Casa Wilhelm Gagel / Jacques Gold

Casa Wilhelm Gagel / Jacques Gold

Wilhelm Gagel și casele de pe Strada Doamnei (1871–1904)

Franzelăria și grădina de la nr. 5; Casa Wilhelm Gagel / Jacques Gold se află pe Strada Doamnei nr. 23–25, în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe latura cu numere impare a străzii, aproape vizavi de Casele F. Göbl și de clădirea fostei Tipografii „Gutenberg”, lângă Biserica Sfântul Ilie – Hanul Colței. Primul ei proprietar a fost Wilhelm Gagel, franzelar care în 1880 se intitula „furnisor al Curții domnești”. În septembrie 1871, „Românul” publica anunțul „Păinăriei Estrafine” a lui Wilhelm Gagel, „strada Doamnei, vis-à-vis de d-nu Major Mișa”, care oferea cornuri cu unt și pâine cu chimen, scoase proaspete în fiecare zi la orele 6 și 10 dimineața.

Franzelăria funcționa pe Strada Doamnei nr. 5, la capătul dinspre Calea Victoriei al străzii. În mai 1873, Gagel anunța deschiderea, la aceeași adresă, a unei „grădini cu salon”, în care se serveau vinuri românești și străine, „bere de martie” și mâncăruri calde și reci, iar de la ora 5 dimineața cafea cu lapte cu cornuri și franzele. Afacerea s-a dezvoltat în anii următori, iar Gagel a devenit proprietar de imobile pe aceeași stradă. În 1880, el a ținut să precizeze public că firma sa nu avea „nici o legătură” cu firma „Frații Gagel”, care a intrat în faliment în primăvara anului 1881.

Casele de la nr. 15 și nr. 15 bis

În 1876, Wilhelm Gagel deținea deja casele de la nr. 15 de pe Strada Doamnei, pe care le oferea spre închiriere „cu totul din nou reparate”. Anunțul descrie o casă de locuit amplă: la parter un antreu spațios, cinci camere, sală de mâncare și bucătărie, la etaj șase camere și un salon mare, o pivniță mare împărțită în trei, grajd pentru patru cai, șopron și cameră pentru vizitiu. În iunie 1880, Gagel și-a mutat stabilimentul de pe Strada Doamnei nr. 5 „în casa sea proprie” de la nr. 15, descrisă ca aflându-se „vis-à-vis de Creditul fonciar-rural”, instituție al cărei sediu se afla pe latura opusă a străzii.

În 1884, casele de la nr. 15, „situate în centrul orașului, în apropiere de poștă”, erau scoase la închiriere și la vânzare, iar proprietarul anunța că „șade tot în arătata stradă alături la No. 15 bis”. Casa de la 15 bis era o construcție nouă, ridicată chiar în acel an: istoricul de artă Cezara Mucenic o înregistrează drept „casa Gagel din str. Doamnei nr. 15 bis (1884)”, iar lista monumentelor istorice datează clădirea de la actualul nr. 23 tot în 1884. Placa de monument istoric montată pe fațadă o descrie drept „construcție eclectică ce a aparținut inițial lui Wilhelm Gagel”, care „și-a păstrat aproape integral aspectul arhitectural original”.

Clădirea urmează tipologia caselor cu prăvălii din zona comercială a Lipscanilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: un corp aliniat la stradă, cu prăvălii la parter și locuințe la etaj, și construcții secundare dispuse în curte, accesibile printr-un gang. Corpurile din curte au fost folosite în deceniile următoare pentru ateliere și birouri. Atribuirea proiectului nu este documentată. Tabelul întocmit în 1995 de Cezara Mucenic și Nicolae Lascu leagă de vecina de la actualul nr. 21, vechiul nr. 15 al lui Gagel, un dosar de autorizare din 1884 și numele arhitectului C. Enderle, cu semn de întrebare, ceea ce poate privi la fel de bine casa nouă de la 15 bis.

Renumerotarea din 1890 și moștenitorii Gagel

Între noiembrie 1889 și septembrie 1890, Strada Doamnei a fost renumerotată. Schimbarea se poate urmări cu precizie pe latura cu numere pare, unde tipografia lui Carol Göbl a trecut de la nr. 14 la nr. 16 fără să se mute. Pe latura impară, vechiul nr. 15 al lui Gagel a devenit nr. 21, iar vechiul 15 bis a devenit nr. 23, cu curtea și corpurile din spate la nr. 25. În 1890, același chiriaș, Tipografia „Gutenberg”, apare în anunțuri simultan la „Doamnei 15 bis” și la „Doamnei 23”, iar din 1893 la „Doamnei 23–25”, adresă care s-a păstrat până astăzi.

Wilhelm Gagel a murit pe 12 august 1886, la 65 de ani, potrivit rubricii de stare civilă a ziarului „Universul”. Casa a rămas în proprietatea moștenitorilor săi cel puțin până la începutul secolului XX. În 1901, „moștenitorii Gagel” figurau la Strada Doamnei nr. 25 într-o listă publicată de Creditul Funciar Urban, a cărui direcțiune se afla pe aceeași stradă, la nr. 15. În 1904, aceeași societate scotea la licitație închirierea „apartamentelor și prăvăliilor” din imobilul „Moșt. Gagel, Doamnei 23–25”, alături de alte imobile aflate în administrarea ei, situație întâlnită de regulă în cazul proprietăților ipotecate.

Casa vecină de la nr. 21, fostul nr. 15, a avut după vânzarea din 1884 un destin separat. În 1893 aici se afla depozitul „Primei fabrici de oglinzi în România” a lui Aug. Zwoelfer, cu fabrica pe Calea Griviței nr. 38, în 1897–1899 reprezentanța sobelor „Sirius” a lui A. Reichenberg, iar în 1944 editura, librăria și tipografia „Principele Mircea”. Cele două loturi s-au reunit doar temporar, în anii 1908–1931, când firma lui Jacques Gold a ocupat ambele numere, 21 și 23.

Chiriașii casei Gagel (1888–1904)

O stradă a tipografilor

În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, porțiunea Străzii Doamnei dintre Strada Smârdan și Biserica Sfântul Ilie – Hanul Colței devenise una dintre adresele importante ale tiparului bucureștean. Pe latura cu numere pare, în fosta casă a boierului Manolache Băleanu, funcționa din 1876 tipografia lui Carol Göbl, transformată în 1895 în Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, unul dintre cele mai mari stabilimente tipografice din țară. Aici fuseseră, între 1874 și 1884, și redacția ziarului „Românul” al lui C. A. Rosetti și tipografia lui D. Aug. Laurian. Clădirile, cunoscute astăzi drept Casele F. Göbl, se află pe Strada Doamnei nr. 14–16, aproape vizavi de casa Gagel.

Familia Göbl a dat Bucureștiului trei tipografii. Franz Göbl (1822–1885/1886), tipograf vienez adus în 1852 de mitropolitul Nifon pentru Tipografia Mitropoliei, fondase Tipografia Curții Regale „F. Göbl”, continuată de fiii săi Gustav și Ștefan sub numele „F. Göbl Fii”, în Pasajul Român și apoi pe Strada Regală nr. 19. Fiul cel mare, Carol Göbl (1845–1916), conducea institutul de pe Strada Doamnei nr. 16. Al doilea fiu, Iosif sau Joseph Göbl, și-a deschis propria tipografie, „Gutenberg”, care a avut primul sediu în casa lui Wilhelm Gagel.

Tipografia Thiel & Weiss și Tipografia „Gutenberg”

Casa nouă de la nr. 15 bis a fost folosită pentru tipografie încă înainte de venirea lui Joseph Göbl. În 1888, aici funcționa Tipografia Thiel & Weiss. În 1890, la aceeași adresă apare Tipografia „Gutenberg”, a cărei emblemă înfățișa portretul inventatorului tiparului, iar anunțurile precizau că proprietarul ei, Josef Göbl, era „cunoscut sub numele de Pepi Göbl”. Din același an, firma H. Gunsbeth & Co. de pe Calea Victoriei nr. 12 își recomanda lampa „economică regenerativă” pentru gaz aerian, care putea fi văzută în funcțiune „la Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, Strada Doamnei 15 bis”.

După renumerotarea străzii, tipografia și-a dat adresa „Strada Doamnei 23”, iar din 1893 „Strada Doamnei 23–25”. Un anunț din 1893 o prezenta ca dotată cu șase mașini cilindrice „de sistemul cel mai nou” și cu caractere moderne, capabilă să execute lucrări de lux, teze de litere, medicină și drept, cărți didactice și școlare, ziare cotidiene și hebdomadare, registre, acțiuni, obligațiuni, invitații și cataloage ilustrate, „specialitatea” casei. În acești ani, din atelierele „Gutenberg” au ieșit, între altele, Codul penal adnotat (1892) și „Convorbiri literare” (1895). Tot în 1890, la Strada Doamnei nr. 23 se aflau redacția și administrația cotidianului german „Rumänischer Lloyd”.

În 1896, Tipografia „Gutenberg” a traversat strada și s-a mutat la Strada Doamnei nr. 20, lângă Biserica Kalinderu, într-o clădire nouă proiectată de arhitectul Joseph Exner, pe care reclamele din 1900 o descriau drept „clădire proprie specială pentru tipografie”. În ianuarie 1909, Joseph Göbl s-a retras din afaceri și a vândut întregul fond comercial foștilor săi elevi, Pericle Popescu, Jean Ionescu și Armand Eskenasy. A murit în noaptea de 24 aprilie 1909, iar firma a continuat sub numele „Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl S-sori” cel puțin până în 1916.

Biroul arhitectului F. G. Muntureanu (1893–1894)

Între decembrie 1893 și martie 1894, ziarele „Timpul”, „Constituționalul” și „Adevărul” publicau anunțul arhitectului F. G. Muntureanu, care, „reîntors din străinătate”, organizase „un Biurou central de architectură și de întreprinderi de construcții”, la „Strada Doamnei 25, în curtea tipografiei Gutenberg, etaj I”. Biroul oferea gratuit planurile pentru construcțiile a căror execuție îi era încredințată, trimitea proiecte și în provincie și combina activitatea de proiectare cu cea de antrepriză. Localizarea arată că biroul se afla într-unul dintre corpurile din curtea casei Gagel, la etaj, deasupra atelierelor tipografiei.

Filip G. Muntureanu, numit în alte surse Montoreanu, a fost un arhitect activ la București din anii 1870, căruia i se atribuie un proiect din 1870 în județul Argeș. În 1881 presa anunța întoarcerea sa dintr-o călătorie, iar în 1884 își avea biroul pe Calea Rahovei nr. 8, apoi pe Strada Știrbei Vodă nr. 62. Mențiunea, întâlnită în unele fișe, a unui birou propriu amenajat aici înainte de 1883 nu este confirmată de presa vremii: singurele anunțuri care îl plasează pe Strada Doamnei datează din iarna 1893–1894.

Jacques Gold și societatea sa (1896–1951). Clădirea astăzi

De la procurist la „Biurou technic”

Jacques Gold s-a născut în jurul anului 1869. Până în 1896 a fost procuristul firmei Iulius Loeffler din București, care reprezenta în România casa Ganz și Compania din Budapesta, producătoare de mașini și echipamente electrice. În 1895, presa anunța logodna lui, încheiată la Iași, cu Wanda Glückmann, fiica bancherului ieșean S. Glückmann. În august 1896, „Constituționalul” consemna că „fostul procurist al cunoscutei și bine reputatei firme Iulius Loeffler din capitală s-a stabilit” pe cont propriu. Data contrazice anul 1891 indicat pe placa de monument istoric de pe fațadă, pentru care nu s-a găsit o confirmare în presa vremii.

Primul sediu al firmei a fost pe Strada Doamnei nr. 27, unde Gold era reprezentant pentru toată România al unor producători străini și ținea un depozit de mașini și articole tehnice: pânze de mătase pentru site, curele de transmisie, chingi, cupe pentru elevatoare, cântare, pompe, pânze de fier și alamă și lămpi electrice. Din 1897, firma s-a mutat la nr. 23, în casa moștenitorilor Gagel, eliberată de Tipografia „Gutenberg”, sub numele „Jacques Gold, Biurou technic”, cu specialitatea „mașini pentru mori”. Gold era reprezentantul general al fabricii R. Wolf din Magdeburg-Buckau, care producea locomobile cu puteri între 4 și 200 de cai-putere pentru industrie și agricultură.

Mori, motoare și instalații industriale

Între 1901 și 1904, firma apare ca „Jacques Gold & Comp., Biurou technic, deposit de articole technice, Strada Doamnei 23–25”. Din 1908 adresa devine „Doamnei 21–23”, semn că firma ocupa acum și casa vecină, vechiul nr. 15 al lui Gagel. Anunțurile din 1908 o prezentau ca furnizoare de motoare englezești „Hornsby” pe benzină, țiței, păcură și gaz sărac, destinate morilor, atelierelor și industriei, iar cele din 1912 ca „reprezentant și depozitar”, cu scrisori de mulțumire de la mari proprietari pentru instalațiile de turbine și mori livrate. Activitatea s-a concentrat pe echiparea morilor și a instalațiilor industriale, domeniu în care placa de pe fațadă o numește „una dintre primele” firme din țară.

În 1922, când strada purta numele de Strada Paris, firma își avea depozitele la nr. 21–23. Cel mai târziu în 1928, ea a devenit societate anonimă, sub numele „Societatea de Construcțiuni de Mori și Instalațiuni Industriale Jacques Gold S.A.”, cu Jacques Gold administrator delegat și, din 1931, președinte al consiliului de administrație. În 1928–1930 sediul era indicat la „Doamnei 19–21”, iar după 1931 la „Doamnei 19”, lot pe care Gold îl deținea în proprietate. Societatea comercializa mori complete, pietre de moară franceze, valțuri, prese pentru fân, motoare Diesel „Wumag” și piese de schimb și închiria magazii betonate pentru depozitare. Gold mai deținea jumătate din moara „Teleajen” de lângă Ploiești și locuia într-un palat pe Bulevardul Domniței nr. 36.

Sfârșitul firmei Jacques Gold

Ultimii ani au fost marcați de procese. În 1924, Jacques Gold a cerut Tribunalului Ilfov punerea fiului său, Enrico (Henry) Gold, sub consiliu judiciar, pe motiv de risipă, cerere admisă în 1926. În 1933, nora sa, Florica Gold, l-a chemat în judecată pentru pensie alimentară. În martie și aprilie 1933, ziarul „Facla” a publicat o campanie de presă, pornită de la memoriul avocatului Virgil Z. Soare către Ministerul de Finanțe, care îl acuza pe Gold că transformase firma în societate anonimă pentru a reduce impozitele. Jacques Gold a murit în septembrie 1933, la 64 de ani, iar anunțul funerar al societății îl numea „președinte și administrator delegat”.

După moartea fondatorului, firma a intrat în dificultăți. În 1935, tribunalul comercial judeca procesul de faliment al firmei Jacques Gold de pe Strada Doamnei, la cererea creditorului vienez Steyr-Werke. În 1936, la cererea aceleiași firme, Enrico Gold, „din strada Doamnei No. 17, succesorul firmei Jacques Gold”, a fost declarat în stare de faliment. Societatea anonimă a continuat să publice anunțuri de la Strada Doamnei nr. 19 până în 1938. În 1944, la nr. 21 funcționa editura, librăria și tipografia „Principele Mircea”, iar în august 1951, la nr. 23 se afla sediul societății „Triunghiul” S.A.R., aflată în lichidare, la începutul perioadei în care întreprinderile private dispăreau prin naționalizare.

Clădirea astăzi

Casa de la Strada Doamnei nr. 23 este monument istoric, cu datarea 1884, și face parte din zona protejată a Centrului Istoric, în care Strada Doamnei este declarată ansamblu de arhitectură. Pe fațadă se află o placă trilingvă care o prezintă drept „construcție eclectică ce a aparținut inițial lui Wilhelm Gagel, a adăpostit magazinul Jacques Gold și din 1891 sediul firmei acestuia, una dintre primele din domeniul morilor și instalațiilor industriale”, precizând că și-a păstrat aproape integral aspectul arhitectural original. Pe lângă anul 1891, discutat mai sus, placa nu amintește de Tipografia „Gutenberg” și de biroul arhitectului Muntureanu, care au funcționat aici în anii 1890.

În 2021, imobilele de la nr. 21–23 erau descrise de presă ca aflându-se „în paragină”, alături de clădirile de la nr. 18–20 de pe partea opusă. În 2023, casa a fost restaurată, după proiectul biroului MZ Proiect, cu lucrările executate de firma Dailybuild. Intervenția se înscrie în procesul de reabilitare din ultimii ani al Străzii Doamnei, pe care presa l-a descris drept „lungul drum de la ruină la strălucire” al uneia dintre cele mai vechi străzi ale Centrului Istoric.

Personaje

• Wilhelm Gagel (c. 1821–1886) – franzelar, furnizor al Curții domnești, cu franzelărie și grădină cu salon pe Strada Doamnei nr. 5; proprietarul caselor de la vechile nr. 15 și 15 bis, actualele nr. 21 și 23, unde a ridicat în 1884 casa care îi poartă numele.
• Joseph (Iosif) Göbl (?–1909) – tipograf, al doilea fiu al lui Franz Göbl, „cunoscut sub numele de Pepi Göbl”; proprietarul Tipografiei „Gutenberg”, care a funcționat în casa Gagel între 1890 și 1896, înainte de mutarea la Strada Doamnei nr. 20.
• Carol Göbl (1845–1916) – fratele lui Joseph Göbl, proprietarul tipografiei „Românul” și fondatorul Institutului de Arte Grafice „Carol Göbl”, cu sediul vizavi, în Casele F. Göbl de la Strada Doamnei nr. 14–16.
• Filip G. Muntureanu (Montoreanu) – arhitect activ la București din anii 1870, care în 1893–1894 și-a avut „Biuroul central de architectură și de întreprinderi de construcții” la Strada Doamnei nr. 25, în curtea Tipografiei „Gutenberg”.
• Jacques Gold (c. 1869–1933) – comerciant, fost procurist al firmei Iulius Loeffler, fondatorul (1896) firmei de mașini, mori și instalații industriale care a ocupat casa Gagel din 1897, devenită „Societatea de Construcțiuni de Mori și Instalațiuni Industriale Jacques Gold S.A.”.
• Enrico (Henry) Gold – fiul lui Jacques Gold, succesorul firmei, declarat în faliment în 1936.

Bibliografie

• Cezara Mucenic, Istoria arhitectural-urbanistică a unei străzi: Strada Doamnei, în „București. Materiale de istorie și muzeografie”, XIV, Muzeul Municipiului București, 2000
• Cornelia Apostol, O pagină din istoria tiparului românesc. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, în „Muzeul Național”, X, Muzeul Național de Istorie a României, 1998
• *** Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena, 1971 (articolul „Români de origine austriacă. Familia Göbl”)
• Presa de epocă (1871–1951): Românul, Universul, Constituționalul, Timpul, Adevărul, Dimineața, Voința Națională, Conservatorul, Viitorul, Facla, Monitorul Oficial
• Casele și dinastia tipografică Göbl din strada Doamnei (sinteză INDEX)
• Istoria arhitectural-urbanistică a unei străzi: Strada Doamnei (PDF) (Muzeul Municipiului București)
• Lista monumentelor istorice din București, sector 3 (Wikipedia)
• Cum se transformă strada Doamnei din centrul Bucureștiului: lungul drum de la ruină la strălucire (HotNews)
• Gobl din strada Doamnei (Analiza istorico-arhitecturală, Adrian Crăciunescu)
• Francisc Göbl (Wikipedia)

Mai 2024:

Iulie 2019: