Arhitectul Alfred Popper
Alfred (Alfred Samuel) Popper s-a născut la 30 august 1874 la Brașov, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, într-o familie originară din Silezia. Ulterior a devenit cetățean român, statut consemnat în registrele profesionale ale vremii. A murit la București, în iunie 1946. Provenea dintr-un mediu multicultural, legat atât de spațiul german și austriac, cât și de cel românesc, fapt care i-a marcat atât formarea, cât și felul în care a înțeles arhitectura. Sursele de arhivă arată că avea cel puțin un fiu, arhitectul Hubert Popper, care în 1950 locuia la aceeași adresă din București și solicita documentele din dosarul profesional al tatălui său. A avut un fiu, arhitect și el, Hubert Popper, activ după 1945.
În anii ’30–’40, Popper este radiat din registrele profesionale „din motive rasiale”, fiind reînscris după 1945, ceea ce indică faptul că a fost afectat direct de legislația antisemită a epocii. Se știe că, în perioada regimului Antonescu, Popper este afectat de legislația antisemită, fiind radiat din registrele profesionale și obligat să își obțină recunoașterea din nou după 1945. Această situație, combinată cu lipsa unei diplome formale, explică în parte marginalizarea sa ulterioară în istoriografia arhitecturii românești.
În plan profesional, este descris drept un arhitect foarte dedicat, cu un parcurs intens și cu o puternică înclinație către documentare vizuală, ilustrată de numeroasele fotografii și clișee pe sticlă păstrate în fondul său de arhivă. Până recent, Alfred Popper a rămas aproape necunoscut în afara cercurilor specializate. Monografia „Alfred Popper, 1874–1946: (re)descoperirea unui arhitect”, publicată în 2022 la Editura Simetria de istoricul de artă Monica Croitoru-Tonciu, reprezintă prima sinteză amplă dedicată vieții și operei sale. Cartea este dublată de expoziții și vernisaje organizate de Uniunea Arhitecților din România și prezentate în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură și al Anualei de Arhitectură, unde Popper este prezentat drept un arhitect român important pentru trecerea de la Belle Époque la interbelic, ale cărui lucrări merită reintegrate în canonul arhitecturii românești.
Formare și începuturile carierei
În planul formării, Popper se instruiește în mediile tehnice germane și austriece. Unul dintre reperele importante ale formării sale îl reprezintă studiile de arhitectură la Politehnica din Viena, în atelierul arhitectului Doderer (informație transmisă de dicționarul lui Vasile Țelea și confirmată de monografia recentă, care insistă asupra dublei lui formări – germană/austriacă și românească). Revenit în România, își completează experiența în atelierul arhitectului József Zigfied Korfczinski, participând, între altele, la realizarea cunoscutului imobil „Carul cu bere” din București. Această perioadă de ucenicie îl familiarizează cu arhitectura eclectică de factură academistă și cu finețea detaliului decorativ de sfârșit de secol XIX. Un aspect esențial: Popper nu a avut niciodată diplomă formală de arhitect, însă a fost admis în corpul profesional ca „arhitect recunoscut”, pe baza lucrărilor și a referințelor sale, situație frecventă pentru practicienii formați la începutul secolului XX.
Activitatea la Sinaia și colaborarea cu Casa Regală
Între 1904 și 1908 (cu prelungiri până în jurul anului 1910), Alfred Popper lucrează la Biroul Regal de Arhitectură de la Sinaia, condus de arhitectul ceh Karel Zdeněk Líman. Aici participă la lucrări de amenajare la Castelul Peleș, la amenajarea Castelului Pelișor, în special la componentele de arhitectură și decorație interioară, are intervenții pentru Casa Regală la Gara regală din Sinaia. Ulterior, schițe și proiecte semnate „Alfred Popper” atestă implicarea sa și în decorarea unor spații de la Palatul Cotroceni, de exemplu elementele de decorație ale șemineului din Salonul de Aur, datate în jurul anului 1919.
În dosarul profesional păstrat în Arhiva de arhitectură sunt menționate, ca dovezi ale activității sale, certificate ale administrației Curții Regale din Sinaia și ale Ministerului Agriculturii și Domeniilor, folosite ulterior pentru recunoașterea oficială a statutului de arhitect. Această etapă îl fixează ca arhitect asociat cu comenzi prestigioase ale Casei Regale și îi oferă acces la un mediu de proiectare în care se combină monumentalitatea academică, influențele neorenașcentiste și neogotice cu începuturile stilului național românesc.
Perioada București: statut profesional și portofoliu urban
După perioada petrecută la Sinaia, Popper se stabilește la București, unde își deschide birou de arhitectură. Adresa profesională consemnată în registre este strada Poet Momuleanu nr. 52. În iulie 1934 este înscris oficial ca „arhitect recunoscut” în registrele profesionale, pe baza portofoliului de lucrări și a referințelor obținute de la Curtea Regală, de la ministere și de la personalități ale epocii. Ulterior este radiat din registre „din motive rasiale”, fiind obligat să solicite reînscrierea în august 1945, după schimbarea contextului politic.
Activitatea bucureșteană este dominată de proiectarea de reședințe urbane și vile pentru burghezia înstărită și pentru elitele economice și profesionale. Lista de lucrări cuprinde ansambluri de vile în zone precum Cotroceni sau parcelarea Jianu, case de oraș în zone centrale (Dumbrava Roșie, Dacia, Sfinților, Lascăr Catargiu), colaborări la imobile de raport și amenajări interioare pentru clădiri reprezentative (Carul cu Bere, Palatul Cotroceni etc.).
Călătorii, perioada turcă și lucrări în afara României
În jurul anilor 1910–1912, Popper își petrece o perioadă importantă în Turcia (Asia Mică), unde proiectează la Istanbul și călătorește în Europa și în Orient. Activitatea de acolo este mai puțin documentată public, dar monografia recentă arată că această experiență îi lărgește repertoriul stilistic și îi consolidează deschiderea către influențe orientale și vernaculare. După revenirea în țară, își reia activitatea la București și în stațiunile de pe Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni), unde proiectează vile de vacanță pentru clienți de rang înalt.
Profil profesional și stilistic
Monografia Monicăi Croitoru-Tonciu și prezentările profesionale recente subliniază faptul că Alfred Popper parcurge aproape întregul spectru de stiluri ale epocii sale:
Portretul profesional conturat de monografie și de expozițiile recente îl descrie drept un arhitect cu mare atenție pentru desen și pentru detaliu, cu o dedicare „rară” pentru profesie, dar rămas multă vreme aproape necunoscut publicului larg, în ciuda colaborărilor cu Casa Regală și a unui portofoliu amplu. Popper a fost de asemenea pasionat de fotografie: în fondul său din arhiva Uniunii Arhitecților se păstrează numeroase clișee fotografice, unele pe sticlă, datând încă de la începutul secolului XX.
Lucrări reprezentative
Lista de mai jos nu este exhaustivă – inventarul complet al operelor sale este prezentat în monografia din 2022 – însă include principalele lucrări documentate în surse accesibile public, cu accent pe cele identificabile prin adresă.
Clădiri publice și administrative, colaborări regale
Reședințe și vile particulare în București
Vile și reședințe de vacanță pe Valea Prahovei și în afara Bucureștiului
Alte lucrări și documente; Monografia recentă menționează și alte clădiri private – case și vile – în București și în țară, precum:
Accesul direct la aceste proiecte individuale se face în principal prin arhive (UAR, Arhiva de arhitectură) și prin volumul Monicăi Croitoru-Tonciu, care inventariază detaliat opera sa.
Referințe