Arhitectul Achile (Achille) Ghiaciu
Achile (Achille) Ghiaciu (uneori menționat și A. Ghiaciu) a fost un arhitect român de origine aromână, activ în principal în perioada interbelică la București. A fost o figură discretă, dar importantă pentru difuzarea stilului neoromânesc și a așa-numitului „stil mediteranean” în arhitectura rezidențială și de raport a anilor ’20–’30. S-a născut la 13 ianuarie 1892 în localitatea Hrupişte, în Macedonia otomană (astăzi în Grecia), provenind dintr-o familie aromână. Avea naționalitate română și religie ortodoxă.
A absolvit Academia de Arhitectură din București, fiind diplomat cu certificatul nr. 65 din 31 decembrie 1919. În anii ’20 este consemnat cu domiciliul în București, mai întâi pe strada Chindiei nr. 6, ulterior pe strada Suter nr. 1, în zona Dealului Filaret–Carol. În august 1932 depune cererea de înscriere în Corpul Arhitecților din România; dosarul este aprobat în 1933, fiind astfel recunoscut oficial ca arhitect cu drept de semnătură. Pe coperta dosarului se menționează ulterior „decedat”, fără a fi trecut un an al morții. Unele mărturii indirecte sugerează că ar fi murit relativ tânăr, în jurul vârstei de 40 de ani, însă nu există încă o confirmare documentară fermă a anului decesului (probabil sfârșitul anilor ’30).
Origini, familie și legături de rudenie
Achile Ghiaciu provine dintr-o familie aromână din Macedonia, parte a fluxului de comercianți și intelectuali armani care s-au stabilit în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Sursele menționează explicit că era aromân/vlah, aspect subliniat și în contextul construcției restaurantului „Luzana” din București, proprietate a socrului său, comerciantul Iorgu Steriu.
Prin căsătorie intră în familia Steriu, devenind ginerele lui Iorgu Steriu, proprietarul grădinii-restaurant Luzana. În același timp, este legat de arhitectul Arghir Culina: sursele de memorie urbană afirmă că Achile era nepotul lui Culina (pe sora lui Culina o chema Maria Ghiaciu). Numele fiului său, viitorul arhitect Gheorghe Arghir Ghiaciu (1926–1995), trimite probabil la această relație de rudenie, prin prenumele Arghir.
Fiul său, arhitectul Gheorghe Arghir Ghiaciu, activează în perioada postbelică, fiind cunoscut și ca artist plastic; biografia lui confirmă existența unui „tată arhitect”, ceea ce întărește filiația profesională. Date suplimentare despre viața personală (studii secundare, viață mondană, activitate publică) nu sunt documentate în sursele accesibile online; imaginea de ansamblu rămâne a unui profesionist discret, integrat în rețelele aromâne comerciale și culturale din București.
Formare și carieră profesională
Formarea sa la Academia de Arhitectură din București (diplomă în 1919) îl plasează în generația imediat post-minciană, alături de arhitecți care oscilează între neoromânesc și modernismul interbelic. Intrarea în Corpul Arhitecților în 1933 marchează recunoașterea oficială a dreptului de semnătură, dar până atunci el era deja activ în proiecte private. Cariera sa se desfășoară predominant în București, cu accent pe clădiri rezidențiale urbane (vile, case de raport), imobile în stil neoromânesc și „mediteranean”, colaborări cu alți arhitecți (în special Alexandru Iliescu), legături cu comunitatea aromână și cu comandanți de afaceri (frații Porn, Iorgu Steriu). Nu există dovezi clare privind ocuparea unei funcții administrative sau universitare: profilul lui este mai degrabă de arhitect practician, activ în zona rezidențială de elită și în proiecte comerciale.
Stil arhitectural și profil estetic
Achile Ghiaciu este asociat frecvent cu două registre stilistice: neoromânesc elaborat, cu logii, foișoare, decorație sculptată și acoperișuri înalte – vizibil mai ales în clădirea grădinii-restaurant Luzana, și „stil mediteranean” (mediteraneean) al anilor ’30, utilizat la vile și blocuri de locuințe în zone precum Kiseleff–Aviatorilor, caracterizat prin fațade tencuite simple, loggii, balcoane cu feronerie, volumetrii asimetrice, influențe renascentiste sau italiene.
Articolele de istorie urbană îl descriu ca fiind „de asemenea reprezentativ pentru stilul mediteraneean, stil la modă în anii ’30”, în tandem cu arhitectul Alexandru Iliescu, cu care semnează unele dintre cele mai cunoscute lucrări. Preocuparea pentru lucrări rezidențiale și comerciale destinate unei clientele bogate – importatori, întreprinzători, proprietari de restaurante, elite urbane – explică atenția pentru detaliile de fațadă, pentru compoziția volumetrică scenică și pentru integrarea clădirii în parcelări valoroase ale orașului interbelic.
Lucrări și proiecte cunoscute
Informațiile despre opera lui Achile Ghiaciu sunt fragmentare; mai jos este o listă extinsă, grupată pe categorii, cu accent pe clădirile documentate în mod explicit. În unele cazuri, proiectele sunt semnate împreună cu alți arhitecți.
Clădiri publice și administrative, restaurante și imobile cu funcțiune culturală
Reședințe și vile particulare (București și împrejurimi)
Imobile de raport și blocuri de locuințe
Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări:Documentarea accesibilă online îl menționează pe Achile Ghiaciu aproape exclusiv în context bucureștean; nu există deocamdată atribuiri clare de clădiri în afara Bucureștiului (în afara referirilor generice la participarea aromânilor la ridicarea de biserici și case în România). Este foarte probabil să fi existat și alte colaborări cu arhitecți precum Arghir Culina, în special având în vedere legăturile de familie aromâne și faptul că fiul său poartă prenumele Arghir, dar în lipsa unor planșe sau autorizații publicate nu se pot oferi liste de lucrări complete.
Imaginea lui este aceea a unui practicant prolific pe nișa rezidențială, fără o prezență teoretică consistentă. Fișa dedicată lui Achile (A.) Ghiaciu în enciclopedia online Metacult confirmă interesul recent pentru recuperarea acestui nume din „stratul” de arhitecți interbelici aproape uitați. Comentariile critice subliniază rolul său în definirea „stilului mediteranean” la București, mai ales în colaborare cu Alexandru Iliescu.
Articole de presă și de istorie urbană (B365, Ziarul Metropolis, bloguri de arhitectură) au readus în atenție Casa/ Vila fraților Porn și Blocul Florentin, accentuând valoarea lor patrimonială și necesitatea protejării lor. În aceste texte numele lui Achile Ghiaciu apare constant alături de cel al lui Alexandru Iliescu, ceea ce validează co-autoratul și importanța lui în arhitectura rezidențială de elită a Bucureștiului interbelic.
Referințe