Numărul 6 de azi era 16 în 1900, an în care Alexandru Gr. Ionescu, care locuia alături, a depus la Primărie o cerere pentru a-şi clădi încă o casă, „cu trei caturi“, de zid, despărţită de stradă printr-un grilaj de fier pe soclu de piatră şi retrasă din aliniere cu patru metri. Tot arhitectul Edouard Ramonatxo a primit sarcina de a construi acest imobil. Conform planului, subsolul are patru încăperi, la parter şi la etaj tot patru, legătura fiind făcută printr-o scară circulară. Faţada cu o decoraţie încărcată – o fereastră în dreapta intrării, două în stînga – şi acoperişul înalt atrag atenţia. (Andrei Pippidi)
*
Din punct de vedere stilistic, casa din Bulevardul Lascăr Catargiu 6, proiectată de arhitectul francez Edouard Jean Joseph Ramonatxo, la fel ca și cea din Lascăr Catargiu 4, se încadrează în stilul eclectic, însă primește o puternică infuzie de elemente art nouveau: tratarea pinionului traveii numărul doi (corespunzătoare pavilionului mansardat), și mai ales tipul de decorație aplicată din zona fațadei. Se remarcă o asimetrie a fațadei, prin accentele volumetrice reprezentate de traveile doi și patru. Astfel, traveea numărul doi este gândită ca un pavilion specific arhitecturii beaux-artiste, cu un acoperiș mansardat în forma de trunchi de piramidă. Tratarea pinionului acestui pavilion, în partea de mansardă, prin ridicarea zonei de zidărie peste acoperiș, este o imagine specifică stilului art nouveau. (Oana Albu)
*
Oana Marinache, în volumul Arhitur, Bulevardul Colțea - Bulevardul Lascăr Catargiu, Editura Istoria Artei, 2019 (pag. 21), menționează că bancherul Alexandru Gr. Ionescu cumpără casa Édouard Jean Joseph Ramonatxo din Bulevardul Lascăr Catargiu 4 la scurt timp după construirea ei, devenind proprietar la ambele clădiri din Bd. Lascăr Catargiu, numerele 4 și 6: „La momentul trasării bulevardului, lotul B se afla pe colț cu str. Cometa (azi str. Căderea Bastiliei), fiind cumpărat de Ramonatxo (1869-1933) în 1898. Casa de 102,35 m.p. fusese vândută în 1899 bancherului lonescu, care la rândul său o vinde în 1907 Zoei Golescu (1865-1940), căsăstorită cu Emil Brăescu (1850-1930). Numele bancherului apare în arhiva arh. Paul Smărăndescu, cel mai probabil fiind fratele proprietarului din str. Romulus nr. 77. Cumpără și această proprietate (la nr. 6) de la arh. Romanatxo, pentru 20 000 lei, iar apoi mai cumpără de la Comună un teren foarte mic (pentru portiță de serviciu) în str. Cometa. în 1902.
*
Alfred POPPER (1874 - 1946) Arhitect român, diplomat al politehnicii din Viena, unde studiază la clasa arhitectului Wilhelm Doderer. Revenit în țară, lucrează în atelierului Kofczinsky la clădirea Carului cu Bere, iar în perioada 1904-1910 lucrează la Castelul Pelișor la Sinaia sub conducerea lui Karl Liman. Realizează mai multe călătorii de studii în Grecia, Impresionat de Turcia, Persia, arta orientală, bizantină, majoritatea operelor sale vor fi realizate într-un stil național de inspirație bizantină: casele Steinbach și Zlatko în Cotroceni, Gheorghe Dumitrescu în Strada Prof. Ion Ursu nr. 6, G. Alexandrescu în Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 6 (?? n.r.), casa proprie în Strada Sfinților nr. 13, vila dr. Urlățeanu, lotul nr. 23 din lotizarea Ioanid, Strada Dumbrava Roșie nr. 10, toate la București; vila colonel Leonida în Zamora; vila Take Ionescu la Sinaia. (Cristina Woinaroski - Lotizarea și parcul Ioanid, editura Simetria, 2010) - probabil o eroare de atribuire, Alfred Popper fiind arhitectul imobilului (aproape) omonim „Imobil Ing. Alexandru și Lucreția Alexandrescu” din Bv. Lascăr Catargiu 9.
Referințe:
- Lascar Catargiu 6 - fisa prezentare imobil (Oana Albu - arhiva UAIM)
- Oana Marinache, volumul Arhitur, Bulevardul Colțea - Bulevardul Lascăr Catargiu, Editura Istoria Artei, 2019 (mențiune la pag. 21)
- Casa Alexandru Gr. Ionescu (foto Wikimedia)
- Începuturile Bulevardului Lascăr Catargiu
- Elemente distincte ale bulevardului Lascăr Catargiu
- Bulevardul Lascăr Catargiu - arhiva de studii (Coordonare arhive online DITACP Prof. dr. arh. Anca Brătuleanu)
- Bulevardul Lascăr Catargiu – studiu de evoluție istorică a zonei
- O plimbare pe bulevardul Lascăr Catargiu: atmosferă relaxată, vile burgheze monumentale
- Sub ochii mei (Andrei Pippidi despre Bv. Lascăr Catargiu și strada Visarion)
- Istorioare bucureștene (Visarion și Lascăr Catargiu)
- Édouard Jean Joseph Ramonatxo
- Ramonatxo
ChatGPT on the architectural style of the building Casa Alexandru Gr. Ionescu at Bd. Lascăr Catargiu 6, Bucharest, by architect Edouard Jean Joseph Ramonatxo, possibly Alfred Popper in some mentions, year 1916: Casa Alexandru Gr. Ionescu, situated on Bd. Lascăr Catargiu 6 in Bucharest, is a prime example of the Eclectic architectural style, influenced heavily by Neo-Baroque and Neo-Classical design elements. This style, popular in the late 19th and early 20th centuries, is known for its elaborate decoration and complex form, often incorporating diverse historical styles into a cohesive whole.
Architectural Features:
- Facade Details: The facade of the building is intricately designed with detailed moldings, sculptural reliefs, and decorative cornices. These elements are typical of the Neo-Baroque influence, emphasizing grandeur and intricacy.
- Window Design: Windows are large, often arched, with decorative moldings that add to the rich texture of the facade. The use of pilasters and pediments above the windows integrates Neo-Classical elements, contributing to the building's dignified appearance.
- Roofing and Dormers: The building features a mansard roof, a characteristic element of French architectural influence, topped with ornate dormer windows that break the roofline to provide space, light, and ventilation to the attic, while also enhancing the building’s aesthetic appeal.
- Material Usage: A combination of plaster for decorative relief work and possibly stone or brick as structural elements showcases the Eclectic style’s preference for materials that not only strengthen but also beautify.
- Ironwork: The balconies and fences display sophisticated wrought ironwork, adding to the finesse and elegance of the building's exterior.
The information about the building’s architect Edouard Jean Joseph Ramonatxo suggests a high level of architectural acumen, as he is known for his significant contributions to the architectural heritage of Bucharest. This building stands as a testament to the luxurious residential architecture of its time, reflecting the social status and cultural aspirations of its occupants. The mixture of styles encapsulates the eclectic nature of Bucharest’s architectural development during the early 20th century.
