Bustul Dr. Haralambie Botescu

Bustul Dr. Haralambie Botescu

Bustul doctorului Haralambie Botescu este amplasat în Piața Dr. Haralambie Botescu din București, la intersecția Străzii Berzei cu Strada Popa Tatu, Sectorul 1, în apropierea Pieței Matache Măcelarul. Lucrarea este executată în bronz și așezată pe un soclu înalt din piatră în formă de trunchi de piramidă alungit, proiectat de arhitectul Arghir Culina. Bustul a fost realizat în 1923 de sculptorul Dumitru Mățăuanu (Mățăoanu), prin subscripție publică inițiată de Petre Constantinescu. Este înscris în Lista Monumentelor Istorice la codul LMI B-III-m-B-19961. Soclul a fost restaurat în 2008 de specialistul în restaurări Ionel Lazar, în baza unui contract de 495.500 RON atribuit de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

Inscripțiile de pe soclu

Fața principală a soclului poartă dedicația:

LUI / H. BOTESCU / DOCTOR ÎN MEDICINĂ / 1874–1917 / MORT FĂCÂNDU-ȘI / DATORIA ÎN / COMBATEREA EPIDEMIILOR / MARELUI RĂSBOI

Pe fețele laterale ale bazei soclului sunt gravate: ARHITECT A. CULINA / SCULPTOR D. MAȚĂUANU și, respectiv, mențiunea restaurării: RESTAURATOR 2008 / IONEL LAZAR. Pe fața posterioară a soclului este inscripționată proveniența monumentului:

ACEST MONUMENT / S-A RIDICAT PRIN / SUBSCRIPȚIE PUBLICĂ / DIN INIȚIATIVA D-LUI / PETRE CONSTANTINESCU

Pe soclu se mai regăsește, în relief, emblema medicinii — toiagul lui Esculap — și un motiv ornamental în parte superioară.

Haralambie Botescu (1874–1917) — biografie

Haralambie Botescu s-a născut la 13 august 1874 în satul Aldeni, județul Buzău, dintr-o familie modestă. Între 1891 și 1896 a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, unde și-a susținut teza de doctorat în 1900 cu titlul „Contribuțiuni la studiul anatomic al mușchiului extensor scurt dorsal al mâinii, mușchiul manios", obținând calificativul „foarte bine". A urmat o carieră dublă — medicală și administrativă — marcată de o preocupare constantă pentru igiena publică și pentru organizarea sistemului sanitar român.

Ca medic și om public, Botescu a înțeles că medicina nu se rezumă la tratamente individuale, ci la grija pentru comunitate. A înființat posturi de medici școlari care întocmeau fișe sanitare individuale pentru elevi și caziere sanitare ale unităților de învățământ. A organizat cantine pentru săraci și azile de noapte. A pus bazele Institutului de Fizioterapie din Călimănești (1912) și ale celui de la Băile Govora (1914), instituții care aduceau tratamentele balneare la dispoziția unui public mai larg.

A fost viceprimar al Capitalei și membru marcant al Partidului Național Liberal. În această calitate a inițiat controale sanitare riguroase ale comercianților din București — brutari, măcelari, cârciumari —, ignorând presiunile politice și opoziția micilor afaceriști care nu respectau normele de igienă.

Izbucnirea Primului Război Mondial și retragerea Armatei Române în Moldova în 1916 l-au găsit pe Botescu în mijlocul dezastrului sanitar provocat de epidemia de tifos exantematic, care secera nenumărate vieți printre soldați și refugiați. Inspector al armatei pentru bolile contagioase, a refuzat să se retragă din prima linie a îngrijirii bolnavilor. A contractat boala și a decedat la 22 ianuarie 1917 la Râmnicu Vâlcea (alte surse indică 5 aprilie 1917 la Iași), la 42 de ani. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul „Eternitatea" din Iași, la funeralii participând prim-ministrul Ion I. C. Brătianu și medicii Ion Cantacuzino și Nicolae Minovici. Rămășițele sale pământești au fost aduse la București în 1927.

Sculptorul: Dumitru Mățăuanu (1888–1929)

Dumitru Mățăuanu (grafiat și Mățăoanu) s-a născut la 16/28 aprilie 1888 în Câmpulung-Muscel, fiu al lui Toma și Maria Mățăuanu, originari din satul Mățău. A urmat școala primară și gimnaziul în Câmpulung-Muscel, unde a fost remarcat de profesorul de desen și sculptorul Dimitrie D. Mirea, care l-a îndrumat în arta modelajului. La sfatul lui Mirea s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București, pe care a urmat-o în perioada 1904–1909, avându-l ca profesor pe sculptorul Dimitrie Paciurea. A fost medaliat de 14 ori în această perioadă. Societatea Femeilor Române i-a acordat o bursă de studii la Paris, la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, secția sculptură, unde a reușit al șaselea din 300 de concurenți la examenul de admitere. A studiat patru ani la Paris, avându-i ca profesori pe sculptorii Marius Jean Antonin Mercié și Ernest Henri Dubois. S-a format și sub influența lui Antoine Bourdelle.

Revenit în România, a fost numit profesor de sculptură la Școala de Belle-Arte din București și și-a deschis un atelier pe Calea Griviței nr. 22, care a devenit o adevărată școală a sculpturii acelor ani. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat pe lângă Marele Cartier General al Armatei, alături de alți artiști, între care sculptorul Ion Jalea și pictorul D. Stoica, și a fost trimis pe front. În 1922 a făcut parte din echipa de sculptori condusă de Dimitrie Paciurea care a decorat Arcul de Triumf. Opera sa monumentală cuprinde un număr mare de monumente funerare și comemorative în localități din toată România. A decedat la 1 iulie 1929 la București, la 41 de ani, în circumstanțe dramatice. În Câmpulung-Muscel, o alee îi poartă numele.

Bustul din Piața Dr. Haralambie Botescu din București este o replică a bustului dezvelit în 1920 în parcul stațiunii Govora — primul monument dedicat doctorului și o recunoaștere a rolului său în întemeierea Institutului de Fizioterapie de acolo. Replica bucureșteană, din 1923, a fost amplasată în apropierea locuinței doctorului, la intersecția Str. Berzei cu Calea Griviței.

Arhitectul soclului: Arghir Culina (1883–1972)

Arghir Culina s-a născut la 15 iulie 1883 la Grámos, în nord-estul Greciei, și a decedat în 1972 la București. A fost arhitect și sculptor monumentalist român de origine aromână. A urmat cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect în 1909. S-a distins prin clădirile realizate în stil eclectic, neoromânesc, Art Deco cu influențe neoromânești și Art Deco propriu-zis. Lucrările sale cele mai cunoscute sunt hotelurile Cișmigiu (1912–1913), Union (1931), Negoiu/Stănescu (1928–1929), Opera/Liric (1935) și Ambasador (1936–1937) din București. A proiectat și Căminul studențesc al Facultății de Medicină și Garajul Mihăilescu. A colaborat cu Societatea de Asigurare „Dacia România" între 1920 și 1948. Soclul bustului Dr. Haralambie Botescu (1923) și postamentul Monumentului Avântul Țării (1924) sunt singurele lucrări de for public documentate la care a contribuit în calitate de arhitect al piedestalului. În 1942 a fost distins cu Ordinul „Steaua României" în grad de Ofițer, de către regele Mihai I.

*

„Portretul doctorului Haralambie Botescu. Puțini dintre cei de azi știu că el a fost un strașnic și necruțător păzitor al igienei și curățeniei, un fel de «Piedone» al deceniilor trecute, limitat, ce e drept, la orașul București. Un contemporan al său ne‑a lăsat aceste rânduri. «Doctorul Botescu (...) își luase sarcina de a face un foarte sever control sanitar asupra birturilor, cârciumilor și tuturor localurilor de consumație. Bucureștiul, fiind renumit pentru murdăria lui în toate direcțiile, trăia patriarhal, în vechile deprinderi ale bucătăriilor în care mișunau muștele și șobolanii, a grătarului totdeauna nespălat, a cărnurilor, brânzeturilor, pescăriilor etc. neacoperite și expuse muștelor. În sfârșit, (nu exista) nicio măsură sanitară, nicio priveghere administrativă. Agenții și comisarii comunali și sanitari, bacșișuiți și nepăsători, lăsau populația (pradă) boalelor.» (...) Medicul a murit tânăr, la datorie, în Primul Război Mondial, pe timpul epidemiei de tifos exantematic. În anii următori, doctorului Botescu i‑a fost ridicat un bust, ce străjuiește și azi o latură a Pieței Matache, care de un secol îi poartă numele.” „Azilul de noapte” de Dan Roșca (Imagini și povești din București - Editura Vremea)

Bibliografie

• Bustul doctorului Haralambie Botescu — Wikipedia România (Wikipedia România)
• Haralambie Botescu — Wikipedia România (Wikipedia România)
• Haralambie Botescu și igiena publică a Bucureștilor (Cotidianul)
• Doctorul Haralambie Botescu și o viață dedicată sănătății (Ziarul Național)
• Bustul lui Haralambie Botescu — Orașul lui Bucur (Orașul lui Bucur)
• Dumitru Mățăoanu — Wikipedia România (Wikipedia România)
• Sinuciderea sculptorului Dumitru Mățăuanu — Evenimentul Muscelean (Evenimentul Muscelean)

2024: