Arhitectul Aurel Ghinescu
Aurel Ghinescu a fost un arhitect activ în România în perioada interbelică și postbelică, cu lucrări documentate în București (locuințe colective și intervenții pe clădiri existente) și cu o activitate importantă în zona de urbanism și sistematizare (inclusiv prin participări la concursuri și la colective de planificare). A fost absolvent al Școlii de Arhitectură din București, cu absolvire aproximativă în intervalul 1927–1928. În căutarea web apare un reper foarte precis: proiectul său de diplomă (1927) este prezentat în arhiva online a UAUIM, cu mențiunea „diploma nr. 166, 18 decembrie 1927, cu mențiunea foarte bine”, pentru tema „Un Institut de Arheologie și Artă”. În decupajul de presă/foto atașat („Studenți–arhitecți la pregătirea militară – 1928”), Aurel Ghinescu este nominalizat în lista persoanelor identificate în imagine, ceea ce confirmă prezența lui în mediul școlii de arhitectură în jurul acestui moment.
Carieră și activitate profesională (repere cronologice)
Din ansamblul surselor consultate, reperele care pot fi fixate cu un minim de siguranță sunt: activitate interbelică la scară redusă, asociată locuirii colective și intervențiilor pe imobile de raport (în București, anii 1930), cum ar fi colaborări și supraetajări; implicare în zona de urbanism și sistematizare (concursuri și colective), documentată pentru 1956 și 1964 (în sinteze despre premiile Uniunii Arhitecților). Este prezent și în presa vremii și în viața asociativă: în decupajul despre „Ski Club București” apare ca președinte al asociației, cu titulatura „arhitect”. În anii ’60 are și activitate editorial-profesională: în 1968 semnează un text critic despre ansamblul de locuințe „Sud” din București, discutând atât intențiile urbanistice, cât și limitările soluțiilor adoptate.
Urbanism, sistematizare și proiectare de ansambluri
Un nucleu important al profilului său, așa cum reiese din surse, este orientarea către urbanism și sistematizare, nu doar către arhitectura de obiect. În surse este menționat concursul din 1956 pentru „Sistematizarea Pieței Nicolae Bălcescu (azi Piața Teatrului Național)”, unde figurează în echipa premiului III. Pentru 1964, un material de sinteză despre premiile Uniunii Arhitecților menționează un premiu pentru sistematizare pentru „Schița de sistematizare a orașului București”, cu Aurel Ghinescu în colectiv (alături de Horia Maicu, Traian Stănescu, Radu Gherghel, Radu-Octav Laurian).
Textul publicat în revista „Arhitectura” (1968) îl arată în postura de autor care judecă critic soluții de planificare și locuire colectivă: discută despre grupări de blocuri tip incintă, despre efecte posibile (zgomot/ecou, colțuri umbrite, servituți de vedere), despre eficiența străzilor perimetrale, despre condiții geotehnice (terenuri macroporice sensibile la înmuiere) și despre continuitatea spațiilor verzi și a fluxurilor pietonale între subansambluri (Sud 1 și Sud 2).
Lucrări documentate
Referințe
