Arhitectul Aurel Căciulă
Aurel Căciulă (n. 7 ianuarie 1925) s-a născut la Țepeș Vodă, jud. Constanța. A obținut diploma de arhitect la Institutul de Arhitectură din București în 1951. În sursele parcurse este prezentat ca arhitect format în primele generații postbelice, cu activitate desfășurată în principal în cadrul structurilor de proiectare ale statului (IPC și ulterior IPB/Institutul Proiect București), colaborând și coordonând proiecte de locuințe colective, echipamente publice și intervenții asupra unor clădiri administrative. Un element important, menționat explicit, este participarea (în 1960) la elaborarea planului general de sistematizare a Bucureștiului, ceea ce îl plasează în mecanismele instituționale ale urbanismului socialist timpuriu.
Profilul lui Aurel Căciulă este cel al unui arhitect specializat în proiectarea de locuințe colective și ansambluri rezidențiale mari, caracteristice modernismului socialist și funcționalismului practicat în anii 1960–1970, dar și în proiecte de dotări publice (școli, grădinițe) și în proiecte de instituții/edificii reprezentative ale perioadei (de exemplu, participarea la Casa Scânteii este menționată ca parte a unui colectiv de autori).
Concursuri și premii: Concurs pentru panoul de onoare al „staliniștilor și fruntașilor în producție” din Raionul IV Lenin București, premiul I, proiect executat în iulie–august 1952, Concurs EPD pentru chioșcuri tip, 1952, mențiune, Premiu UAR, 1965: Ansamblul de blocuri din cartierul Balta Albă, București.
Lucrări
Referințe