Blocul Wilson

Blocul Wilson

Amplasare și denumire

Blocul Wilson se află în București, Sector 1, la intersecția Bulevardului Nicolae Bălcescu cu strada Dem. I. Dobrescu, la adresa Bd. Nicolae Bălcescu nr. 25A. La momentul construirii, bulevardul purta numele de Bulevardul I. C. Brătianu, iar strada laterală se numea strada Wilson — de la această denumire provine numele popular al clădirii, păstrat până astăzi, deși strada a fost redenumită ulterior Dem. I. Dobrescu. Blocul ocupă un lot de colț, cu formă neregulată, apropiată de un unghi ascuțit, retrasă cu aproximativ 3-4 metri față de linia trotuarului.

Bulevardul pe care este amplasată clădirea a fost trasat în 1927, după demolarea construcțiilor anterioare din zonă, în cadrul unei artere concepute după model american, menită să ofere o alternativă de circulație la Calea Victoriei și o imagine de modernitate a Capitalei. Legislația de construcții din București prevedea, începând din 1919, posibilitatea ridicării de blocuri înalte în fostul Ocol 1, instituit în 1847, ceea ce a permis apariția, în anii următori, a unor imobile de mari dimensiuni pe acest tronson, printre care și Blocul Wilson.

Beneficiarul și construirea

Blocul Wilson a fost construit între 1933 și 1934, cu beneficiar societatea Creditul Rural, motiv pentru care clădirea a intrat în circuitul documentelor de epocă și sub numele „Blocul Wilson – Creditul Rural”. Construirea sa a fost consemnată în presa vremii — ziarul „Dreptatea” relata, la 22 iulie 1934, ridicarea unui imobil impunător la colțul dintre bulevardul I. C. Brătianu și strada Wilson —, precum și în revista de specialitate „Arhitectura” (nr. 1/1934). Investiția a fost asociată politicianului liberal Dinu Brătianu, apropiat al conducerii societății Creditul Rural.

Clădirea a fost concepută pentru circa 120 de apartamente, cu spații comerciale și birouri la parter, destinate unei clientele care dispunea de personal casnic angajat — o parte dintre apartamente aveau acces dublu, printr-o scară principală pentru proprietari și o a doua scară, folosită de menajere sau bucătărese. Investiția s-a înscris în valul de construcții bancare și financiare interbelice, prin care instituții de credit finanțau blocuri de locuințe, oferind totodată facilități locatarilor care se mutau în acest tip de locuință.

Arhitectul State Baloșin

Proiectul a aparținut arhitectului State Baloșin, născut la 16 septembrie 1885 în satul Negoiești, județul Mehedinți, și decedat în 1953. Absolvent al Școlii de Arhitectură din București în 1915, a lucrat concomitent în cadrul Ministerului de Finanțe, unde a urcat treptele ierarhice de la desenator la arhitect-conductor, șef de secție și inspector de arhitectură, fiind subdirector și director al ministerului în perioada 1940-1945. State Baloșin a semnat, în perioada interbelică, o serie de clădiri reprezentative de pe marile bulevarde bucureștene, printre care blocurile Creditul Minier și Pherekyde, tot pe bulevardul Nicolae Bălcescu, precum și Palatul Colței. Blocul Wilson rămâne una dintre lucrările sale cele mai cunoscute, prin tratarea volumetrică a colțului dintre cele două străzi.

Arhitectură și configurație interioară

Stilul art deco și tratarea colțului

Blocul Wilson este una dintre ilustrările stilului art deco în arhitectura interbelică bucureșteană, combinat cu elemente ale unei arhitecturi moderne, funcționale. Compoziția fațadei este amplificată prin simetrie orizontală de-a lungul celor două străzi, întreruptă, la colțul dintre bulevard și strada laterală, de o schimbare de direcție pe verticală, marcată printr-un volum mai înalt, cu rol de accent și de reper vizual pentru intersecție. Această soluție de a marca unghiul dintre două artere printr-un volum-turn era una dintre formulele frecvent folosite în arhitectura blocurilor de colț din perioada interbelică, pe bulevardele nou trasate ale Capitalei. Forma în plan a clădirii a fost determinată de configurația lotului disponibil, de colț, cu un unghi ascuțit între cele două fronturi stradale. La momentul construirii, volumul-turn de la colț reprezenta elementul central al compoziției, vizibil de la distanță pe axul bulevardului. Acest volum inițial nu mai există astăzi, fiind pierdut în urma unor intervenții din perioada postbelică și, ulterior, a cutremurului din 1977, aspect detaliat în capitolul următor.

Organizarea interioară a apartamentelor

Apartamentele Blocului Wilson au fost proiectate pentru o clientelă înstărită, multe dintre ele cu trei, patru sau cinci camere. O parte dintre apartamente aveau acces dublu: intrarea proprietarilor se făcea pe o scară, în timp ce locuința se extindea până la scara alăturată, unde se aflau bucătăria sau cămara și pe unde intra personalul casnic. Fiecare scară a blocului dispune de două lifturi, dintre care unul era destinat exclusiv personalului de serviciu — o soluție tipică pentru locuințele de reprezentare ale perioadei interbelice.

Structura interioară a clădirii reflecta, astfel, împărțirea socială a epocii, prin separarea circuitelor destinate proprietarilor de cele destinate personalului angajat. Această organizare s-a păstrat, în linii mari, până astăzi, chiar dacă funcția inițială a spațiilor de serviciu s-a schimbat odată cu împărțirea ulterioară a unor apartamente sau cu transformarea altora în locuințe de dimensiuni mai mici.

Subsolurile și structura de rezistență

Blocul are două niveluri de subsol, în care au fost amenajate inițial zece garaje, alături de boxe și spații tehnice. Structura de rezistență este de tip mixt, alcătuită din stâlpi și grinzi din beton armat, combinați cu diafragme și pereți structurali, fiecare travee a planșeului nedepășind aproximativ 7 metri. Materialele folosite au asigurat, la vremea construirii, o rezistență considerată bună, deși clădirea nu a fost proiectată conform unor norme antiseismice explicite, acestea nefiind încă generalizate în România anilor 1930.

Absența unor norme de proiectare antiseismică avea să se dovedească relevantă în deceniile următoare, în contextul seismelor care au afectat București în 1940 și 1977, tratate în capitolul următor. Structura mixtă a clădirii a permis, totuși, ca cea mai mare parte a blocului să reziste acestor evenimente, cu excepția porțiunii de colț, cea mai expusă din punct de vedere structural.

Cutremurele și intervențiile (1940-2006)

Cutremurul din 1940 și modificările anilor '50-'60

În anul 1940, București a fost afectat de o serie de cutremure, începând din luna iunie, cu magnitudini între 4 și 5 grade pe scara Richter. În luna octombrie a avut loc un cutremur de 6,5 grade, iar la 10 noiembrie același an, un cutremur devastator, cu magnitudinea de circa 7,4-7,7 grade, a lovit Capitala. Blocul Wilson a rezistat acestui eveniment, dar a suferit afectări ale structurii de rezistență, în special la nivelul colțului. În anii următori, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit unor surse, s-a instalat o baterie antiaeriană pe ultimul nivel al clădirii, prin turnarea de beton suplimentar pe acest palier — o intervenție care a adăugat greutate suplimentară structurii deja afectate.

După instaurarea regimului comunist, sărăcia perioadei postbelice și prioritățile autorităților au făcut ca lucrările de consolidare necesare să nu fie efectuate. În anii '50-'60, administratorii clădirii au decis, fără o expertiză structurală prealabilă, spargerea pereților de la parterul colțului blocului, pentru a lărgi intrarea restaurantului amplasat acolo și a crea un vitraj pe diagonală. Lucrarea a presupus și segmentarea unui stâlp de susținere din interiorul restaurantului, pentru a permite mai multă vizibilitate. În urma acestei intervenții, colțul clădirii și-a pierdut o parte din reazemele structurale, porțiunea superioară rămânând practic în consolă, sprijinită doar la primul etaj.

Cutremurul din martie 1977

La 4 martie 1977, un cutremur puternic a afectat București. Colțul Blocului Wilson, deja slăbit de intervențiile anterioare și de deteriorările acumulate din 1940, s-a prăbușit simetric. Ultimele două niveluri ale volumului-turn de la colț s-au surpat complet, iar restul colțului s-a nivelat la sol, rămânând totuși în picioare, sprijinit de restul structurii clădirii. Șirul de garsoniere duble aflate în acea zonă a dispărut, la fel și scara principală de acces a acelei porțiuni, iar restaurantul de la parter s-a prăbușit sub greutatea colțului. Nu au existat victime în urma evenimentului.

Locatarii clădirii de la acea vreme au relatat că apartamentele rămase parțial în picioare lăsau vizibile mobilierul și pereții interiori, iar unele paturi au rămas suspendate la mijlocul blocului, susținute doar de fragmente ale planșeelor. Proprietarii apartamentelor afectate au primit, în compensare, locuințe mai mici, de circa 60 de metri pătrați, față de suprafețele inițiale, care ajungeau și la 140 de metri pătrați. Lucrările de refacere a colțului au durat aproximativ un an și au presupus o retragere de circa 4 metri față de linia inițială a clădirii, precum și schimbarea formei colțului, din convexă în concavă.

Revoluția din decembrie 1989

În timpul evenimentelor din decembrie 1989, zona din jurul Blocului Wilson, aflată în apropierea fostului sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a fost afectată de focuri de armă susținute, timp de câteva zile. Mai mulți locatari au relatat că nu s-au putut apropia de ferestrele apartamentelor lor și că gloanțe au pătruns în interiorul unor locuințe. Urmele acestor evenimente au rămas vizibile pe fațada clădirii și după această perioadă. Anterior Revoluției, în perioada regimului comunist, accesul în zona blocului era supus unui regim de control strict, dat fiind vecinătatea cu sediul Comitetului Central. Locatarii aveau nevoie de acte de identitate pentru a intra sau ieși din zonă în timpul manifestațiilor oficiale, iar autoritățile au refuzat, o vreme, să înregistreze adresele de pe strada laterală a blocului în actele de identitate ale rezidenților, considerând-o prea apropiată de sediul de partid.

Consolidarea antiseismică din 2002-2006

Lucrările de consolidare antiseismică a Blocului Wilson s-au desfășurat în perioada 2002-2006, prin intervenția Primăriei Municipiului București, care a asigurat finanțarea necesară. Proprietarii apartamentelor au rambursat sumele respective în rate egale, eșalonate pe 25 de ani, fără dobândă. Lucrările au presupus extinderea secțiunii unor stâlpi de rezistență, ceea ce a redus, în anumite apartamente, suprafața utilă a locuinței, și au afectat o parte dintre boxele și garajele amenajate la subsol.

În urma acestor lucrări, Blocul Wilson a fost scos de pe lista clădirilor cu risc seismic ridicat, cunoscută informal drept lista bulinelor roșii. Asociația de proprietari a blocului a fost una dintre puținele din București care a reușit să se mobilizeze pentru finalizarea unei asemenea consolidări, într-o perioadă în care multe alte imobile similare din Capitală rămâneau neconsolidate. Refacerea fațadei clădirii, ca etapă ulterioară consolidării structurale, a rămas, o vreme după finalizarea lucrărilor, subiect de discuții între asociația de proprietari și reprezentanții Primăriei.

Blocul Wilson astăzi

Asociația de proprietari și viața comunității

Blocul Wilson are, în prezent, circa 100 de apartamente, alături de spații comerciale la parter. Asociația de proprietari administrează cele trei scări ale imobilului, fiecare cu propriile lifturi și spații comune. Componența locatarilor s-a diversificat față de perioada interbelică, majoritatea apartamentelor mari fiind, între timp, împărțite sau redistribuite unor familii diferite față de cele care le-au ocupat inițial. Clădirea și-a păstrat, în ciuda intervențiilor succesive, funcția rezidențială predominantă, alături de spațiile comerciale de la parter, orientate spre bulevard. Asociația de locatari a rămas activă în gestionarea problemelor tehnice ale imobilului, inclusiv în privința etapelor ulterioare de reabilitare a fațadei.

Proiecte culturale și comunitare

În anul 2017, cele trei scări ale Blocului Wilson au fost incluse într-un proiect comunitar derulat prin programul Microgranturi, administrat de ARCUB prin Primăria Capitalei, cu Fundația Comunitară București drept partener de implementare. Proiectul a inclus expoziții cu fotografii istorice ale blocului și ale locatarilor, amplasate pe scările clădirii, precum și o proiecție de film în aer liber, organizată în curtea interioară a imobilului. Ulterior, un grup de inițiativă civică al locatarilor a continuat acțiunile de reamenajare a spațiilor comune, inclusiv a curții interioare, prin intervenții de artă stradală și propuneri de extindere a spațiilor verzi și de amenajare a unor locuri de parcare pentru biciclete, în colaborare cu autoritățile locale. Aceste inițiative au fost susținute, printre altele, de Fundația Comunitară București, în cadrul unor programe dedicate mediului urban.

Personaje

• State Baloșin (16 septembrie 1885 – 1953) — arhitect interbelic, autor al proiectului Blocului Wilson, precum și al blocurilor Creditul Minier și Pherekyde, de pe același bulevard, și al Palatului Colței.
• Dinu Brătianu — politician liberal, apropiat al conducerii societății Creditul Rural, beneficiara construirii Blocului Wilson.

Bibliografie

• #ClădirileRomânieiCentenare Blocul Wilson, martor al istoriei bucureștene (AGERPRES, 2018)
• State Baloșin (arhitectura-1906.ro)
• Blocul Wilson (Bucureștii Vechi și Noi)
• Clădiri-simbol ale Bucureștiului. Blocul Wilson, un martor al istoriei Capitalei (Ediția de Dimineață)
• Blocul Wilson: Cum a reușit o comunitate să dea viață unor ziduri vechi (Buletin de București)
• Blocul Wilson_O comunitate cu istorie (ARCUB)
• Blocul Wilson (In București)

August 2023: