Arhitectul Cristofi Cerchez (Hristea „Cristofi” Cerchez)
Cristofi Cerchez (Hristea „Cristofi” Cerchez) a fost inginer și arhitect român, activ între sfârșitul secolului al XIX-lea și mijlocul secolului al XX-lea. Este asociat în primul rând cu arhitectura neoromânească, pe care a tratat-o ca pe un limbaj cultivat, construit pe studiu direct al arhitecturii populare și al monumentelor vechi. S-a născut la 4 iulie 1872, în comuna Băneasa-Herăstrău (în apropierea Bucureștiului). În literatura mai veche apar și alte localizări, dar unele surse recente insistă că Băneasa-Herăstrău este varianta susținută de documente familiale. A murit la 15 ianuarie 1955, la București. Este descris ca având origine armeană (în unele surse apare și componenta circasiană).
Parcurs profesional
A urmat inițial Școala Națională de Poduri și Șosele (formare de inginer), absolvită în 1894. Între 1895 și 1898 își desăvârșește formarea în arhitectură la Milano, în zona de învățământ de arte frumoase / arhitectură civilă. Această dublă formație, tehnică și artistică, va influența decisiv rigoarea constructivă și rafinamentul compozițional al proiectelor sale. Cristofi Cerchez a fost activ în principal în București, dar a realizat și numeroase lucrări în alte orașe din țară. A participat la concursuri importante, obținând premii și mențiuni.
Debutează în plin moment de consolidare a profesiei de arhitect în România. Cariera lui se întinde pe aproape o jumătate de secol. În unele sinteze este creditat cu aproximativ 50 de clădiri realizate în diverse orașe din țară, plus proiecte și intervenții în patrimoniu. O parte importantă din activitatea lui intră în zona instituțională și publică: clădiri cu funcțiuni medicale, bancare, administrative, educaționale, dar și restaurări și reconstrucții de edificii religioase. În 1923, proiectul său pentru Camera de Comerț, Bursă și Ateneu din Constanța a fost premiat, dar nu a fost pus în operă. În 1925 a participat la concursul pentru Palatul Primăriei Capitalei, proiectul său fiind premiat în ambele faze ale competiției.
Relația cu Ion Mincu și construcția stilului neoromânesc
Este prezentat ca discipol al lui Ion Mincu. A studiat sistematic arhitectura populară și monumentele vechi din Muntenia și Oltenia. A lucrat cu desen, fotografie și releveu. A realizat relevee, desene și fotografii de teren și a publicat articole în presa vremii, contribuind direct la fundamentarea teoretică a stilului neoromânesc. A publicat și a susținut conferințe, folosind cercetarea istorică drept bază pentru soluțiile contemporane. Cercetarea patrimoniului vernacular și a arhitecturii medievale românești nu a fost pentru Cerchez un exercițiu erudit izolat, ci baza concretă a unui limbaj arhitectural modern, adaptat funcțiunilor urbane ale începutului de secol XX.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Opera lui acoperă mai multe registre. Totuși, direcția dominantă rămâne neoromânescul interpretat cu rigoare, echilibru și sobrietate, în special în vile și case urbane, unde apar frecvent turnuri-foișor și compoziții cu cerdac/loggie, într-o interpretare personală. O parte din surse delimitează o primă etapă (aprox. 1898–1910) în care aceste tipologii sunt definitorii. În paralel, apar și soluții eclectice sau „de încadrare” urbană, mai ales la clădiri de colț sau în zone unde autoritatea municipală cerea compatibilitate cu fronturi vecine.
Cristofi Cerchez este una dintre figurile fundamentale ale arhitecturii românești moderne. Prin creația sa construită, prin activitatea teoretică și prin cercetarea arhitecturii tradiționale, a contribuit decisiv la definirea și legitimarea stilului neoromânesc. Opera sa reprezintă o sinteză matură între tradiție și modernitate, cu impact durabil asupra peisajului urban și a culturii arhitecturale din România.
Cercetare, conferințe și publicații
A fost preocupat constant de cercetarea trecutului arhitecturii românești și de valorificarea patrimoniului. A susținut conferințe la Societatea Arhitecților Români, Casa Școalelor, Palatul Ligii Culturale și Sala Dalles. A conferențiat pe teme de istorie și arhitectură veche românească în cadre publice și profesionale, iar în lista menționată de tine apare lucrarea „Dacia preistorică și istorică”. În bibliografia recentă despre el apare monografia Oanei Marinache, care a contribuit semnificativ la reconstituirea operei și contextului său profesional.
Lucrări și proiecte
Clădiri publice și administrative (București)
Reședințe și vile particulare, blocuri (București)
Lucrări religioase, reconstrucții și restaurări
Lucrări în afara Bucureștiului
Lucrări demolate în contextul sistematizării din anii 1985–1986 (București)
Inițiative recente de recuperare și punere în circulație publică
În jurul anului 2012 s-au intensificat demersurile de recuperare a operei lui Cerchez prin tururi, materiale și proiecte educaționale ale Asociației Istoria Artei.
În 2022 proiectul cultural „Cristofi Cerchez 150” a reunit evenimente, prezentări și acțiuni publice dedicate arhitectului, găzduite și reflectate de instituții și platforme culturale de arhitectură.
Cristofi Cerchez (1872–1955) este unul dintre arhitecții majori ai începutului de secol XX din România și una dintre figurile centrale ale afirmării și maturizării stilului neoromânesc. Activitatea sa profesională a fost dublată constant de cercetare istorică, studiu de teren și publicistică, ceea ce îl plasează atât în categoria arhitecților creatori, cât și a teoreticienilor arhitecturii românești.
Opera lui Cristofi Cerchez este dominată de stilul neoromânesc,. Elementele tradiționale – loggii, foișoare, arcade trilobate, ancadramente sculptate, acoperișuri înalte – sunt integrate într-o compoziție coerentă, adaptată contextului urban modern. În paralel, unele lucrări folosesc un limbaj eclectic sau eclectic regional, iar în clădirile de raport și cele bancare apar soluții de tranziție, care combină expresia națională cu cerințele funcționale și structurale ale epocii.
Notă: Relațiile de rudenie între arhitecții interbelici Cerkez/ Cerchez:
*
Hristea „Cristofi” Cerchez (1872-1955) a fost un inginer si arhitect român, de origine armeană, creator important al stilului neoromânesc de la începutul secolului al XX-lea. Cristofi Cerchez s-a născut în comuna Băneasa-Herăstrău, în familia numeroasă a administratorului agricol Pavel Cerchez. A devenit inginer după ce a absolvit în 1894 Școala Națională de Poduri și Șosele din București și a beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano (unde a studiat între 1895-1898 la secția Arhitectură civilă). Educația sa se desprinde astfel de traseul obișnuit în epocă al arhitecților români formați la Paris. La întoarcerea în țară este influențat de stilul arhitectului Ion Mincu, dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898-1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor. În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj, influențate și de arhitectura oltenească sau balcanică. Cristofi Cerchez a fost puternic impresionat și de casele de târgoveți de secol al XVIII-XIX-lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere iar multe dintre intrările sale copiază poarta țărănească „gârlici”. Din zona musceleană, adoptă „arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele. (Oana Marinache, Cristofi Cerkez 150, Ed. Istoria Artei, București, 2022)
Referințe