Casa Luigi Lipizer (Casa Breslelor)
Strada Stelea Spătarul
Casa Lipizer, cunoscută și sub numele de Casa Breslelor, se află pe strada Stelea Spătarul nr. 10 din București, în zona cuprinsă între străzile Sfânta Vineri și Radu Calomfirescu, în perimetrul fostului cartier evreiesc al orașului. Strada poartă numele unui boier de origine greacă din secolul al XVI-lea, care a deținut funcția de spătar la curtea de la Târgoviște. Din averea acumulată, acesta a ridicat două biserici transformate ulterior în mănăstiri, una la Târgoviște și una în centrul istoric al Bucureștiului. Mănăstirea ridicată de Stelea Spătarul în București a fost incendiată în timpul invaziei conduse de Sinan Pașa și demolată definitiv în 1848. Terenul pe care avea să fie construită, câteva decenii mai târziu, Casa Lipizer se afla inițial în apropierea pârâului Bucureștioara, menționat în documente încă din 1670, care traversa zona înainte de a fi canalizat și de a lăsa loc unei străzi cu profil comercial și rezidențial.
Bucureștiul la mijlocul secolului al XIX-lea
Casa a fost ridicată într-o perioadă de extindere rapidă a Bucureștiului, în contextul reformelor urbanistice inițiate în timpul administrației generalului rus Pavel Kiseleff și continuate sub domnia lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1856). Populația orașului aproape s-a dublat în această perioadă, de la circa 70.000 de locuitori în 1831 la aproximativ 120.000 în 1859, an în care a fost depusă cererea de construcție a casei de pe Stelea Spătarul. În acest context de creștere urbană, numeroși arhitecți străini, majoritatea formați în școli central-europene, s-au stabilit în Țara Românească, aducănd stiluri arhitecturale occidentale, printre care neogoticul, puțin întâlnit până atunci în arhitectura bucureșteană. Casa Lipizer avea să devină unul dintre primele exemple ale acestui stil în oraș.
Arhitectul și construcția casei
Luigi Ludovic Lipizer
Luigi Ludovic Lipizer (1825-1864) a fost un arhitect de origine dalmată, născut la Triest, pe atunci parte a Imperiului Austriac. A sosit în București spre sfârșitul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei, activitatea sa în Capitală fiind documentată între anii 1856 și 1862. S-a căsătorit în 1856 cu o fiică a negustoresei Caliopi Roșcaia, care i-a oferit terenul de pe strada Stelea Spătarul pentru construcția propriei locuințe. Pe lângă casa de pe Stelea Spătarul, lui Lipizer îi sunt atribuite Casa Librecht-Filipescu de pe strada Dionisie Lupu nr. 46 (1860-1865), realizată tot în stil neogotic, precum și Casa Bosianu, devenită ulterior sediul Observatorului Astronomic din Parcul Carol. Arhitectul a fost implicat și în lucrări de arhitectură religioasă, printre care biserica Sfântul Spiridon Nou, ridicată împreună cu Xavier Villacrose și finalizată în 1858, restaurarea bisericii Crețulescu din Târgoviște (1862) și o intervenție anterioară la biserica Crețulescu din București. A supravegheat, de asemenea, construcția Azilului Elena Doamna și lucrări la Spitalul Filantropia (1861).
Construcția casei proprii
Cererea de construcție pentru casa de pe strada Stelea Spătarul a fost depusă de Lipizer la 22 iunie 1859. Lucrările s-au desfășurat în etape până în anul 1864, dată la care este considerată finalizată clădirea. Lipizer a murit chiar în 1864, anul finalizării construcției, la vârsta de 39 de ani, fără a apuca să se bucure mult timp de locuința pe care și-o proiectase. Casa de pe Stelea Spătarul este considerată una dintre cele mai vechi case de arhitect păstrate în București, fiind, potrivit unor surse, contemporană cu Casa Burelly-Mincu. Documentația de arhivă păstrată include cererea de construcție din 1859, planurile originale și semnătura arhitectului, publicate și discutate într-un articol din Revista Muzeelor și a Monumentelor (1984).
Arhitectura clădirii
Stilul neogotic și decorațiile
Casa Lipizer este realizată în stil neogotic, ales de arhitect pentru propria locuință într-o perioadă în care acest curent era rar întâlnit în arhitectura românească. Fațada este decorată cu nouă statuete reprezentând meșteșugari medievali, printre care un tipograf, un dulgher, un pielar și un zidar, alături de alte ornamente specifice stilului. Aspectul general al clădirii amintește de o hală comercială sau de o clădire de breaslă medievală, ceea ce a condus la denumirea populară de Casa Breslelor. Compunerea volumetrică a clădirii cuprinde demisol, parter, un etaj și pod, pe o suprafață construită de 508 metri pătrați. Sistemul constructiv folosește planșee de lemn susținute de zidărie de cărămidă, fundații de asemenea din cărămidă și șarpantă din lemn, soluții tehnice specifice construcțiilor bucureștene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Soluții tehnice particulare
O particularitate a proiectului este eliminarea burlanelor vizibile de pe fațadă. Arhitectul a aplicat o soluție proprie, constând într-un jgheab pentru colectarea apelor pluviale, care erau apoi dirijate spre pod prin canale îngropate în structura clădirii, o alegere care păstra unitatea vizuală a fațadei neogotice fără elementele funcționale obișnuite ale unei case bucureștene din epocă.
Istoricul proprietarilor și situația actuală
Proprietari succesivi
În 1881, în casa de pe strada Stelea Spătarul nr. 10 locuia Caliopi Lipițeru, despre care sursele presupun că ar fi fost fiica arhitectului. În perioada comunistă, imobilul a fost subdivizat între mai mulți locatari, fapt care a dus la intervenții ulterioare asupra structurii inițiale, printre care montarea unor ferestre nepotrivite pe fațada din spate a clădirii. Casa a suferit o singură reparație capitală, în 1972, fără măsuri de conservare a fațadei istorice. Clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice. În anul 2022, imobilul a fost scos la vânzare la un preț de 450.000 de euro. Starea sa actuală reflectă degradările acumulate de-a lungul timpului, printre care infiltrații provocate de o baie amplasată necorespunzător în loggie și probleme la planșeu, cauzate de instalații de calitate slabă montate în deceniile anterioare.
Scanare 3D și perspective de restaurare
În anul 2024, firma Graphein a realizat o scanare tridimensională completă a clădirii, cu scopul de a obține un releveu arhitectural detaliat, necesar pregătirii unui proiect de restaurare. Documentația rezultată urmează să stea la baza unei intervenții declarate de inițiatori ca respectând arhitectura și moștenirea culturală a Casei Lipizer, în vederea readucerii clădirii la un aspect apropiat de cel original, la peste 160 de ani de la finalizarea construcției.
Personaje
Mai 2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.