Palatul Societății Studenților în Medicină
Societatea Studenților în Medicină și obținerea terenului
Societatea Studenților în Medicină din București a fost înființată la 1 ianuarie 1875 (13 ianuarie după calendarul nou), din inițiativa unui grup de studenți ai Facultății de Medicină, condus de Nicolae Manolescu. Prima ședință publică a organizației a avut loc la 16 februarie 1875, sub președinția provizorie a lui Alexandru Boicescu. Statutul adoptat cu acest prilej cuprindea 27 de articole și stabilea drept scop principal sprijinirea reciprocă a studenților mediciniști, prin punerea în comun a cărților și tratatelor de specialitate, greu accesibile individual din cauza costului ridicat și a limbii străine în care erau tipărite cele mai multe dintre ele. În anul următor, 1876, conducerea societății a fost preluată de Constantin I. Istrati, viitor chimist și om politic de prestigiu. Activitatea organizației a fost întreruptă în 1877, pe durata Războiului de Independență, și reluată la 29 ianuarie 1878. În 1881, societatea a început să editeze revista „Spitalul” și a primit patronajul Academiei Române. Recunoașterea oficială a survenit în 1896, prin lege votată de Parlamentul României, care a conferit organizației statutul de persoană morală și juridică.
Obținerea terenului de pe Bulevardul Schitu Măgureanu
Până la obținerea unui sediu propriu, Societatea Studenților în Medicină a funcționat în spații improvizate, ocupând, la un moment dat, doar două camere într-o clădire de pe Bulevardul Elisabeta. Extinderea activității și numărul crescând de membri au impus, la începutul secolului XX, căutarea unei soluții definitive. În ianuarie 1912, conducerea societății a înaintat Primăriei Municipiului București o cerere pentru alocarea unui teren pe care să poată ridica o clădire proprie, destinată în principal cazării studenților mediciniști veniți din provincie și funcționării unei cantine cu prețuri accesibile. Primăria Municipiului București a răspuns favorabil cererii, alocând societății, cu titlu gratuit, un teren de 480 de metri pătrați pe Bulevardul Schitu Măgureanu. În 1915, cu prilejul aniversării a 40 de ani de la înființare, societatea dispunea deja de teren pentru construcție, iar perspectiva unui „palat propriu” era menționată în documentele epocii. Declanșarea Primului Război Mondial și implicarea României în conflict, din 1916, au amânat însă concretizarea proiectului, activitatea societății fiind din nou suspendată pe durata războiului.
Construcția și arhitectura palatului
Proiectul și ridicarea clădirii (1923-1927)
La 13 decembrie 1923, arhitectul Arghir Culina a semnat planurile clădirii destinate Societății Studenților în Medicină, ridicată pe terenul de 480 de metri pătrați alocat de Primăria Municipiului București pe Bulevardul Schitu Măgureanu. Lucrările de construcție s-au desfășurat între 1924 și 1927, iar clădirea a fost inaugurată la 11 decembrie 1927. În legătură cu proiectul a fost menționat, în unele surse neconfirmate, și numele arhitectului Ion D. Enescu; contribuția sa nu a putut fi verificată prin documentație și rămâne, deocamdată, o atribuire incertă.
Clădirea a fost concepută ca un cămin destinat cazării studenților mediciniști veniți din provincie, dotat cu o cantină proprie, prin care societatea asigura membrilor săi mese la prețuri accesibile. Finanțarea lucrărilor s-a realizat prin contribuția societății, completată de împrumuturi obținute de la Banca Națională a României, de la o societate de lucrări tehnice și de la ziarul „Universul”. Construcția a fost ridicată simultan cu palatul învecinat al Societății „Tinerimea Română”, semnat de arhitecta Virginia Andreescu Haret, cele două edificii definind, împreună, fizionomia arhitecturală a bulevardului Schitu Măgureanu în perioada interbelică.
Arhitectura clădirii și arhitectul Arghir Culina
Din punct de vedere stilistic, clădirea reprezintă o lucrare de tranziție, în care elemente specifice stilului neoromânesc — încadrări de ferestre, motive decorative, coloane și arcade — se combină cu elemente de influență Art Deco, vizibile în special în feroneria balcoanelor. Balcoanele continue, obținute prin retragerea succesivă a etajelor superioare, constituie o soluție pe care Culina avea să o reia și să o rafineze în lucrările sale de mai târziu, realizate integral în limbaj Art Deco.
Arhitectul Arghir Culina (1883-1972) s-a născut la 15 iulie 1883, la Hrupiște, în regiunea Gramos, și a obținut diploma de arhitect în 1909, la Școala de Arhitectură din București, devenind cetățean român în 1910. A lucrat, începând din 1908, ca arhitect al Societății Imobiliare, alături de arhitectul Eracle Lăzărescu, iar din 1917 a fost numit arhitect al Ministerului Economiei Naționale. În deceniile următoare, Culina avea să devină unul dintre principalii promotori ai stilului Art Deco în arhitectura hotelieră bucureșteană, semnând proiectele hotelurilor Union, Negoiu și Ambasador.
Destinul clădirii
De la Societatea Studenților în Medicină la Căminul Institutului medico-farmaceutic
Activitatea Societății Studenților în Medicină, reluată după Primul Război Mondial, a continuat pe perioada interbelică, clădirea de pe Bulevardul Schitu Măgureanu funcționând drept cămin și cantină pentru studenții mediciniști. Organizația și-a suspendat din nou activitatea în anii celui de-al Doilea Război Mondial și nu a mai fost reluată în perioada regimului comunist, odată cu reorganizarea învățământului medical românesc de după 1948. Clădirea și-a continuat, însă, funcția de cămin studențesc, fiind administrată, sub o nouă denumire, de Institutul Medico-Farmaceutic din București, succesorul instituțional al vechii Facultăți de Medicină — motiv pentru care apare, în evidențele actuale ale patrimoniului, sub numele de „Căminul Institutului medico-farmaceutic din București”.
Societatea Studenților în Medicină a fost reînființată la 1 ianuarie 1990, relansându-și revista și dezvoltând noi departamente și proiecte adresate studenților mediciniști din București. Reluarea activității organizației nu a fost, însă, însoțită de o revenire la sediul istoric de pe Schitu Măgureanu, clădirea rămânând legată, în memoria patrimonială a orașului, de etapa sa interbelică.
Statutul de monument istoric și starea actuală
Clădirea de pe Splaiul Independenței nr. 46-48 figurează în Lista Monumentelor Istorice sub codul B-II-m-B-18942, la categoria monumentelor de arhitectură de valoare locală (grupa B). Ea se remarcă, în peisajul urban al zonei Cișmigiu, prin vecinătatea cu palatul Societății „Tinerimea Română”, ridicat în aceeași perioadă, cele două clădiri fiind adesea prezentate împreună ca repere ale arhitecturii interbelice de pe Bulevardul Schitu Măgureanu. În prezent, clădirea nu mai găzduiește o funcțiune activă, aspectul ei fiind descris, în surse recente, drept cel al unui edificiu impunător, dar neîngrijit, cu spații neocupate. Statutul de monument istoric nu a fost însoțit, până în prezent, de o intervenție de restaurare sau de reconversie, iar palatul rămâne, alături de vecinul său interbelic, o mărturie a proiectelor de infrastructură socială susținute de organizațiile studențești din perioada interbelică.
Personaje
- Nicolae Manolescu — student la Facultatea de Medicină din București, inițiatorul înființării Societății Studenților în Medicină, la 1 ianuarie 1875.
- Alexandru Boicescu — președintele provizoriu al primei ședințe publice a Societății Studenților în Medicină, ținută la 16 februarie 1875.
- Constantin I. Istrati (1850-1918) — chimist și om politic, președinte al Societății Studenților în Medicină din februarie 1876, ulterior membru al Academiei Române.
- Arghir Culina (1883-1972) — arhitect, autorul planurilor clădirii Societății Studenților în Medicină, semnate la 13 decembrie 1923.
Bibliografie
- Societatea Studenților în Medicină din București (ro.wikipedia.org)
- Căminul Institutului medico-farmaceutic (merg.in)
- Top trei palate, trei arhitecți pe Bulevardul Schitu Măgureanu (b365.ro)
- Traseul Arhitectural Arghir Culina (arghirculina.blogspot.com)
- CULINA, Arghir (metacult.ro)
- Arhitectul aromân Arghir Culina (1883-1972) a fost una dintre marile personalități ale arhitecturii românești antebelice și interbelice (radioromaniacultural.ro)
- Constantin I. ISTRATI - chimist și medic (acad.ro)
Mai 2024:
