Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Carol Wiener (ϯ)
(n. 1876 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: modernist interbelic, eclectic regional

Casa Arthur Welther (1912 construcție casă nouă de locuit în curte)
2-5 niveluri, 5 apartamente, 1937, modernist interbelic
Casa F. Weigel (spălătorie, odaie, 1910)
case/vile, 1-2 niveluri, 1910, eclectic regional
Casa Inginer N. C. Nădejde
case/vile, 1-2 niveluri, 1910, beaux-arts
Palatul Știrbei (Știrbey) (pivnițe, 1911)
case/vile, 2-5 niveluri, 1835, neoclasic, monument clasa A

Arhitectul Carol Wiener

Carol Wiener (uneori menționat și „conductor” în acte tehnice) este un arhitect activ în principal în primele decenii ale secolului XX, asociat în mod repetat cu Domeniile Știrbey și cu orașul Corabia. În documentația consultată, apare ca născut la 22 noiembrie / 4 decembrie 1876, în București. Wiener a obținut o diplomă la Technikum Strelitz (Germania, Mecklenburg) în 1896, menționată în articolul Oanei Marinache din Adevărul. Un detaliu important pentru parcursul său profesional este că, în februarie 1934, a solicitat înscrierea în Corpul Arhitecților, însă diploma nu i-a fost recunoscută (în forma și cadrul administrativ al epocii). În articolul Adevărul, sediul profesional este indicat în Corabia. Pentru București, este indicată o adresă personală/profesională în Str. Atelierului nr. 28, unde se declara „arhitect constructor”.

Parcurs profesional și funcții

Din declarațiile și actele sintetizate în dosarul invocat de Oana Marinache, traseul profesional este foarte variat și include atât lucrări de arhitectură, cât și roluri de conducere/dirigenție și activități în zona de antrepriză și execuție. După perioada de formare, este menționat:

  • angajament în București (1 octombrie 1896 – 1 ianuarie 1899) la arhitectul Jean/Johann Storck, cu activități de studiere a planurilor și măsurători;
  • activitate ca „conductor” la construcția bisericilor luterane în Rusciuc (Ruse) și Sofia (1900–1901);
  • lucrări la Sanatoriul „Casa Diaconeselor” (1902) și angajare la firma Leopold Schindl până la finalizarea lucrărilor legate de Expoziția din 1906;
  • angajare la Societatea Petroliferă „Regatul României” (viitoarea Astra) la Câmpina (1906–1908);
  • colaborare cu ing. A. Radeglia (Ploiești), în lucrări industriale/forestiere și căi ferate înguste în zona Nehoiu–Nehoiaș (1908–1910);
  • colaborare cu Frații Mildner (București, 1910–iun. 1912) și apoi cu Fritz Weigel la Hala de Flori și Uzina Electrică din Constanța (1912–1913);
  • perioadă de antreprenoriat (1914–1916) și o pauză de activitate din motive medicale (1916–1918);
  • după 1 octombrie 1918, lucrări punctuale (ex. garaj auto) și, esențial, angajarea la Administrația Centrală a Proprietăților Principelui Barbu Știrbey ca „arhitect și conducător al lucrărilor” (1919–1924), cu intervenții la palatul din București și lucrări pe moșii (Galicea Mare, Știrbey/Romanați etc.), inclusiv construcții agricole și o pivniță de vinuri de aprox. 1000 mp;
  • angajare (1925–oct. 1927) la biroul de arhitectură al antreprizei Louis St. Benke din Craiova;
  • șef al serviciului tehnic al Primăriei Corabia (1 ian. 1928 – 1933).

În intervalul Corabia sunt menționate explicit proiecte publice și gospodărești: școală primară, remiză/abator, locuință paznic cimitir, clădiri pentru oboare (cereale și vite), devize pentru asfaltări și extinderi pentru Palatul Comunal.

Profil profesional și caracteristici de arhitectură

Sursele îl descriu mai degrabă prin rolul de „arhitect și conducător de lucrări”, cu o practică foarte aplicată, de șantier și administrație tehnică, decât printr-o operă teoretică sau o identitate stilistică personală bine documentată. Totuși, există cel puțin o atribuire stilistică explicită pentru o lucrare bucureșteană: Casa ing. N.C. Nădejde, indicată ca Beaux-Arts în sursele menționate mai jos. În ansamblu, profilul care se conturează este al unui arhitect/constructor cu experiență în proiecte publice (administrație locală), gospodărești și infrastructurale; experiență industrială și tehnică (petrol, forestier, căi ferate înguste, utilități); rol consistent în lucrări pentru Domeniile Știrbey (București și moșii).

Lucrări și clădiri proiectate / atribuite

  • Școala primară din Mahalaua Valea Seacă, Corabia – plan (și, după context, implicare în realizare) în perioada 1928–1933.
  • Remiza / abatorul de la Corabia Veche – plan și executare, perioada 1928–1933.
  • Locuința paznicului de la Cimitirul Dașova (Corabia) – plan și executare, perioada 1928–1933.
  • Clădirile de la Oborul de Cereale și Oborul de Vite din Corabia – plan și executare; Oborul de Cereale este menționat ca realizat în 1932 în condiții bune de „soliditate și estetică”.
  • Palatul Comunal (Primăria) Corabia – planuri pentru ridicarea a două aripi (dreapta/stânga corpului existent) și devize/reparații.
  • Devize pentru asfaltarea străzilor din Corabia – activitate de proiectare tehnico-economică.
  • Casa inginer N.C. Nădejde, Str. Profesorilor nr. 2, Sector 4, București; 1910 stil Beaux-Arts.
  • Casa Constantin M. Zappa, Târgoviște – casă construită în 1912 pentru comerciantul Constantin M. Zappa, la intersecția străzii Dr. Marinoiu cu strada Poet Gr. Alexandrescu; planurile sunt semnate de Carol Wiener.
  • Casă (beneficiar Carl Resch), Carol Davila nr. 6, București – menționată „casă pe locul Regnault, în dosul Oppler”, 1901.
  • Casă (beneficiar Theodor Marinescu), Str. Petre Dumitrescu nr. 47, București – casă „foarte modestă”, 1912. (străzile Olănești și Comana de astăzi au avut în trecut numele „Petre Dumitrescu” – n.r.)
  • Casă nouă (beneficiar Ioan Prodan), Str. Campoduci nr. 65, București – 1913. (străzile Gheorghe I. Ionescu-Gion și Alexandru Moruzzi Voievod de astăzi au avut în trecut numele „Campoduci” – n.r.)
  • Casa Arthur Welther (intervenție în curte), Str. Eremia Grigorescu (General) nr. 11, Sector 1, București – este menționată contribuția lui Carol Wiener în 1912: „construcție casă nouă de locuit în curte”, în asociere de autor cu Corneliu Rădulescu (arhitectul autorizat al ansamblului din 1937).
  • Anexă (spălătorie, odaie), Str. Popa Rusu nr. 28, București – beneficiar F. Weigel, 1910.
  • Magazie, Șos. Basarab nr. 75, București – beneficiar N. Toma, 1913.
  • Magazie pentru grâne (4 încăperi), la moara lui N. Stancovici, Șos. Bonaparte nr. 37 (azi Iancu de Hunedoara), București – 1913.
  • Zid împrejmuire, bucătărie cu baie, reparație pavaj și casă în proprietatea Azilului Slătineanu, Str. Atena nr. 18 (fosta Cătunului, azi Take Ionescu), București – 1915. (probabil dispărută)
  • Pivnițe noi (71,94 mp) pentru proprietatea Știrbey, Calea Victoriei (Palatul Știrbey) – lucrare menționată la 1911; este reluată și în alte surse web despre Palatul Știrbey.
  • Pivniță de vinuri de aprox. 1000 mp și grajduri pentru vite și cai, în cadrul moșiilor Domeniilor Știrbey (mențiuni: Galicea Mare – jud. Dolj; Știrbey – jud. Romanați; plus lucrări la Băilești și Drăgășani), în perioada 1919–1924, ca „arhitect și conducător al lucrărilor”.
  • Activitate ca „conductor” la construcția bisericilor luterane din Rusciuc (Ruse) și Sofia (1900–1901).

Referințe



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index