În anul 1932, arhitectul Horia Creangă construiește pe terenul doamnei Thomas, în cartierul de vile Cotroceni, o clădire de locuit mai degrabă hibridă, a cărei aparență trimite către o mare îndrăzneală modernistă, iar interiorul către un imobil mai economic. Construită în regim de vilă izolată, casa ocupă neobișnuit de puțin din suprafața parcelei: sub o treime (107mp față de 340mp). Clădirea se prezintă sub înfățișarea puternică a unei intersecții de volume paralelipipedice: cel dinspre stradă cu parter și un etaj, iar al doilea, mai înalt cu un nivel și mai lat, este retras, făcând astfel loc intrării principale. Văzută din exterior, casa ar părea să intre în familia expresivă a vilei Bunescu, dar cu un caracter mai masiv, dat de proporția dominantă a plinurilor. Interiorul este însă foarte departe de spațialitatea vilei Bunescu, clădirea fiind compusă, de fapt, din două apartamente independente, accesibile prin scara principală și prin cea de serviciu, la nivelul retras găsindu-se camere de servitori și un birou, accesibile doar prin scara de serviciu. Apartamentele sunt economice: trei încăperi decomandate aproape egale, de aproximativ 16mp, și neobișnuit de neutre, din care două comunică printr-un glasvand. Practic, probabil din motive economice, casa este mai degrabă un mic imobil din care unul dintre apartamente putea sau urma a fi închiriat. Este foarte probabil ca multe dintre vilele perioadei să fi mascat o astfel de tipologie hibridă, mărturisind despre nivelul mai modest de venituri ale păturii mijlocii bucureștene din acele vremuri. (Ana-Maria Zahariade)
Referințe:
2023:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.