul Sf. Grigorie, în grad de cavaler comandor și titlul de conte. Aceasta este cea mai înaltă distincție ce poate fi acordată unui membru laic al comunității catolice, primind și titlul de „Carol Vallaquiensi" (Carol din Valahia). Singura fotografie a arhitectului, publicată în revista Arhitectura, numărul jubiliar din 1941, ni-l înfățișează purtând decorația primită de la Papă. (Oana Marinache - Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Editura Istoria Artei, 2015)
Referințe:
- Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Editura Istoria Artei, 2015
- Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021
- Dănuț Doboș, Eugen Bortoș (editori), Parohia Catedralei Sf. Iosif din București. Monografie, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005, ISBN 973-9386-81-4 (volum tipărit)
- Eugen Bortoș, Dănuț Doboș, Anna-Mária Orbán, Ioan Robu, Tereza Sinigalia, Cristina Șoican, Mihaela Voicu, Catedrala Sfântul Iosif / Saint Joseph's Cathedral / La Cathédrale Saint-Joseph / La Cattedrale San Giuseppe, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București (volum tipărit)
- Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura pentru Literatură, București, 1966 (volum tipărit)
- Catedrala Sfântul Iosif din București (Wikipedia română)
- Saint Joseph Cathedral, Bucharest (Wikipedia engleză)
- Site oficial al Catedralei Sfântul Iosif (catedralasfantuliosif.ro)
- Parohia Catedralei Sfântul Iosif — istoric și prezentare (Arhiepiscopia Romano-Catolică de București)
- Exterior — descriere arhitecturală oficială (catedralasfantuliosif.ro)
- Date istorice importante (catedralasfantuliosif.ro)
- Sfinți și Fericiți care s-au rugat în Catedrala Sfântul Iosif (papalabucuresti.ro)
- Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif, construită de primul arhiepiscop trimis de Vatican la București (Historia.ro)
- Documentar: Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif din București — 140 de ani de la inaugurare (Agenția Rador)
- Dr. Dănuț Doboș: Catedrala Sfântul Iosif, Casa lui Dumnezeu și Poarta Cerului (Arhiepiscopia Romano-Catolică de București)
- Pagina de istorie: Papa în România. Povestea catedralei Sfântul Iosif (RFI România)
- Papa Francisc: Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif — omilia (Vatican News)
- Cathedral Plaza — prezentare și disputa de demolare (Wikipedia engleză)
- Parohia Catedralei Sfântul Iosif — lista parohilor (catedralasfantuliosif.ro)
Anexă: Criza Cathedral Plaza: clădirea ilegală și disputa pentru demolare
Cea mai acută amenințare la adresa integrității structurale și patrimoniale a Catedralei Sfântul Iosif a constituit-o construirea în imediata sa vecinătate a blocului de birouri Cathedral Plaza. Antecedentele litigiului urcă la adresa nr. C-890 din 19 noiembrie 1999, prin care Arhiepiscopia Romano-Catholică comunicase Ministerului Culturii și Primarului General al Municipiului București un acord de principiu pentru edificarea unui imobil de birouri pe latura sudică a catedralei — un acord pe care Arhiepiscopia a încercat ulterior să îl retragă, începând din 2001, motivând situația intervenită la clădirile învecinate. La 24 februarie 2006, Primăria Sectorului 1 București a eliberat autorizația de construire nr. 179/18/B/43074, beneficiar S.C. Millennium Building Development S.R.L., pentru ridicarea unui turn de birouri cu 4 etaje supraterane în faza inițială — extins ulterior la 19 etaje supraterane și 4 niveluri subterane, cu o înălțime totală de circa 75 de metri și o suprafață de teren de peste 1.000 de metri pătrați, amplasat la aproximativ 8-10 metri de zidul exterior al catedralei, deci în zona de protecție de 100 de metri instituită prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Ilegalitatea autorizației de construire a constituit obiectul unui lung litigiu judiciar derulat prin mai multe instanțe. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 122 din 27 februarie 2009, a admis în parte cererea Arhiepiscopiei Romano-Catholice și a anulat autorizația de construire nr. 179/18/B/43074 din 24.02.2006, reținând că aceasta fusese emisă de un organ necompetent — Primarul Sectorului 1 București — în condițiile în care, potrivit art. 49 lit. d din Legea nr. 422/2001 în vigoare la data emiterii, competența eliberării autorizațiilor de construire pentru imobilele aflate în zona de protecție a monumentelor istorice revenea Consiliului General al Municipiului București, exclusiv pe baza și în condițiile avizului Ministerului Culturii și Cultelor. Instanța a reținut, totodată, că documentația care a stat la baza emiterii autorizației era incompletă, lipsind expertiza tehnică privind starea fizică a structurii de rezistență a catedralei și evaluarea efectelor pe care proiectul Cathedral Plaza le-ar fi putut produce asupra monumentului. Prin Decizia nr. 1025 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile S.C. Millennium Building Development S.R.L. și ale Primarului Sectorului 1 București, modificând în parte sentința Tribunalului Dâmbovița în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea autorizației — o decizie pe care Arhiepiscopia Romano-Catholică a atacat-o prin cerere de revizuire.
Cererea de revizuire a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 1989 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată de un complet format din președintele Vințilă Narcisa și judecătorii Nastasi Dorina și Grapini Carmen. Curtea a admis cererea de revizuire formulată de Arhiepiscopia Romano-Catholică București și a schimbat în totalitate decizia Curții de Apel Ploiești, respingând ca nefondate recursurile S.C. Millennium Building Development S.R.L. și ale Primarului Sectorului 1 București și menținând sentința Tribunalului Dâmbovița ca legală și temeinică. Curtea a reținut, în esență, că autorizația de construire fusese emisă cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar european în materie de protejare a patrimoniului cultural, invocând explicit art. 151 din Tratatul CE privind cooperarea dintre Uniunea Europeană și statele membre în vederea conservării patrimoniului cultural de importanță europeană, Carta Internațională de la Veneția din 1964, Convenția UNESCO din 1972, Rezoluțiile Parlamentului European privind protecția patrimoniului arhitectural și declarația Parlamentului European privind necesitatea luării unor măsuri de protecție a Catedralei Romano-Catholice Sfântul Iosif, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 227E seria C din 4 septembrie 2008, paginile 162-163. În considerentele sale, Curtea a subliniat că Catedrala Sfântul Iosif este clasată monument istoric grupa A — monument de valoare națională și universală, înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-A-18132 prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/2004 publicat în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004 — și că construcția Cathedral Plaza, ridicată la mai puțin de 10 metri de zidul exterior al catedralei, punea în pericol direct existența fizică a monumentului, îndeosebi prin riscul seismic al fundațiilor extrem de adânci care ar fi împins în baza catedralei la cutremurele viitoare.
Decizia Curții de Apel Suceava din 3 noiembrie 2010, rămasă irevocabilă, a constituit fundamentul juridic al tuturor acțiunilor ulterioare de demolare a imobilului Cathedral Plaza. Cu toate acestea, emiterea dispoziției efective de demolare a fost tergiversată succesiv de primarii Sorin Oprescu și Gabriela Firea pe parcursul mai multor ani, în pofida hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. La 20 iulie 2022, primarul general Nicușor Dan a semnat în sfârșit dispoziția de demolare — act atacat imediat în instanță de proprietarul imobilului și blocat temporar printr-o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că la data redactării prezentei monografii clădirea nu fusese încă demolată, litigiul rămânând deschis.
