Arhitectul Boris Zilberman
Boris Zilberman (în unele surse apare ca Boris / Burah / Baruch / Borech Zilberman), s-a născut la Focșani, România, la 22 ianuarie 1905. A studiat la Școala Regală de Inginerie din Milano, obținând diploma în 1929. În perioada interbelică a activat ca arhitect, cu lucrări cunoscute în București și Constanța, în special în anii 1930, cu clădiri de locuințe moderne, de regulă cu 3–4 niveluri, cu influențe Art Deco. Sediul profesional și locuința îi erau la Calea Moșilor nr. 33, București. În 1941 decide să părăsească România și să emigreze spre Palestina (în unele formulări apare explicit intenția de a ajunge în Israel / de a continua cariera acolo). Moare în februarie 1942, în contextul tragediei vasului Struma (scufundat în Marea Neagră; în relatarea detaliată din materialul atașat apare torpilarea de către submarinul sovietic Shch-213, la 24 februarie 1942).
Cariera lui Zilberman, scurtă și concentrată în deceniul 4, se suprapune peste înăsprirea climatului antisemit și peste dificultățile crescânde ale arhitecților evrei în obținerea comenzilor și în menținerea drepturilor profesionale. Istoricul de artă Oana Marinache relatează într-un articol listat mai jos despre verificările de cetățenie, presiunea instituțională și efectele politice ale perioadei asupra arhitecților evrei; Zilberman este dat ca exemplu, inclusiv cu informații de arhivă despre dosarul său. În aceeași logică, emigrarea lui (și finalul tragic) apare ca parte a unei istorii mai ample a profesioniștilor evrei din Bucureștiul interbelic, ale căror destine sunt adesea fragmentar documentate.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Formarea de la Milano (diploma 1929) indică o educație tehnică și de proiectare într-un mediu european în care modernismul și limbajele Art Deco / proto-moderniste coexistau cu tradiții academice. În lucrările sale din București se regăsesc, conform materialului atașat, soluții moderniste cu influențe Art Deco și o preocupare pentru compoziția volumelor și a fațadelor, inclusiv tratarea teraselor, a consolelor și a registre-lor de goluri.
Arhitectura lui Boris Zilberman este descrisă ca modernă, specifică deceniilor 4 și 5 (anii 1930–1940), cu influențe Art Deco, aplicată mai ales la imobile de locuit colective de 3–4 niveluri. Un caz comentat public este imobilul de la Icoanei 57, descris ca un „blockhaus”, remarcat pentru o terasă în consolă pronunțată și pentru starea de conservare, precum și pentru prezența plăcuței cu numele arhitectului (într-o compoziție în care semnătura constructorului apare deasupra semnăturii arhitectului). În ansamblu, portofoliul cunoscut indică o specializare pragmatică, urbană: locuințe colective și case/imobile de raport cu expresie modernistă, adaptate țesutului bucureștean al anilor ’30.
Lucrări, clădiri proiectate și atribuiri
Referințe