Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Dimitrie Herjeu (ϯ)
(n. 1869 - d. 1926)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: eclectic

Casa General Florescu
case/vile, 2-5 niveluri, eclectic, monument clasa B
Casa Ionescu (Cronos)
case/vile, 2-5 niveluri, 1910, neoromânesc
Casa Lucasievici / Al. Constantinescu (? probabil confuzie)
case/vile, 2-5 niveluri, 1916, beaux-arts, monument clasa B, risc seismic Consolidat
Casa Mavrodin
case/vile, 2-5 niveluri, 1910, neoromânesc
Casa Nemțescu / Costin Neniţescu
case/vile, 2-5 niveluri, eclectic
Arhitect Dimitrie (Dumitru) Harjeu - Herjeu

Arhitectul Dimitrie (Dumitru) Hârjeu / Herjeu

Dimitrie (Dumitru) Hârjeu / Herjeu (1869–1926) a fost arhitect român, format la Școala de Arhitectură din București și activ în principal în Capitală, în epoca antebelică și interbelică timpurie. Numele apare în surse și ca Herjeu. S-a născut în 1869 la Călugăreni, județul Neamț, România. A decedat în 1926. În Arhiva de Arhitectură apare o informație de stare civilă privind căsătoria: căsătorit la București la 4 noiembrie 1906 (act 2.174) cu Manda Matei. A urmat cursurile primei Școli de Arhitectură (inițiată la sugestia lui Ion N. Socolescu și susținută de Societatea Arhitecților Români) în intervalul 1892–1897, apoi Școala Națională de Arhitectură (înființată la propunerea lui Ion Mincu) în perioada 1897–1903. A făcut parte din prima promoție, cu diplomă menționată ca nr. 12.

Activitate profesională și funcții publice

După obținerea diplomei (1903), activitatea lui se leagă puternic de administrația orașului București: între 1910 și 1925 a activat la Primăria București. În intervalul 1910–1916 a fost arhitect-șef al orașului București. Din 1920 până în 1925 este menționat ca director al Arhitecturii Municipiului București. În aceeași perioadă este asociat cu Serviciul „lucrări noi, iluminat și tramvaie”, într-un context de modernizare urbană, inclusiv prin lucrări publice și infrastructură tehnică.

A avut și o prezență în mediul profesional și editorial: membru în conducerea Societății Arhitecților Români (menționat pentru 1919–1923), membru în comitetul Revistei „Arhitectura” (menționat pentru 1920–1923), și colaborator la revista „Artele Frumoase”. Este menționat și ca fondator și administrator al societății „Construcția Modernă”. Din 1920 a fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Opera lui Dimitrie Hârjeu este descrisă ca fiind concentrată în special pe reședințe urbane din zone centrale ale Bucureștiului, realizate în registre eclectice cu elemente neoclasice, dar și în stil neoromânesc, în acord cu tendințele epocii. Se remarcă un filon de compoziție „de școală” (ordonanță, simetrie, monumentalitate controlată), compatibil cu influențe beaux-arts în proiectarea locuințelor de reprezentare. În mediul urbanistic al perioadei, este asociat și cu dezvoltarea unor parcelări rezidențiale importante (Ioanid, Filipescu), prin prezența sa în cercul de arhitecți activi în aceste zone.

Lucrări și proiecte cunoscute 

Clădiri publice și administrative

  • Cinema Roxy (Cinema Zaharia), str. Lipscani, București (astăzi Teatrul Rapsodia Română), cca. 1915; atribuită lui Hârjeu/Herjeu, cu descrieri de registru eclectic/regional.
  • Piața de flori de lângă Hanul lui Manuc, București, datată 1887 în surse (ansamblu demolat; datarea este neobișnuit de timpurie raportată la vârsta arhitectului, dar apare menționată ca atare).
  • Substațiunea / Uzina electrică din Bd. Carol, București, datată 1920; proiect tehnic de infrastructură urbană. (se pare că a fost în (actualul) Bd. Carol 29, dispărută, a fost construită în 1940 în locul ei Clădirea Gaz-Electra / astăzi Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice - n.r. dec. 2025)
  • Fabrica de ciocolată C. I. Zamfirescu, str. Samoil Vulcan nr. 12, București (menționată ca parțial demolată), proiect industrial asociat.

Reședințe și vile particulare (București)

  • Casa Mavrodin, str. Boteanu nr. 3, București (probabil eroare, casa e la nr. 5 astăzi - n.r.).
  • Casa Moruzzi–Osiceanu, Aleea Alexandru, București. (se pare că a fost la nr. 34, dispărută, astăze e un bloc proiectat de Mădălin Ghigeanu acolo - n.r. 2025)
  • Proprietatea Zoe Manu / Vila Zoe Manu-Balș, str. Dumbrava Roșie nr. 12, București, menționată ca 1915.
  • Vila George Lucasievici / Sofia Gr. Dumitrescu, str. Dumbrava Roșie nr. 6, București; menționată ca 1916, monument clasa B.
  • Casa Zoe Balș, str. Dumbrava Roșie nr. 10, București (probabil o greșeală de atribuire, Casa Zoe Balș este la nr. 12 - n.r).  / Dumbrava Roșie 12, corpul B, București; menționat ca 1915, monument clasa B, risc seismic U2.
  • Proprietatea General Văleanu, Str. Londra (în zona Parcului Bonaparte), București. (probabil dispărută, deoarece fotografia publicată cu acest nume în Revista Arhitectura din 1926 nu mai seamănă cu niciuna dintre casele care sunt astăzi pe strada Londra - n.r. 2025)
  • Casa Ionescu (Cronos), str. Academiei colț cu str. Edgar Quinet, București.
  • Proprietatea Nenițescu / Casa Nemțescu, str. Școalei, București.
  • Casa Popovici, Bd. Elisabeta, București. (Cu probabilitate foarte mare, Casa Popovici era la colțul Calea Victoriei x Bd. Regina Elisabeta, în zona unde astăzi e frontul cunoscut ca "Blocul Romarta Copiilor" din Calea Victoriei 32–34. Cu siguranță dispărută, deoarece fotografia publicată cu acest nume în Revista Arhitectura din 1926 nu mai seamănă cu niciuna dintre casele care sunt astăzi pe Bd. Elisabeta - n.r. 2025). 
  • Casa Dr. Bogdanovici, str. Vasile Lascăr, București.
  • Casa General Ioan Florescu / Casa Al. Constantinescu (atribuirile circulă împreună în unele surse), Bd. Aviatorilor / Aleea Modrogan nr. 24 (fosta Șos. Jianu), București; menționată ca monument clasa B;
  • Mihail Kogălniceanu 11, București, casă/vilă, neoclasic/beaux-arts în descrieri curente; înregistrată și ca imobil istoric asociat ulterior unor utilizări diplomatice/istorice în perioada secolului XX.
  • Participare în contextul parcelărilor Ioanid și Filipescu (asociere de context profesional și de epocă; nu înseamnă automat proiectare integrală de parcelare, ci prezență ca arhitect activ în aceste zone și în rețeaua profesională care le-a construit).

Lucrări în afara Bucureștiului

  • Conacul Lahovary din Leordeni (menționat ca lucrare a arhitectului în unele surse; trebuie diferențiat de Conacul Lahovary de la Budești, Vâlcea, care are o istorie și etape de restaurare documentate separat).
  • Vila „Ignat Mircea” (Vila Ignat), Bușteni.

Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index