Frédéric Damé, în cartea sa „Bucarest en 1906” are o superbă fotografie cu Aleea Carmen Sylva (Șipotul Fântânilor de astăzi), cu titlul „Casele Doamnei Behacker”, care arată cele 7 case ale familiei Franz Behacker (Boehacker / Boehackaer etc.) existente deja, construite cu puțin înainte de 1900. O scurtă istorie a lor e în textul de mai jos și se poate încropi din articolele citate la Referințe.
Astăzi (2024) doar trei dintre ele mai există: cele de la nr. 11 și 13, într-o stare de degradare avansată, și aceasta de la nr. 15, în capătul aleii, mai bine întreținută. La nr. 8 e o clădire ce pare reconstruită radical ceva mai recent, dar e posibil să fie și cea inițială, dar renovată fără păstrarea arhitecturii originale. La nr. 6 e un sediu SRI într-o casă mai nouă, cea din „colecția” Boehacker fiind distrusă la bombardamentele din 1944. Intrarea pe aleea e flancată de două blocuri înalte, construite mai recent: „Blocul Florentin” de la nr 9, cum îl numesc cei din zonă (dar încadrat la Art Deco de către noi), prin 1938, dar refăcul complet în 1945, după ce a fost bombardat în 1944. Iar a nr. 4 e un bloc din anii 60, fosta Casa Boehacker F/2 fiind distrusă complet și ea la bombardamente.
Casa Doamnei Areta Boehacker (Aretha/ Arétie) e fascinantă, e una dintre cele mai ascunse, mai misterioase și mai fermecătoare case din București, cu o grădină fabuloasă. Știm că a fost proiectată de unul dintre arhitecții Castelului Peleș – foarte probabil de către Johannes Schultz, din informațiile neconfirmate pe care le avem până în prezent. Evident, Franz Boehacker a contribuit la proiectare, el fiind arhitect ca formație. Pe atunci figura la adresa Aleea Carmen Sylva nr. 7, așa cum se vede și în fotografia cu „Almanach du High-Life” din anul 1923.
Locuiesc două familii în e acum, au cumpărat la puțin timp după revoluție. Surprinzător, nu păreau să fi auzit despre Doamna Boehacker și despre extraordinara istorie a locurilor... O descriere mai detaliată a istoriei locului e și în articolul Cele 7 case din strada Șipotul Fântânilor, unde era Aleea Carmen Sylva din referințe. (George Butunoiu – mai 2024)
*
Johann Schlatter, cel care s-a ocupat de restaurarea unor mânăstiri ca Tismana sau Cozia, şi-a făcut o casă în zona Cişmigiului. Casa Arhitectului Schlatter era situată unde este în prezent Conservatorul. A construit în zonă şi un restaurant-grădină de vară, cunoscut în epocă sub numele de Belle Vue. Terenul deţinut de arhitect în zona Cişmigiu este cunoscut astăzi sub numele strada Şipotul Fântânilor, fiind păstrate în prezent 5 din cele 7 case care alcătuiau parcelarea cu acelaşi nume, făcută ulterior de antreprenorul Franz Boehaecker. Strada a purtat în timp diverse nume: Intrarea Schlatter, Intrarea Nordului, Aleea Carmen Sylva, și astăzi Șipotul Fântânilor.
Maria, văduva arhitectului Johann Schlatter, a vândut în 1890 terenul din strada Ion Câmpineanu – Intrarea Schlatter. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice intenționa să construiască aici Institutele de Anatomie și Fiziologie, dar probabil că renunță la proiect și proprietate în anul următor. Probabil în 1892-1893 terenul intră în proprietatea arhitectului Franz Boehacker, care proiectează aici o parcelare cu 7 case, una dintre ele, centrală, păstrând-o pentru familia sa. Nu am identificat în arhive planurile caselor A și B, dar în 1894 el construiește casele C – F, primele două existând deja.
Astăzi mai există cinci case pe fosta Alee Carmen Sylva, astăzi Șipotul Fântânilor. Casa centrală, ce amintește de castelul Peleș (numit uneori și Castelul Carmen Sylva), cu un bazin în față, a aparținut familiei lui Franz Boehacker. Nu deținem date biografice despre Franz Boehacker, dar în amintirile de familie Braikoff găsim câteva informații: „Toate casele de pe această alee fuseseră clădite și erau în proprietatea constructorului Boehacker. După moartea sa, toată averea a revenit soției: Areta Boehacker născută Brandt. Areta a avut 2 frați care trăiau în Germania și o soră, Valeria. Aleea se compunea din câte 2 clădiri pe o parte și pe alta cu parter și etaj ale cărui apartamente erau închiriate, iar aleea se înfunda într-o curte cu un havuz în care înotau pești aurii – ne interesau pe noi, copiii. Acolo era casa particulară a Aretei în stil de casa boierească. (extras din articolul Parcelarea Boehacker, cu adnotări)
*
Casa și Grădina lui Johann Schlatter
Arhitectul Johann Schlatter, născut în Elveția în 1808, cu studii la Kunst-Akademie din Viena, a sosit la București în 1835. După o perioadă la Atena, unde a participat la construcția palatului regal și a altor clădiri publice, s-a întors definitiv la București. În 1845 a devenit primul „arhitect monastiresc”, fiind precursorul restaurărilor de monumente istorice din România, și a introdus în oraș stilul romantic de factură neogotică. A murit în timpul unei călătorii la Pisa, în 1865, unde a fost înmormântat. Înainte de 1856, Schlatter și-a construit casele pe ulița Știrbei Vodă (pe traseul viitoarei străzi Câmpineanu), „în colțul antreului grădinii publice”, aproximativ pe locul actualei străzi Șipotul Fântânilor și al fostei Alei Carmen Sylva. Casa avea o grădină amplă cu un restaurant foarte căutat la mijlocul secolului al XIX-lea. La 6 ianuarie 1848, tânărul Johann Strauss-fiul, în vârstă de 22 de ani, a susținut la București un concert cu orchestra sa de 32 de muzicieni, încheiat cu un potpuriu pe motive populare românești intitulat „Ecouri din Valahia”, urmat de un dineu la restaurantul „Grădina lui Schlatter”, prelungit cu o petrecere până în zori. Numele s-a păstrat mult timp: în 1860, pavarea străzii Știrbei Vodă continua până la „Intrarea Slater”, iar în anii 1880 o autorizație de construcție pentru Albert Neubauer menționa „strada Antreul Cișmigiului despre Slater” (Știrbei Vodă nr. 33). Pe strada Șipotul Fântânilor, în curtea casei care închide capătul de vest al fostei Alei Carmen Sylva, se află o fântână construită în 1894 de arhitectul Bohacker. (extras din Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021)
Referințe:
August 2018:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Şipotul Fântânilor 15:
"Casele Doamnei Behacker" is a distinctive example of eclectic architecture, combining elements from different styles to create a unique and visually captivating structure. This building, located on Șipotul Fântânilor street, exemplifies the richness of Bucharest's architectural heritage. Constructed in the early 20th century, it reflects the aesthetic and cultural influences prevalent in Romanian architecture at the time. The building stands as a testament to the artistic ambitions and the cosmopolitan nature of Bucharest during that period.
Architectural Details
1. Overall Style and Composition:
The architecture of "Casele Doamnei Behacker" is predominantly eclectic, a style that draws upon various historical periods and architectural movements. The eclectic nature allows for a combination of traditional Romanian elements with influences from Western Europe, creating a harmonious yet diverse visual experience.
2. Facade and Ornamentation:
The facade of the building is richly decorated, featuring a mixture of stucco work, intricate carvings, and decorative moldings. The use of ornate details around windows and doors enhances the building's aesthetic appeal. The inclusion of floral and vegetal motifs is a nod to the Art Nouveau style, which was popular in Europe during the building's construction.
3. Windows and Doors:
The windows are a significant feature of the building's design, showcasing tall, narrow openings typical of the Neo-Romanian style, often topped with rounded or segmented arches. The windows are framed with elaborate moldings, adding depth and texture to the facade. The main entrance is equally impressive, featuring a decorative archway supported by pilasters, and adorned with wrought iron details.
4. Roof and Cornices:
The roof of "Casele Doamnei Behacker" is pitched and covered with traditional red tiles, a common feature in Romanian residential architecture. The roofline is accentuated by a series of cornices and eaves, which are richly detailed with decorative brackets and dentil moldings. The inclusion of a small tower or turret on one corner of the building adds a whimsical and picturesque element to the overall composition.
5. Balconies and Terraces:
Balconies and terraces are integral to the building's design, providing outdoor spaces that enhance the connection between the interior and exterior. These spaces are enclosed with wrought iron railings, featuring intricate patterns and motifs. The use of balconies not only adds to the building's aesthetic appeal but also serves a practical purpose, offering residents a place to enjoy the outdoors.
6. Structural Elements:
The building's structure is composed of masonry and brick, typical of the period's construction methods. The robust construction ensures durability while allowing for the elaborate decorative elements that define the building's style. The use of reinforced concrete for structural support is also evident in certain parts of the building, indicating an early adoption of modern construction techniques.
7. Interior Details:
Although not visible from the exterior, the interior of "Casele Doamnei Behacker" is likely to reflect the same level of detail and craftsmanship. Common features would include high ceilings, ornate plasterwork, and decorative woodwork. The layout would typically consist of spacious rooms designed to accommodate the social and domestic needs of its inhabitants.
8. Cultural and Historical Context:
"Casele Doamnei Behacker" was built during a time of significant cultural exchange and modernization in Romania. The eclectic style of the building reflects the desire to blend traditional Romanian architectural elements with contemporary European trends. This approach was part of a broader movement to create a national architectural identity that was both modern and rooted in local traditions.
9. Architectural Significance:
The building is a significant example of the eclectic style in Bucharest, showcasing the city's architectural diversity and the influence of different cultural and artistic movements. Its preservation is crucial for understanding the evolution of Romanian architecture and the social history of Bucharest.
10. Preservation and Restoration:
Efforts to preserve and restore buildings like "Casele Doamnei Behacker" are essential for maintaining the architectural heritage of Bucharest. Restoration work often involves careful documentation of original features, the use of traditional materials and techniques, and a commitment to maintaining the building's historical integrity.
"Casele Doamnei Behacker" stands as a beautiful representation of eclectic architecture in Bucharest, merging various stylistic influences into a cohesive and elegant design. Its detailed facade, ornate windows and doors, and the harmonious combination of different architectural elements make it a significant piece of the city's architectural landscape. As a preserved historical building, it offers valuable insights into the cultural and artistic developments of early 20th century Romania, reflecting both the national and international influences that have shaped Bucharest's urban fabric.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.