Vila a avut ca prim proprietar pe Aspasia Dănescu, care construiește casa pe un teren cumpărat de la Carlo della Torre. Inginerul Gheorghe Crețu achizițonează proprietatea în perioada interbelică și aduce acesteia modernizări importante, pentru a asigura un confort sporit. Fiica inginerului, Madeleine Crețu, se căsătorește cu violonistul Ion Voicu și ambii devin proprietari ai vilei din Intrarea Ioanid nr. 4. În 2003, în parcul Ioanid se dezvelește bustul muzicianului Ion Voicu, operă a sculptorului Ion Irimescu, iar strada pe care se află impunătoarea vilă devine Intrarea Ion Voicu.
*
Dacă mergi spre Parcul Ioanid dinspre Strada Aurel Vlaicu te întâmpină pe partea dreaptă o casă elegantă construită în stil eclectic, ce amintește de Bucureștiul de odinioară. Imobilul cu nr. 4 Intrarea Ioanid a aparținut d-nei Aspasia Dănescu, care cumpărase terenul de la d-nul Carlo Dalia Tore. Proprietara solicita Primăriei autorizație pentru a construi pe parcela cumpărată o casă de locuit cu parter și etaj, conform regulamentului parcului. Din cererea de autorizație aflăm că arhitectul însărcinat cu proiectarea casei este Ernest Doneaud.
În perioada interbelică (1939) imobilul a fost vândut, ajungând în proprietatea familiei inginer Crețu, părinții d-nei Madeleine Voicu, soția lui Ion Voicu. De altfel, astăzi casa adăpostește, pe lângă locuința familiei, și sediul Fundației Internaționale Ion Voicu.
Așa cum prevedea planul de situație, lotul cu numărul 14 se învecina spre est cu parcela numărul 13, spre vest cu Parcul Ioanid și spre sud cu viitoarea Intrare Ioanid, ce lega parcul de Strada Țărani (actuala Aurel Vlaicu). Ca regim de înălțime, imobilul are un demisol, parter, etaj și mansardă. De formă neregulată, clădirea este compusă dintr-un corp central destinat locuinței, de care este legat un altul destinat dependințelor.
Demisolul, așa cum ni se înfățișează astăzi, este tratat simplu: ferestre pătrate nemarcate în mod special, a căror feronerie inițială a fost înlocuită. Potrivit fațadelor inițiale, conform proiectului de autorizație, acest registru era subliniat prin bosaje orizontale, astăzi fiind placat în suprafață cu piatră artificială. Un brâu realizează demarcația dintre demisol și parter.
Parterul cuprinde ferestre terminate în arce de forma mânerului de coș, încadrate în partea superioară de profile în semicerc, forme ce le conferă un plus de eleganță. In partea inferioară, golurile sunt unite printr-un lanț de volute.
Etajul este rezolvat la fel ca și parterul, locul ferestrelor în semicerc este luat de goluri mai înguste de tipul porte-fenetre cu ancadramente de formă dreptunghiulară ce se deschid spre balcoane cu parapeți din fier forjat. Intradosurile bogat decorate ale acestor balcoane se unesc cu partea superioară a ferestrelor din parter, acționând ca un liant între cele două nivele.
Între etaj și mansardă se obține un efect invers prin intermediul brâielor de ove și consolițe ce compun cornișa. Dinamizarea fațadelor se obține în mare măsură prin forma golurilor și a decorației: stucatură, ornamente rocaille, cartușe, volute, ghirlande, feronerie cu arabescuri.
Mansarda este la fel de bogat tratată ca și restul casei. Lucarne de tip oculus alternează cu altele de formă rectangulară, prevăzute cu frontoane renascentiste circulare. Acestea din urmă nu apar și în proiectul inițial, acoperișul fiind decorat numai cu lucarne de tip oculus. Învelitoarea originală era realizată din plăcuțe de ardezie, astăzi ea a fost înlocuită cu tablă solzi.
Fațada dinspre alee, cum se numea în epocă Intrarea Ioanid, este unitar concepută. Volumul casei propriu-zise este retras aprox. 2,85m, pe când corpul cu dependințe are o retragere de aprox. 14 m de la alee. Constatăm o distincție clară între cele două zone: locuința și anexele, distincție vizibilă în primul rând în modul cum sunt tratate fațadele. Corpul dedicat locuinței beneficiază de maximă atenție; se utilizează un repertoriu decorativ bogat, în timp ce corpul dependințelor este tratat mai modest.
Fațada dinspre Parcul Ioanid diferă ca și compoziție de cea dinspre alee, predominant fiind aici corpul central, detașat. Multe din elementele ce apar la fațada laterală se întâlnesc și pe această fațadă: ferestrele arcuite în formă de mâner de coș de la parter, cele dreptunghiulare de la etaj, lucarnele cu frontoane de la mansardă. Un element nou îl reprezintă corpul circular de pe colț, numai pe înălțimea parterului, cu aspect ușor romantic, ce unește cele două fațade. Prevăzut cu trei mari ferestre, acesta servea, probabil, drept seră. Intrarea principală, marcată de o marchiză din sticlă și fier forjat, este amplasată pe fațada dinspre curtea interioară.
In interior, parterul bogat decorat, gândit pentru funcția de recepție, era compus din hol cu scară interioară, saloane, seră și sufrageria deschisă către grădină și parc printr-o terasă. Etajul cuprindea dormitoare, băi, toalete. Corpul cel mai retras față de alee era format în parter din scara de serviciu, bucătăria și un oficiu, iar în etaj din camere pentru servitori.
Comparând planurile inițiale ale casei din 1912 cu planul din perioada interbelică, se constată numeroase modificări survenite, probabil, după schimbarea proprietarilor. O primă modificare constă în transformarea clădirii dintr-o locuință individuală într-una cu două apartamente: unul la parter și un al doilea identic la etaj. În această perioadă se mai adaugă câte un dormitor la fiecare etaj, extinzându-se volumul central dinspre alee cu încă o travee și modificându-se intrarea principală.
De asemenea, corpul ce adăpostea sera era prevăzut a fi în planul din 1912 de formă dreptunghiulară; în planul din 1939 și în prezent are o formă circulară. Scara imobilului a fost și ea transformată dintr-o scară interioară în trei rampe, într-o scară balansată de acces la apartamente, de factură modernist interbelică, din mozaic turnat și având un parapet plin.
Feroneria balcoanelor și a gardului de incintă, decorată cu motive florale, acolade și spirale impresionează prin fantezia, bogăția desenului și excelența execuției. Semnalăm cu acest prilej uimitoarea asemănare cu feroneria unor case proiectate de arhitectul Ion D. Berindei, precum și cu feroneria unor imobile pariziene, ceea ce ne determină să presupunem că, probabil, s-au folosit pentru model cataloage franțuzești. De altfel prezența marchizei, a ferestrelor porte-fenetre, forma acoperișului, decorațiile, trădează elegantul stil Louis XV folosit de arhitectul Ernest Doneaud, în acea perioadă tânăr absolvent al Școlii Beaux-Arts din Paris.
În interior clădirea mai păstrează o parte din decorația inițială: plafoane cu scafe bogat decorate, pereți cu tapet, glasvanduri din cristal bizotat, oglinzile și lămpile originale, șemineul din marmură, precum și mobilierul cumpărat din Franța. Valoarea arhitecturală și memorială a casei impune o restaurare cât mai fidelă și atentă, de altfel imobilul figurează în lista monumentelor istorice. (Ramona Caramelea, Cristina Woinaroski - Lotizarea și parcul Ioanid, editura Simetria, 2010)
*
Casa Aspasia Dănescu la vânzare prin Sotheby's: Proprietatea, situată chiar la intrare în Parcul Ioanid, are o dispunere de tip DS+P+1E+M și include 4 apartamente. Romania Sotheby’s International Realty oferă spre vânzare, în regim de exclusivitate, două dintre acestea: apartamentul de la etajul 1, care are 7 camere, 2 încăperi de trecere, o debara, 3 băi, o bucătărie și 6 balcoane și apartamentul de la mansardă, care beneficiază de 10 camere, 2 bucătării și 3 băi. Acestea pot fi achiziționate atât separat, cât și împreună, la prețul cumulat de 1,75 milioane de euro. (martie 2024)
Referințe:
Octombrie 2022, dinspre Parcul Ioanid:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.