Vila Dimitrie Mavrodin (Bd. Lascăr Catargiu 50, fost blvd. Colței, fost Ana Ipătescu / Grigore Alexandrescu 12), este una dintre cele mai reprezentative clădiri pentru Bucureștiul La Belle Epoque și a fost reședința reputatului avocat și judecător Dimitrie A. Mavrodin, prim-președinte al Tribunalului Ilfov, consilier la Curtea de Apel București, pe fosta proprietate a lui Anton Pambili. Vila Mavrodin a fost proiectată în anul 1898 de arhitectul olandez Josef Schiffeleers. Josef Schiffeleers a fost un arhitect olandez în România cu un destin impresionant. Născut în familia unui măcelar olandez, ajunge ucenic în atelierele lui Pierre/Pieter Cuypers și Emile Lebens, pentru ca mai apoi să intre în legătură cu antreprenori francezi. Prin intermediul lui Alexis Godillot și Alfred Berthon ajunge în București (1870) și apoi la Sinaia (1875-1888), fiind implicat în lucrări publice de cea mai mare importanță pentru modernizarea României.
În 1897-1898 apar primele vile pe blvd. Colței înspre Piața Victoriei, primele reședințe elegante de influență franceză proiectate însă de o serie de arhitecți străini: Henri de Wurmb, Wilhelm Bast, Giulio Magni, J.E. d’Alfonce de St.Omer, Franz Boehacker și Leopold Schindl, Josef Schiffeleers. Casa familiiei Dimitrie A. Mavrodin se înscrie în acest gust istorist. Așa cum am mai afirmat, noi nu aveam o tradiție a stilurilor franceze sau occidentale la București. Toți oamenii cu bani, personalitățile orașului care călătoreau, care avuseseră un contact cu arhitectura occidentală (chiar prin intermediul unor reviste), își doreau să aibă acest mod de locuire elevat, compus din diferite elemente decorative occidentale.
Vila Mavrodin este o reședință de reprezentare, de influență franceză, cu elemente din mai multe epoci: predomină la exterior Renașterea franceză, apoi are frontoane neobaroce și inclusiv o friză de cochilii și astfel putem aprecia că i se adaugă elemente neorococo. Toate acestea sunt bine proporționate și frumos evidențiate, astfel încât să dea impresia unui mod de viață și eleganță pe care noi astăzi o asociem cu La Belle Epoque, adică perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea. Practic, vila Mavrodin reprezintă un mod de locuire al elitelor de dinainte de Primul Război Mondial, cu spații interioare decorate și ele în spiritul stilurilor Ludovic XV-XVI. Se mai păstrează astăzi plafoanele cu stucaturi colorate, ancadramentele bogat decorate cu stucaturi ale ușilor interioare, lambriuri și baghetele care delimitau odinioară tapetul, pavimentul din ciment colorat, feroneria scării, coloanele canelate. (Oana Marinache - extrase din articol)
*
Semnalăm o posibilă ambiguitate legată de casa din Bd. Lascăr Catargiu 50: În prezentarea arhitectului Nicolae Mihăescu de la Centrul Cultural Meta este menționată „Casa Stoenescu, Bulevardul Lascăr Catargiu, colţ cu str. Grigore Alexandrescu, în colaborare cu arhitectul Alexandre Clavel. Or, singura casă din această intersecție este cea de aici, din Bd. Lascăr Catargiu 50. În alte două colțuri sunt clădiri noi (bloc socialist de locuințe, respectiv clădire postcomunistă de birouri), iar în celălalt, peste drum de bulevard, e blocul cu 5 niveluri al lui Tiberiu Niga din Bd. Lascăr Catargiu 45. Așadar, dacă informația din prezentarea arhitectului Nicolae Mihăescu nu se referă la o clădire demolată între timp, aceasta ar putea să fie „Casa Stoenescu”. Pe de altă parte, însă, singura referire la o clădire din Bd. Lascăr Catargiu găsită în portofoliul arhitectului Alexandre Clavel prezintă două fotografii sumare din anul 1940 (vezi două fotografii în galerie) cu detalii care nu pot fi regăsite în actuala casă din Bd. Lascăr Catargiu 50. Dar e posibil să fi dispărut și la o renovare radicală...
PS: Un articol apărut în 20 mai 2024 rezolvă ambiguitatea semnalată mai jos și clarifică tot ce era de știut despre originea Vilei Mavrodin din Bd. Lascăr Catargiu 50. Dar întrebarea ridicată acolo, legată de „Casa Stoenescu”, rămâne în continuare (n.r. iunie 2024).
PS2: Pe colțul de vizavi (față de Bd. Lascăr Catargiu 43), a mai existat Casa M. G. Stoenescu, Arh. N. C. Mihăescu, 1900. Parcela 6, teren pe colțul cu str. Clopotarii noi, a fost cumpărat de la P.M.B. în 1897, aici construindu-se o casă de 164,15 m.p., în stil neoromânesc (dosar 164/1900) Pentru realizarea ei, Stoenescu ia în 1900 ia un credit de 35 000 lei de la C.F.U. Proprietatea ajunge în posesia ing. N. P. Ștefănescu, care adaugă un garaj în 1932, realizat de antr. ing. Tiberiu Eremia. (Oana Marinache, volumul Arhitur, Bulevardul Colțea - Bulevardul Lascăr Catargiu, Editura Istoria Artei, 2019) - ceea ce înseamnă ca acea Casa Stoenescu pare să fi fost în locul blocului din Lascăr Catargiu 45, construit în 1936, arhitect Tiberiu Niga.
*
Până în a doua jumătate a anului 2023, în casa din bd. Lascăr Catargiu 50 a fost Centrul Cultural Rus (Casa Rusă).
Referințe:
ChatGPT on the architectural style of the building at Bd. Lascăr Catargiu 50, Bucharest: The building at Bd. Lascăr Catargiu 50 in Bucharest, whose architect and exact construction year are unspecified, is a prime example of the French Neo-Renaissance architectural style. This style is characterized by its eclectic use of Renaissance motifs, combined with a grand and elegant structure that recalls the luxurious French châteaux of the 16th century.
The building's design features a symmetrical façade adorned with classical detailing such as pilasters, cornices, and ornamental window frames. The use of rounded and pointed arches for windows and doors enhances the Renaissance influence. One of the most distinctive features is the inclusion of mansard roofs, which are steeply pitched and punctuated by dormer windows, typical of the French Renaissance revival seen during the late 19th century.
Towers and turrets add to the picturesque quality of the architecture, providing a vertical counterpoint to the horizontal expanse of the building. These elements are often capped with conical roofs, contributing to the building's majestic silhouette against the skyline.
The building also features a richly decorated façade with sculptural elements that might include shields, crests, and garlands, echoing the grandeur typical of the Renaissance period. Balustrades and detailed ironwork on balconies and along the roofline further exemplify the meticulous attention to detail that defines the Neo-Renaissance style.
Overall, the building at Bd. Lascăr Catargiu 50 showcases the opulence and refined aesthetic that are hallmarks of French Neo-Renaissance architecture, making it a notable architectural piece in Bucharest.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.