Colegiul Național „Iulia Hașdeu”; Întemeierea și începuturile (1926–1930)
Istoria Colegiului Național „Iulia Hașdeu” începe în 1926, an marcat de punerea pietrei de temelie a „Liceului Comunal de Fete Obor”. Evenimentul, desfășurat la 20 iulie, s-a bucurat de patronajul Casei Regale a României, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria. Actul de întemeiere, semnat de primarul Anibal Teodorescu și de alți demnitari ai vremii, consfințea dorința de a crea „un altar de cultură și viață națională” în partea de est a Bucureștiului.
În anul școlar 1926–1927 a luat ființă prima clasă superioară, sub denumirea „Școala secundară de fete Obor”. Trei ani mai târziu, în 1929, instituția s-a mutat în noul local și a primit numele de „Liceul Comunal de Fete Iulia Hașdeu”, în cinstea poetei. În acel moment, liceul avea șapte clase, 187 de eleve și 23 de profesoare. În 1930 a absolvit prima promoție, formată din opt eleve, marcând începutul unei tradiții educaționale solide.
Consolidare și extindere (1930–1947)
În perioada interbelică, liceul s-a dezvoltat constant. În 1941, conform rapoartelor Primăriei Sectorului II Negru, clădirea dispunea deja de numeroase săli de clasă și încăperi funcționale, aflate parțial în construcție la etajele superioare. În 1942 a fost inaugurată clădirea nouă, modernă pentru epocă, menită să ofere condiții de studiu corespunzătoare numărului tot mai mare de eleve.
După Al Doilea Război Mondial, efectivele școlare au crescut rapid: în 1945–1946 funcționau nouă clase paralele de clasa I, fiecare cu peste 40 de eleve. În același an a fost inițiată construcția unui internat destinat fetelor provenite din familii modeste. Finalizat în noiembrie 1947, internatul avea o capacitate de 120 de locuri, marcând o etapă importantă în viața socială a liceului.
Transformări și reorganizări (1948–1970)
Reforma învățământului din 1948 a schimbat profund structura educației românești. Liceul a fost reorganizat sub numele de „Liceul Teoretic nr. 7”, funcționând alături de „Liceul Teoretic nr. 8”, ambele împărțind același local. În 1949, în aceeași clădire a fost adăugat și „Liceul nr. 5”, formând „Centrul Școlar 5–7–8”.
În 1955, instituția a primit denumirea de „Școala Medie nr. 15”, incluzând atât ciclul gimnazial, cât și cel liceal. În anul următor s-a înființat o secție serală, iar în 1956 liceul a devenit mixt, reflectând transformările sociale ale perioadei. În anii ’60, odată cu extinderea duratei învățământului obligatoriu, s-au introdus și clase cu profil industrial, în colaborare cu întreprinderi precum „Mecanica Fină”, „Electroaparataj” și „Uzina de Pompe”. În 1971 au fost amenajate ateliere de electrotehnică și lăcătușerie.
Perioada specializării lingvistice și tehnice (1971–1989)
Începând cu anul școlar 1971–1972, liceul a fost reorganizat pe profil real-umanist, cu predare în limba spaniolă — inițiativă unică la acea vreme. Programul bilingv s-a generalizat în 1974–1975. Ulterior, accentul s-a mutat pe formarea tehnică, iar liceul a funcționat sub denumirea de „Liceul de filologie-istorie nr. 1”, aflat sub patronajul Fabricii de Calculatoare „Felix”. Fabrica a dotat școala cu echipamente moderne pentru laboratorul de informatică. În decembrie 1989, numeroși elevi și profesori ai liceului au participat la Revoluția anticomunistă. Printre victime s-a numărat și eleva Raluca Sălăjan, poetă de 17 ani, devenită simbol al sacrificiului tinerilor pentru libertate.
Reafirmarea tradiției și modernizarea (1990–2000)
După 1990, liceul și-a redefinit misiunea educativă. Clasele cu profil industrial au fost desființate, iar școala a redevenit un liceu teoretic. În același an, instituția a revenit la denumirea istorică „Liceul Teoretic Iulia Hașdeu”, marcând reîntoarcerea la valorile umaniste și culturale. Calitatea procesului educațional, performanțele elevilor și prestigiul cadrelor didactice au determinat Ministerul Educației să confere, în 2000, titlul de „Colegiu Național Iulia Hașdeu”, statut care consacră liceul printre cele mai prestigioase instituții de învățământ din București.
Colegiul Național în epoca modernă (2000–prezent)
După anul 2000, colegiul a continuat să se dezvolte atât din punct de vedere academic, cât și material. În 2016 s-au finalizat lucrările de consolidare și extindere ale clădirii istorice, printr-un proiect al Primăriei Sectorului 2 și al Ministerului Dezvoltării, finanțat din fonduri europene. Clădirea și-a păstrat arhitectura originală, dar a fost modernizată complet, cu laboratoare de fizică, chimie, biologie și un laborator multitouch — unic în regiunea București–Ilfov. Personalul didactic este de înalt nivel profesional: majoritatea profesorilor au gradul didactic I, numeroși profesori dețin titluri de doctor, sunt autori de manuale, mentori și formatori acreditați de Ministerul Educației.
Rezultatele elevilor confirmă standardele ridicate: promovabilitatea la bacalaureat depășește constant 98%, iar absolvenții sunt admiși la universități din țară și străinătate. Colegiul are profil teoretic, cu secții real și uman, precum și linii bilingve în engleză și spaniolă. Elevii secției româno-spaniole pot obține diploma spaniolă de bacalaureat, conform acordului bilateral România–Spania. Din 2013, colegiul este Centru DELLE, iar din 2016, Centru autorizat Cambridge English.
Activități educative, culturale și internaționale
Colegiul desfășoară o intensă activitate culturală și internațională. Participă în proiecte Erasmus+, Pan European Educational Programme, parteneriate cu licee din Franța, Spania, Ungaria și Bulgaria, și organizează festivaluri de teatru în limbile spaniolă și franceză. Elevii și profesorii obțin premii la olimpiade și concursuri naționale la discipline variate: limba română, engleză, spaniolă, istorie, fizică, chimie, lingvistică, religie și latină.
Funcționează un club de dezbateri (partener ARDOR Muntenia), două trupe de teatru, redacția revistei „Idealuri”, echipe sportive premiate, corul CNIH (cu distincții internaționale) și numeroase activități de voluntariat. Parteneriatele cu universități din România și din străinătate sprijină orientarea în carieră a elevilor. În 2016, colegiul a găzduit un târg internațional de universități, la care au participat peste 20 de instituții de învățământ superior din Europa.
Cu o istorie de aproape un secol, Colegiul Național „Iulia Hașdeu” rămâne un reper al învățământului bucureștean. De la școala comunală de fete din Obor la instituția modernă de astăzi, colegiul a traversat epoci, regimuri și reforme, păstrând mereu spiritul fondator: formarea intelectuală și morală a tinerilor. Prin tradiție, performanță și deschidere europeană, „Iulia Hașdeu” continuă să fie o școală de elită a Capitalei și un simbol al excelenței educaționale.
*
Notă: În lucrarea „Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014” apare mențiunea: „Nicolae STĂNESCU: Având diplomă de arhitect din 1911, a mai executat în București: Liceul Gh. Șincai și Liceul Iulia Hașdeu, locuință în strada Columb 13 în 1915.”
Referințe:
2024:
Nicolae Stănescu (sec. XX): Arhitect cu activitate în perioada interbelică; se cunoaște că a realizat dotări pentru învățământ, printre care: Școală primară la Moreni (1935), Liceul "Mihai Viteazu" - București (1936), Liceul „Elena Cuza" din Craiova (1938), Liceul „Carmen Sylva" (azi Conservatorul), str. Știrbei Vodă din București (1930). Având diplomă de arhitect din 1911, a mai executat în București: Liceul Gh. Șincai și Liceul Iulia Hașdeu, locuință în strada Columb 13 în 1915. (Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014)
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.