Casa Leopold Gsur / Nicolae Titulescu, Șoseaua Kiseleff nr. 47, Sector 1, București; Arhitect: Ion D. Berindey (1871–1928); Anul proiectării: 1911 – 1912; Monument istoric, cod LMI B-II-m-A-18998
Casa de pe Șoseaua Kiseleff nr. 47 a fost construită în 1911–1912 pentru Leopold Gsur, antreprenor și dezvoltator imobiliar activ în București la începutul secolului XX. Proiectul este semnat de arhitectul Ion D. Berindey, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai academismului francez în arhitectura românească. În 1912, imobilul a fost cumpărat de Nicolae Titulescu, tânăr diplomat și profesor universitar, viitor ministru de externe al României, care a transformat casa în reședință personală. Din acel moment, clădirea a devenit cunoscută drept Casa Nicolae Titulescu, păstrând această denumire până astăzi.
După naționalizarea din 1948, imobilul a fost utilizat de diverse instituții de stat, suferind modificări interioare și intervenții structurale în anii ’60 – ’70. După 1990, casa a revenit în patrimoniul public și a fost atribuită Fundației Europene Titulescu, care a inițiat un amplu proces de restaurare între 2001 – 2002, readucând vila la aspectul său original.
Arhitectura și stilul
Din punct de vedere arhitectural și artistic, vila este o construcție impunătoare, realizată în stil academist francez, cu elemente Art Nouveau. Ca program de arhitectură, se înscrie în categoria palatelor urbane preferate de elita bucureșteană de la cumpăna secolelor XIX – XX.
Compozițional, arhitectura casei este apropiată de cea a reședințelor somptuoase proiectate de Ion D. Berindey în stilurile Louis XV și Louis XVI, sintetizate cu motive Art Nouveau. Elementul definitoriu al compoziției este loggia monumentală, o galerie amplă deschisă spre Șoseaua Kiseleff, tratată decorativ cu o succesiune de coloane îngemănate și capiteluri compozite de atmosferă „1900”, similare celor de la Palatul Micul Trianon – Florești (Prahova), operă de referință a aceluiași arhitect.
Fațada principală, ușor retrasă de la aliniament, se remarcă prin somptuozitatea galeriei, balustrada elegantă din feronerie decorativă și scara de acces generoasă. Frontonul central poartă monograma „NT” (Nicolae Titulescu), înscrisă într-o compoziție alegorică dominată de două figuri feminine și cornuri ale abundenței, sugerând abundența și demnitatea. Cornișa este profilată cu denticuli, iar aticul ritmat de baluștri și panouri de zidărie conferă o notă de echilibru monumental.
Fațada dinspre curte este mai sobră, evidențiată de traveea în rezalit a accesului principal și de o marchiză de sticlă cu structură metalică ce protejează intrarea. Demisolul, tratat arhitectural ca parte a soclului, este subliniat prin bosaje și grilaje din fier forjat la ferestre.
Prin proporții, bogăția decorației și tratarea volumetrică, casa se înscrie printre cele mai reușite exemple de eclectism francez târziu din București, în linia Palatului Cantacuzino, Azilului Elisabeta sau casei Stoicescu – Calderon 82.
Restaurarea (2001 – 2002)
Lucrările de consolidare și restaurare au început în august 2001, pe baza unei expertize tehnice complexe care respecta exigențele de rezistență seismică și cerințele statutului de monument istoric.
Procesul de refacere a fost dificil din cauza necesității de a reproduce fidel tehnicile și materialele originale: tencuieli tradiționale, stucaturi, profile din ipsos și decorații metalice realizate manual. Refacerea a implicat restaurarea completă a finisajelor, ornamentelor și decorațiilor interioare, inclusiv repictarea tavanelor și aurirea stucaturilor, conform analizelor stratigrafice.
Organizarea lucrărilor a fost realizată printr-un grafic riguros, urmărit zilnic, pentru a permite finalizarea rapidă fără compromiterea calității. Rezultatul a fost considerat exemplar, proiectul fiind coordonat de dr. arh. Dan D. Ionescu (Institutul Național al Patrimoniului). Casa Titulescu a fost re-inaugurată în 2002, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu.
Interiorul
Interiorul a fost restaurat cu o fidelitate remarcabilă față de ambientul de început de secol XX. Stucaturile de pe tavane, îmbrăcate în foiță de aur, au fost curățate și repuse în valoare, cromatica fiind restabilită după culorile originale. Mobilierul de epocă, restaurat integral, păstrează ornamentația și cromatica inițiale.
Tapiseriile originale d’Aubusson, deteriorate, au fost reproduse în ateliere specializate, iar perdelele și draperiile au fost confecționate din materiale similare celor folosite în epocă. Spațiile de la parter și etaj, destinate fundației, includ birouri, sală multimedia și spații de protocol, mobilate modern, dar armonizate cu ambientul Belle-Époque. Unele piese de mobilier provin din casa Take Ionescu (două tapiserii mecanice de sfârșit de secol XIX, măsuțe, perdele și draperii), stabilind o punte vizuală între cele două epoci.
Etapele constructive (sinteză)
- Etapa 1911 – 1912: construcția originară (valoare arhitecturală semnificativă; unitate stilistică, execuție de calitate superioară).
- Etapa anilor ’60 – ’70: intervenții de consolidare și modificări ireversibile (înlocuirea tâmplăriei originale, refacerea instalațiilor, transformarea parțială a spațiilor interioare).
- Etapa 2001 – 2002: restaurare completă, repunerea în valoare a ansamblului original.
Arhitectul: Ion D. Berindey
Ion D. Berindey (1871 – 1928) a fost unul dintre principalii promotori ai eclectismului academic francez în arhitectura românească. Format la Paris (École des Beaux-Arts), a proiectat numeroase reședințe urbane, clădiri publice și ansambluri de referință (Palatul Cantacuzino, Palatul Culturii din Iași, Azilul Elisabeta, Palatul Suter etc.). Casa Leopold Gsur / Titulescu se numără printre lucrările sale din faza de maturitate, în care stilul „Louis XVI” se combină cu elemente Art Nouveau, atingând o sinteză decorativă specifică elitei bucureștene de început de secol XX.
Fișă tehnică
- Denumire: Casa Leopold Gsur / Nicolae Titulescu
- Adresă: Șos. Kiseleff nr. 47, Sector 1, București
- Arhitect: Ion D. Berindey (1871 – 1928)
- Beneficiar inițial: Leopold Gsur, antreprenor
- Proprietar ulterior: Nicolae Titulescu (din 1912)
- Stil arhitectural: Academist francez cu elemente Art Nouveau
- Program arhitectural: Palat urban / reședință de elită
- An construcție: 1911 – 1912
- Structură / materiale: Zidărie portantă, planșee din lemn, decorație stucată și feronerie ornamentală
- Regim de înălțime: Demisol + Parter + Etaj + Mansardă parțială
- Fațadă principală: Loggie cu coloane îngemănate și capiteluri compozite, fronton cu monograma „NT”
- Intervenții majore: Restaurare completă 2001 – 2002 (dr. arh. Dan D. Ionescu)
- Funcțiune actuală: Sediul Fundației Europene Titulescu
- Statut juridic: Monument istoric (LMI B-II-m-A-18998)
- Situație actuală: Restaurat, întreținut, deschis publicului pentru activități culturale
- Semnificație: Una dintre cele mai reprezentative reședințe urbane ale lui Berindey; simbol al rafinamentului arhitectural interbelic și al elitei diplomatice românești
Leopold Gsur apare în documente ca antreprenor / dezvoltator imobiliar în București la începutul sec. XX. Numele său este legat de o inițiativă imobiliară (1911–1912) pe Șoseaua Kiseleff, menționată de Asociația Istoria Artei. În 1911 este consemnat în arhivele tehnice municipale ca beneficiar/ comanditar al vilei „Leopold Gsur” pe Șos. Kiseleff (proiect: Ion D. Berindey), cu trimitere arhivistică explicită dosar PMB Tehnic 344/1911.
Imobilul este cunoscut ulterior drept „Casa Nicolae Titulescu” (Șos. Kiseleff 47); literatura de specialitate notează vânzarea către Nicolae Titulescu în 1912. În prezent, casa găzduiește Fundația Europeană Titulescu; este monument istoric (LMI B-II-m-A-18998). Unele materiale de popularizare indică „casa Leopold Gsur … Kiseleff 47” (sau apare o confuzie ocazională cu nr. 19); sursele cu bază arhivistică (dosarul PMB 344/1911 și repertoriile despre Berindey) corelează proiectul Berindey – „vila Leopold Gsur” (1911) cu actuala Casă Titulescu – Kiseleff 47.
O informație orală, (încă) neconfirmată din alte surse, spune că cel care a construit casa din Bd. Kiseleff 47 a fost un evreu, Bercovits sau Bercovici – foarte probabil cunoscutul bancher, și că ulterior a ajuns la Nicolae Titulescu. (n.r. dec. 2024)
Referințe:
- Ion D. Berindey – fișă de autor (Arhiva de Arhitectură - include „1911 – vila Leopold Gsur, Șos. Kiseleff”, dosar 344/1911)
- Familia Berindei. Portretul unor aristocrați ai spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei (Cercetări Istorice, 2014 - menționează „casa antreprenorului Leopold Gsur, vândută în 1912 diplomatului Nicolae Titulescu”)
- Clădiri mai puţin cunoscute ale arhitectului Ion D. Berindey (B365 - mențiuni „casa Leopold Gsur…”, context Kiseleff 47)
- Conferință „Clădiri mai puțin cunoscute din creația arhitectului Ion D. Berindey” (Revista Arhitectura)
- Casa Titulescu (actualul sediu, loggia, stilul) (Fundația Europeană Titulescu - prezentare instituțională și descriere arhitecturală)
- Fundația Europeană Titulescu (Wikipedia)
- Mari arhitecți bucureșteni: Ion D. Berindey (Uniunea Arhitecților din România)
- Clădiri mai puţin cunoscute ale arhitectului Ion D. Berindey (B365 - include „casa Leopold Gsur”)
- Post Asociația Istoria Artei (Asociația Istoria Artei, Facebook - mențiune „terenul lui Leopold Gsur, inițiativă imobiliară 1911-1912”)
- Casa NICOLAE TITULESCU - BUCUREȘTI
- Casa Nicolae Titulescu, un monument istoric si de arhitectura din inima Bucurestilor
- Casa Nicolae Titulescu din București, sos. Kiseleff
- Ion D. Berindey (1871-1928)
- Familia Berindei. Portretul unor aristocrați ai spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei
- Ion D. Berindey ne dezvăluie bogăția din Bucureștiul aristocrat
- Traseul Cultural Berindey – micul PARIS cu adevarat
2023:
