AŞEZĂMÂNTUL IONEL I. C. BRĂTIANU a fost înfiinţat ca asociaţie culturală din inițiativa Elizei Brătianu, soţia lui Ionel I. C. Brătianu, şi a fraţilor Vintilă şi Constantin I. C. Brătianu, în 1928. Aşezământul va fi înzestrat cu imobilul din str. Lascăr Catargi nr. 5 (azi str. Biserica Amzei) prin donaţia Elizei Brătianu, care „face din viaţă danie Aşezământului imobilul din Bucureşti, Str. Lascăr Catargi 3, împreună cu aripa din faţă a imobilului din str. Lascăr Catargi lipită de nr. 3, unde se află actualmente instalată Societatea "Albina" şi alţi locatari, cu rezerva uzufructului imobilului de la nr. 3 și al etajului I al aripei imobilului de la nr. 5, astfel că Aşezământul ar avea de îndată plina şi libera dispoziţie a parterului aripei de la nr. 5, care ar fi destinat Bibliotecii.”
Clădirea a fost grav avariată de bombardamentele din aprilie 1944 şi de cel din ziua de 24 august 1944. O parte însemnată din clădire şi mobilier au fost distruse. Datorită măsurilor luate de adăpostire a colecţiilor, acestea au fost salvate în cea mai mare parte. Nu s-a putut salva colecţia Discursurilor lui Ion I.C. Brătianu , care se afla în zona lovită de bombe, precum şi volumul al V-lea din aceleaşi discursuri aflat în tipografia Cartea Românească.
Condiţiile grele create de război, precum şi lipsa oricăror fonduri, făcea aproape imposibilă refacerea imobilului. În aceste circumstanţe, este de remarcat generoasa ofertă a inginerului Liviu Ciulei şi a societăţii sale de construcţii "Sonaco", pentru a ajuta Aşezământul, să-şi repare pe credit clădirea avariată. Liviu Ciulei se oferea să efectueze lucrarea în întregime, iar plata să se facă mai târziu.
Situaţia grea de la sfârşitul războiului face existenţa Aşezământului din ce în ce mai dificilă. Datorită dificultăţilor de ordin financiar, se încearcă, printr-o convenţie, o uniune cu Academia Română. Ultimul proces verbal din registru din data de 30 iunie 1945 consemna: "Pe data perfectării în formele legale a acestei Convenţiuni cu Academia Română, urmează ca să înceteze fiinţa juridică proprie a Aşezământului Ion l. C. Brătianu.” (Drd. Ionel IONIŢĂ)
*
Petre Antonescu întocmește două proiecte private – conacul din Argeș al Brătienilor, de la Florica, precum și, imediat după ce l-a terminat pe acela, casa din strada Lascăr Catargiu No 5 (astăzi strada Piața Amzei No 5-7). Lucrările încep în 1908, după indicațiile lui Ionel Brătianu. Inginerul constructor a fost Hugo Schmiedigen. S-a vrut inițial a fi un imobil de raport, dar ulterior a fost reamenajat ca locuință extinsă. Proiectul suferă astfel ceva modificări, optând în final pentru o compoziție simetrică ce anturează în jurul unei curţi cele trei corpuri (al treilea va fi adăugat ulterior – 1930).
Impunătoarea grădină a reședinței, operă a soției sale, Elisa Brătianu (pe numele de fata Știrbei, căsătorită anterior cu Alexandru Marghiloman, nimeni altul decât liderul Partidului Conservator, a fost deschisă publicului la 24 noiembrie 1937. În același an este inaugurată și statuia ce îl reprezintă pe Ionel I C Brătianu care a fost executată de sculptorul Ivan Mestrovic dintr-un monolit de granit de Iablanița, masiv în Herțegovina. După moartea lui I I C Brătianu la 24 noiembrie 1927, soția sa va pune bazele Așezământului Cultural Brătianu, în 1928. Noua aripă este amenajată pentru a adăposti peste 30 000 volume. După naționalizare, casa ajunge în proprietatea Academiei Române, iar statuia ajunge pe undeva pe la Mogoșoaia, pradă vandalilor și proștilor, având o soartă tristă – urme de lovituri care se văd și azi, câteva degete de la mâna stângă și reverul hainei fiind sparte. În 1947 statuia este demontată pe bucăți și dusă la Mogoșoaia, unde a stat în spatele bucătăriei de vară. Ulterior, a fost dusă în Argeș, la conacul Goleștilor, pentru ca în 1991 să revină pe locul inițial grație eforturilor depuse de Ioana Brătianu. (Stefan Micu)
*
Pe partea stângă a străzii Biserica Amzei, la nr. 5-7, sunt casele ce au aparținut lui I. C. Brătianu, construite într-un desăvârşit stil neoromânesc, după planurile arhitectului Petre Antonescu, începând cu 1907. Soţia sa, Eliza Brătianu, a înfiinţat aici Aşezămintele în anul 1930, instituţie ajunsă apoi în patrimoniul Academiei Române. Tot Elizei i se datorează şi grădina din spatele reşedinţei, deschisă publicului la 1937, odată cu inaugurarea statuii lui I. C. Brătianu dăltuită de sculptorul Ivan Mestrovici în granit de Jablanica. (SCRIBD)
*
Și cele două clădiri din față, chiar la stradă, cea din Biserica Amzei 5 și cea din Biserica Amzei 7, fac parte tot din ansamblul Așezămintele Brătianu, se pare. Cea din stânga e sub forma unui bloc rezidențial cu vreo zece apartamente și a încă unui corp mai mic, care și acela pare să aibă câteva apartamente. Clădirea din dreapta, cu numărul 7 pe strada Biserica Amzei, a fost dată de comuniști Uniunii Artiștilor Plastici, care au ateliere insalubre aici, aducând clădirea într-o stare avansată de degradare. (n.r.)
Referințe:
- Așezământul Cultural Ion I. C. Brătianu, MNIR XI
- Asociaţia culturală „AŞEZĂMÂNTUL IONEL I. C. BRĂTIANU"
- Casa Brătianu – Arhitect Petre Antonescu (Bucureștii Vechi și Noi)
- Calea Victoriei 2: De la Piaţa Revoluţiei la Piaţa Victoriei (SCRIBD)
August 2023:
