Dionisie Lupu Nr. 86 corespunde în str. Er. Grigorescu, teren viran / 1844 Stratina Văduva îi vânduse terenul fam. Zamfiriu, care va vinde mai departe Maiei Negride / Casa arh. John Elisee Berthet: 1894 arh. John Elisée Berthet devine proprietarul terenului pe care construiește casa în 1895-1896; / Berthet îi vinde casa lui Alex. Ghyka / Casa Lucreția dr. Moscuna Sion; 1928 reparații casă, garaj, arh. Dimo; Strada Eremia Grigorescu Nr. 21-23: Dependințele casei dr. Bastache (1911) de pe str. Dionisie Lupu 86; Strada Eremia Grigorescu Nr. 23: Propr. M. Moscuna-Sion; 1934 anexă spre str. Armașului, arh. Titu Evolceanu (Oana Marinache - ARHITUR, Parcelări private I, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019) / În planul Bucureștiului din 2911 proprietatea apare cu numele „Dr. Bastache”.
Casa Berthet: în 1894, John Elisee Berthet cumpără de la Maia Negride un teren în str. Dionisie. Acest teren fusese luat de ea de la moștenitorii Zamfirini, care-l aveau și ei din 1844 de la Stratina Văduva. În 19 mai 1895 arhitectul solicita autorizația de construcție pentru casa proprie, poziționând-o chiar pe aliniere. În autorizația eliberată în 3 iunie se descrie: „una casă parte cu parter și etaj; parte cu parter, etaj și mansardă, de zid masiv, lucrat cu mortar de var' cu calcan spre vecin". Fațada principală este decorată cu o friză cu putti care întreprind diferite activități constructive, o alegorie a profesiei proprietarului casei, arhitectul Berthet. (Oana Marinescu)
Notă: am presupus că este vorba despre arhitectul Pavel Dimo, deși acesta avea doar 26 de ani la dara la care este menționată intervenția (1928 reparații casă, garaj, arh. Dimo) (n.r.)
Referințe:
Septembrie 2023:
EVOLCEANU, Titu(s): (1900 - 1963) Personalitate marcantă a arhitecturii şi urbanismului românesc. Studiază la Şcoala Superioară de Arhitectură din Capitală, de unde obţine diploma în 1926. Lucrări: Sanatoriu militar din Techirghiol (1926-1927); Administraţia Institutului Geografic al Armatei (1928) şi Fostul Minister al Apărării Naţionale - str. Brezoianu (1939-1941), ambele în Bucureşti; Administraţia Minelor Petrila, Petroşani şi Lupeni (1941); vila Vulcănescu, str. Romulus/ str. Popa Soare, Bucureşti (1930); Cabana Peştera din Bucegi (1940-1942); Grup şcolar la Lupeni (1945); imobile de locuinţe în Bucureşti, Bacău, Sinaia şi Predeal; Pavilion la Spitalul Militar - Bucureşti (1928); Complexul Sportiv Floreasca - Bucureşti (1949-1950, împreună cu arh. Willy Juster şi arh. Sofia Ungureanu - acoperit cu ferme tridimensionale de lemn). A colaborat şi la hotelul „Sport" din Poiana Braşov (1951) şi la Sala de sport şi piscina acoperită din Complexul Sportiv „23 August” (astăzi, „Lia Manoliu") din Bucureşti (1951). (V-T-, S.T. Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI))
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.