Există o ambiguitate legată de arhitectul clădirii din calea Victoriei 45. În prezentarea DUILIU MARCU - SEMICENTENAR, 1966-2016, 2016 - ANUL „DUILIU MARCU”, COORDONATOR: dr. arh. Mariana Croitoru, CONSULTANT arh. Adrian Oprea, ECHIPA: dr. arh. Dan Adrian Ionescu, dr. arh. Mihaela Lazăr, arh. Rareş Pătru și dr. arh. Cătălina Ioana Vărzaru, la pag. 12 apare „1926-1939 Imobilul din București, Calea Victoriei, nr. 45” în lista de lucrări ale arhitectului Duiliu Marcu. Nu știm, pentru moment, dacă această atribuire provine dintr-o numerotare diferită a clădirilor de pe Calea Victoriei, dacă e o greșeală sau dacă Duiliu Marcu chiar a proiectat această clădire, și atribuirea lucrării arhitectului George Matei Cantacuzino este greșită, sau – variantă foarte puțin probabilă – ca ambii arhitecți să fie autorii lucrării în discuție.
Referințe:
Notă: fotografiile de calitate redusă sunt provizorii – ca și în alte locuri în site. Pe măsură ce vom face fotografii la standarde mai bune, le vom înlocui pe acestea…
George Matei CANTACUZINO (11 mai 1899, Viena — 1 nov. 1960, București), arhitect român. Figură proeminentă a arhitecturii românești interbelice, practicînd un funcționalism uneori cu rezonanțe neoclasice; important și ca urbanist, pictor, literat și publicist. Studiază la Școala de arte frumoase din Paris (diplomat 1929). Se afirmă din această perioadă cu fosta Bancă Chrissoveloni din str. Lipscani nr. 16, București (azi Sucursala București a Băncii Naționale), într-o viziune neorenascentistă (în colaborare cu A. Schmidigen, 1923—28). Numeroase vile, construite la mare (1929 — 31), Hotelul Belona la Eforie (1934), sau Hala Uzinei de avioane I.A.R. din Brașov (1933), marchează o orientare funcționalistă. Ia parte la elaborarea proiectului de sistematizare a orașului București (1935 — 36, în colab. cu Duiliu Marcu, I. Davidescu și R. Bolomey). Concomitent, publică numeroase articole în țară și în străinătate (mai ales în revista «Simetria»), precum și studii sau lucrări mai ample, influențînd arhitectura românească. Se ocupă și de restaurarea unor monumente brâncovenești (Palatul de la Mogoșoaia, 1921 —30 și Conacul de la Drugănești — Stoenești / Giurgiu, 1938 — 40). Prof. (1943-48) la Academia de arhitectură din București. Alte lucrări: Imobilul fostei societăți Creditul Industrial (1934), Piața Universității (azi sediul băncii Harvester); Imobile cu apartamente, piața Amzei și Piața Cosmonauților (1935); Fosta Bursă de Cereale, str. Ion Ghica (1936, dărâmată în cutremurul din 1977); Complexul Kretzulescu, Cal. Victoriei (1937—40); Fostul Minister al energiei electrice, B-dul Republicii 29 (1945—48) — toate la București: Biserica din Tețcani / Neamț (1929); Biserica de pe Dealul Flămînda / Cîmpulung Muscel; Pavilionul României la Expoziția universală de la New York (în colab. cu -> Duiliu Marcu, 1939). Lucrări teoretice: Introducere la studiul arhitecturii — 1929; Arcade, firide și lespezi — 1931; Petits edifices roumains — 1931 (Mici clădiri românești); Izvoare și popasuri — 1934; Pătrar de veghe — 1938; A. Palladio, Essai critique — 1939 (A. Palladio, studii critice). (Paul Constantin – Dicționarul universal al arhitecților)
*
Prezentarea DUILIU MARCU - SEMICENTENAR, 1966-2016, 2016 - ANUL „DUILIU MARCU”, COORDONATOR: dr. arh. Mariana Croitoru
2014:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.