# Virginia Andreescu Haret Categorie: Arhitectură An naștere: 1894 An deces: 1962 ## Articol Arhitecta Maria Virginia Andreescu Haret Virginia Andreescu Haret s-a născut în București în anul 1894, într-o familie cu rădăcini bucureștene. Era nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu, unul dintre cei mai importanți artiști români ai secolului al XIX-lea. A copilărit în Capitală, iar formarea timpurie i-a fost afectată de moartea mamei, moment în care a preluat responsabilitatea față de frații săi mai mici. A trăit și a lucrat în București întreaga viață, stabilindu-se profesional în contextul dezvoltării arhitecturii românești interbelice. A murit la București în 1962. Viața ei privată a fost echilibrată și discretă. În 1928 s-a căsătorit cu inginerul Spiru I. Haret, nepot al savantului Spiru C. Haret. Cei doi au avut un fiu, Radu Haret, care va deveni inginer și va contribui ulterior la păstrarea memoriei profesionale a mamei sale, publicând texte, note și intervenții dedicate operei ei. În ultimii ani de viață, arhitecta a continuat să lucreze la cercetări istorice și la materiale de specialitate, orientându-se tot mai mult spre documentare și elaborarea monografiilor. Viața privată a Virginiei Andreescu Haret a fost caracterizată de discreție, seriozitate și disciplină. A crescut într-un mediu marcat de tradiția artistică a familiei Andreescu și a dezvoltat de timpuriu un interes pentru desen și pictură, pasiune pe care a continuat să o cultive de-a lungul vieții. După căsătoria cu inginerul Spiru I. Haret, cei doi au locuit în mai multe case proiectate chiar de arhitectă, inclusiv în vila de pe Bulevardul Lascăr Catargiu. Fiul lor, Radu Haret, a avut ulterior o activitate documentară importantă, publicând articole despre viața și opera mamei sale și participând la organizarea arhivei personale. Relațiile de colaborare profesională dintre soți au fost constante, în special în domeniul ingineriei, structurii și infrastructurii publice. Educație și formare profesională Educația Virginiei Andreescu Haret s-a desfășurat în București, unde a absolvit liceul în 1912. În același an a fost admisă prima la Școala Superioară de Arhitectură, cu media 9,25. A studiat arhitectura într-un mediu profesional în plină consolidare, cu influențe academice franceze și cu contextul emergent al stilului neoromânesc. În 1919 a obținut diploma de arhitect, devenind prima femeie din România care a absolvit această instituție cu drepturi depline de practică. În paralel cu arhitectura, a urmat cursuri la Școala de Arte Frumoase din București, studiind pictura, desenul și tehnicile grafice. Acest fundal artistic va marca întreaga sa carieră, fiind vizibil atât în expresia volumelor arhitecturale, cât și în calitatea desenelor și documentațiilor grafice realizate de-a lungul timpului. A beneficiat de formare internațională la Roma, unde a petrecut aproape doi ani, studiind cu profesorul Bargellini și colaborând cu arheologi. A documentat tehnici de construcție, proporții istorice, valori ale arhitecturii mediteraneene și a intrat în contact cu tendințe precum Novecento Italiano. Experiența italiană se resimte în o parte din lucrările sale târzii, care folosesc un limbaj simplificat, esențializat, cu accente moderniste. În timpul Primului Război Mondial a fost infirmieră pe front, întrerupându-și temporar studiile, dar revenind imediat după război pentru finalizarea lor. Carieră profesională și funcții publice Activitatea Virginiei Andreescu Haret a început la Comisia Monumentelor Istorice, unde a lucrat sub îndrumarea lui Nicolae Ghika-Budești. A realizat studii și documentări grafice asupra monumentelor medievale din Muntenia și Oltenia, punând bazele unei sensibilități profesionale orientate spre analiza patrimoniului construit și spre înțelegerea morfologiilor arhitecturii tradiționale. După anul 1923 a intrat în structurile Ministerului Instrucțiunii, unde a activat până la pensionarea din 1947. A lucrat în domeniul construcțiilor școlare și al infrastructurii educaționale, contribuind la modernizarea rețelei de școli din România interbelică și la elaborarea proiectelor-tip de școală primară cu 2, 3, 4 și 7 clase, în variante cu sau fără sală de gimnastică și locuință pentru director. Aceste proiecte au fost folosite în toată țara. A fost avansată treptat în administrația tehnică, devenind arhitect inspector și, ulterior, arhitect inspector general. Sursele o consideră prima femeie din lume care a ocupat un asemenea rang în domeniul arhitecturii. Expertiza sa era solicitată în verificarea proiectelor, coordonarea lucrărilor școlare și în structurarea politicilor publice legate de construcțiile de stat. Participarea internațională a inclus prezențe la congresele arhitecților de la Bruxelles, Roma, Paris și Moscova. A fost invitată în URSS în anii ’30 la primul Congres Unional al Arhitecților, în calitate de unicul delegat din România. De asemenea, a activat în multiple organizații profesionale ale arhitecților din România. Activitate de cercetare, publicații și contribuții teoretice De-a lungul carierei a publicat constant în revista „Arhitectura”, prezentând lucrări proprii și articole de specialitate. A colaborat direct cu Nicolae Ghika-Budești la volumul „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia”, contribuind cu documentații, studii comparative și ilustrații. După pensionare, activitatea ei s-a orientat spre editarea volumului „Manualul arhitectului proiectant”, publicat în trei volume în anii 1954–1958, care a devenit una dintre cele mai importante sinteze tehnice ale proiectării în România. Contribuțiile sale se regăsesc în secțiunile dedicate organizării spațiilor, normelor funcționale și raporturilor dintre construcție și contextul urban. În ultimii ani ai vieții a lucrat la monografia „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”, un studiu amplu bazat pe cercetare arhivistică și analiză istorică. O mare parte din desenele, acuarelele și studiile grafice realizate de ea se află astăzi în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, în „Arhiva Virginia Haret”. O parte importantă a documentelor generate de arhitectă se păstrează în Arhiva Bibliotecii Academiei Române, în special în Cabinetul de Stampe: planșe, schițe, acuarele, fotografii de șantier și desene de documentare. Alte materiale se găsesc în revista „Arhitectura” și în arhiva Comisiei Monumentelor Istorice. Un traseu urban dedicat operei Virginiei Andreescu Haret, realizat de Răzvan și Mihaela Lăcraru, inventariază peste 30 de clădiri din București, analizate cu adrese, cronologii și descrieri sintetice. Profilul și stilul arhitectural al Virginiei Andreescu Haret Stilul arhitectural al Virginiei Andreescu Haret se construiește dintr-o combinație constantă între rigoarea formării academice, sensibilitatea artistică dobândită la Școala de Arte Frumoase și experiența tehnică acumulată în cadrul Ministerului Instrucțiunii. Rezultatul este un „profil” coerent, recognoscibil, dar în același timp flexibil, capabil să se adapteze unei game largi de programe — de la școli și instituții publice la vile neoromânești, imobile de raport și proiecte cultural-loisir. În primele lucrări se observă o adeziune clară la limbajul neoromânesc, filtrat prin influența directă a lui Nicolae Ghika-Budești. Arcadele trilobate, foișoarele, ancadramentele sculptate și proporțiile inspirate din arhitectura brâncovenească apar în mod repetat, dar sunt interpretate cu retenție și spirit analitic. Ea preferă un neoromânesc disciplinat, mai puțin decorativ decât variantele „patetice” ale deceniului anterior, apropiat de geometria și liniștea volumelor medievale. Aceste elemente sunt vizibile în vilele timpurii de pe Străzile Paris, Roma, Spătarului și Obedenaru, dar și în Palatul Tinerimea Română și în biserica Sfânta Treime – Ghencea. O trăsătură distinctivă a stilului ei este atenția pentru proporție. Studiile la Roma și contactul cu teoriile proporțiilor renascentiste îi influențează modul de a compune fațadele: registrele sunt clar ordonate, golurile sunt aliniate cu o rigoare matematică, iar volumele sunt echilibrate fără efort aparent. În multe dintre proiecte folosește raportul de aur sau variații armonice ale acestuia, vizibile mai ales în compozițiile bisericii Ghencea și ale unor vile din Cotroceni. Un alt aspect definitoriu este interesul pentru funcționalitatea modernă, apărut treptat în lucrările de după 1930. În această perioadă, arhitecta începe să integreze limbajul modernist și Art Deco în structura proiectelor: fațade mai simple, retrageri volumetrice, colțuri vitrate, scări marcate de ferestre verticale, acoperișuri plate sau cu pantă redusă. Blocul Virginia Haret, imobilele de pe Bitolia, Povernei, Philippide sau Porumbaru, precum și vila de pe Strada Jean Texier sunt exemple în care limbajul modernist devine dominant, dar păstrează o anumită căldură a proporțiilor și o ordine clasică a compoziției. În construcțiile pentru educație — unul dintre domeniile în care a fost cel mai activă — stilul ei capătă un pronunțat caracter rationalist. Clădirile școlare sunt clare, luminoase, eficient organizate, cu circulații logice și cu spații largi pentru săli de clasă. Elementele decorative sunt reduse, iar preferința pentru betonul armat, introdus devreme în lucrările sale, devine o marcă profesională. Aceste școli sunt în mod constant descrise ca solide, stabile și durabile, reflectând formația ei tehnică și responsabilitatea administrativă. O latură mai puțin discutată, dar esențială pentru profilul ei artistic, este sensibilitatea grafică. Desenele, acuarelele și schițele sale arată un ochi format, sigur, cu simț al luminii și compoziției. Această calitate se reflectă în modul în care tratează suprafețele fațadelor: ele sunt niciodată grele, niciodată haotice, ci echilibrate, aproape picturale. De aceea, chiar și în lucrările moderniste se simte un strat discret de eleganță și măsură, absent în multe proiecte funcționaliste din aceeași perioadă. Un element rar întâlnit la alți arhitecți ai generației ei este capacitatea de a îmbina trei registre stilistice — neoromânesc, modernist și Art Deco — fără fracturi evidente. În opera ei apare o tranziție firească, fără rupturi, de la tradițional la modern. Acest lucru o singularizează în istoria arhitecturii românești interbelice, unde asemenea sinteze sunt rare și adesea artificiale. La Virginia Haret, trecerea este organică, venind dintr-o înțelegere profundă a proporțiilor și din sensibilitatea ei artistică, nu din imitație de modă. Reușește în multe dintre proiecte să producă o arhitectură calmă, echilibrată, luminoasă, în care tehnicul și artisticul se susțin reciproc. În acest sens, stilul ei poate fi descris ca „disciplinat poetic”: ordonat în principiu, dar expresiv în detaliu. Repetitiv în opera sa este interesul pentru volume simple, bine proporționate, registre fațadă tratate ordonat, detalii neoromânești discret geometrizate, utilizarea timpurie a betonului armat, goluri verticale sau în benzi în perioada modernistă, loggii, foișoare și elemente verticale în faza neoromânească, soluții funcționale eficiente, mai ales în școli. Singulare în opera sa sunt, capacitatea de a integra armonios tradiționalul și modernul, folosirea proporțiilor renascentiste în proiecte moderne, tranziția stilistică lipsită de rupturi vizibile, accentul pe calitatea luminii în organizarea spațiilor. În ansamblu, profilul ei arhitectural este unul coerent, matur și bine fundamentat, cu o evoluție naturală de la tradiție la modernitate, păstrând permanent o anume finețe a execuției culturale și artistice. Lucrări de arhitectură (selecție) Clădiri publice și administrative, culturale, educaționale - Palatul Tinerimea Română, Strada Schitu Măgureanu, București, 1935: Clădire neoromânească masivă, destinată activităților culturale ale Societății „Tinerimea Română”. Include săli de spectacole și spații de instruire, fiind monument istoric clasa B. - Palatul Tinerimea Română, Strada Johann Gutenberg 19, București, 1923–1927: Faza anterioară a complexului, sediu cultural pentru repetiții, coruri, orchestră și evenimente educative. - Liceul Cantemir Vodă (corpul central), București, 1915: Clădire neoromânească, una dintre școlile reprezentative ale începutului de secol XX, extinsă ulterior. Monument istoric B, consolidat. - Liceul „Dimitrie Cantemir”, Bulevardul Dacia 117, București, 1926: Instituție de prestigiu, proiectată într-un limbaj neoromânesc modernizat, cu detalii specifice arhitecturii școlare interbelice. - Liceul „Gheorghe Șincai” (aripa vestică), Calea Șerban Vodă, București, cca 1924: Contribuție la extinderea complexului liceal, tratată cu sobrietate în linia neoromânescului târziu. - Centrul de cercetări antropologice, Bulevardul Eroii Sanitari 8, București, 1927: Corp al Facultății de Medicină, cu laboratoare și spații de cercetare, inserat în ansamblul medical din zona Cotroceni. - Școala primară din Socola, Iași, 1925: Instituție construită conform modelelor școlare standardizate interbelice. - Liceul de fete, Focșani, 1933: Clădire școlară reprezentativă pentru programele educaționale din perioada interbelică. - Școala normală de fete, Bârlad, 1931: Include sală de gimnastică și spații complementare pentru educație pedagogică. - Liceul „Domnița Ruxandra”, Botoșani: Clădire de educație secundară, în stil interbelic. - Școala de Meserii, Ploiești: Instituție tehnică destinată formării profesionale. - Proiecte-tip pentru școli primare (2–7 clase), diverse localități, anii ’20–’30: Proiecte standardizate utilizate la nivel național, unele cu sală de gimnastică și locuință pentru director. - Stația meteorologică și pavilionul de birouri, Aeroportul Băneasa, București: Construcții funcționale moderne, realizate în contextul dezvoltării infrastructurii aeriene. Lucrări religioase, clădiri de cultură - Biserica „Sfânta Treime – Ghencea”, Calea 13 Septembrie 211, București, 1927–1934: Construită cu Jean Pompilian; structură mixtă cu influențe neoromânești, proporții echilibrate și turle caracteristice, tratate într-un limbaj modernizat. - Teatrul–Cazinou, Băile Govora, 1928–1929: Proiect complex destinat divertismentului și activităților culturale; finalizat parțial în 1930. A funcționat ulterior ca cinematograf; clădire restaurată recent și redenumită Centrul Cultural „Virginia Andreescu Haret”. Imobile de raport și blocuri de locuințe - Blocul Nicolae Cantacuzino / Societatea „Construcția Modernă”, Strada Frumoasă 50–56, București, 1922: Imobil eclectic de mari dimensiuni, 6–12 niveluri, 82 apartamente; includea și o sală de spectacole. Clădire impunătoare, parte din frontul Căii Victoriei; risc seismic II. - Blocul Societatea de Locuințe Ieftine, Bulevardul Hristo Botev 1, București, 1926: Proiect neoromânesc, realizat împreună cu Jean Pompilian, cu spații comerciale la parter și locuințe deasupra. Monument istoric B. - Blocul Virginia Haret, Bulevardul Lascăr Catargiu 14, București, 1931: Imobil art deco, 2–5 niveluri, cu scări de colț și console specifice perioadei interbelice. Risc seismic III. - Imobilul Băncii Viticole, Strada Petru Rareș 17–21, București, 1928: Ansamblu cu depozite la parter și locuințe la etaje; fațadă interesantă prin combinația de lemn, cărămidă și tencuială. - Imobil, Strada Bitolia 11, București, 1936: Clădire de locuințe urbane cu volum simplificat modernist. - Imobil, Strada Popa Savu 76, București, 1933: Imobil de raport, parte din țesutul rezidențial modernist. - Imobil, Strada Alexandru Philippide 15, București, 1928: Locuințe colective, integrate într-un cartier interbelic cu vile și imobile de apartamente. - Imobil, Strada Povernei 1–3, București, 1928: Bloc cu apartamente, volum articulat în terase și retrageri specifice perioadei. - Imobil, Strada C. Porumbescu 14, București, 1933: Construcție urbană în stil modernist moderat. - Imobil, Strada Veronica Micle 27, București, 1937: Bloc interbelic cu registre verticale accentuate. - Imobil, Strada Emanoil Porumbaru 24, București, 1935: Exemplu de locuințe colective într-o zonă de vile moderniste. - Imobil, Strada Jean Texier 7, București, 1942: Construcție funcționalistă târzie, cu volum simplificat. - Imobil, Strada Madrid 5B, București: Locuințe colective interbelice, fără detalii cronologice certe în surse. - Imobil, Strada Bibicescu, București, 1929: Clădire urbană de raport, caracteristică dezvoltării zonei adiacente Căii Victoriei. Reședințe și vile particulare (București) - Vila Nicu Stănescu, Strada Paris 43, 1923: Vilă neoromânească cu detalii rafinate, parte dintr-o zonă prestigioasă a capitalei. - Vila Dionisie Germani, Strada Paris 45, 1923: Reședință învecinată cu cea Stănescu, cu volum și detalii similare. - Vila de pe Strada Icoanei 40, București, 1924: Casă urbană interbelică, cu detalii volumetrice simple. - Vila de pe Strada Washington 30, București, anii 1920: Proiect în stil neoromânesc simplificat. - Vilele Papiniu, Strada Roma 54–56, 1925: Două vile simetrice, cu bow-window-uri și elemente neoromânești bogate. - Vila P. Leibovici, Intrarea Spătarului 5, 1926: Casă urbană cu detalii discrete neoromânești. - Vila Spiru Haret – Gold, Intrarea Spătarului 8, 1926: Prima locuință a familiei Haret; volum neoromânesc curat, cu două intrări distincte. - Vila colonel Cezar Golici, Strada Dr. Mihail Obedenaru 16, 1928: Vilă emblematică neoromânească, cu foișor cilindric și loggie trilobată. - Vilele prof. Popescu și Iosif Gabrea, Strada Dr. Mihail Obedenaru 6 și 6A, 1930: Două vile cuplate, cu elemente modernizate și volumetrie echilibrată. - Vila ing. Steinberg, Strada Dr. Joseph Lister 31, 1930: Reședință inițial neoromânească, ulterior modificată, încă citibilă în proporții. - Vila Georgescu, Strada Dr. Louis Pasteur 41, 1930: Casă cu influențe Art Deco, parte din ansamblul rezidențial Cotroceni. - Vila dr. Nicolae Gh. Lupu, Bulevardul Dacia 95, 1929: Reședință urbană amplă, în stil neoromânesc modernizat. - Vila Radu și Elena Perianu, Bulevardul Eroilor 18, 1932: Locuință urbană în stil modernist temperat. - Vila Viorica și Gheorghe Rujinski, Strada Berzei 22, 1933: Reședință modernistă cu detalii discrete tradiționale. - Vila Nistor, Strada Dr. Anibal Theohari 17, 1935: Casă modernistă, parte a parcelărilor din Cotroceni. - Vila Iurașcu, Strada Emanoil Porumbaru 24, 1935: Locuință urbană cu elemente Art Deco și detalii moderniste. - Vila Constantinescu, Intrarea Bitolia 11, 1936: Casă urbană cu volum funcționalist. - Vila Dumitru Stoica, Strada Veronica Micle 27, 1937: Reședință modernistă din zona Cotroceni. - Vila Constanța și Ioan G. Haret, Strada Jean Texier 7, 1942: Locuință modernistă târzie, cu volum simplu și fațade funcționaliste. Lucrări în afara Bucureștiului - Casa Mândrescu, Strada Republicii 28, Giurgiu, 1934: Reședință urbană în stil interbelic simplificat. - Vilă, Bulevardul Castanilor, Târgoviște, 1932: Locuință într-o zonă rezidențială reprezentativă. - Vilă, Strada Furnica 71, Sinaia, 1937: Casă montană cu influențe moderniste. Colaborări și proiecte neexecutate - Primărie, băi și cinematograf, Făgăraș – premiul I la concurs: Proiect complex urban, apreciat pentru soluția volumetrică. - Hale centrale, Ploiești – proiect: Propunere pentru modernizarea infrastructurii comerciale. - Bursa de mărfuri, Constanța – proiect nerealizat: Inițiativă majoră de arhitectură economică interbelică. - Institut de fizioterapie, Băile Călimănești – proiect: Proiect cu funcțiune medicală și terapeutică. Listă de referințe - ANDREESCU HARET, Virginia (comentariu critic META) - Virginia Andreescu Haret (IDentitate) - Virginia Haret – The First Woman Architect in the World (Maria Bostenaru Dan) - Arhitecta Virginia Andreescu-Haret (1894–1962) (Sidonia Teodorescu) - Moștenirea lăsată Bucureștiului de prima femeie arhitect din țară. Povestea personalității care a cucerit breasla dominată de bărbați și minunata ei casă cu pălărie (B365) - Virginia Andreescu-Haret – Wikipedia (Wikipedia) - Virginia Sp. Haret (Andreescu). The First Woman Architect in Romania (1894–1962) (Arhitectura 1906) - VIRGINIA SP. HARET (ANDREESCU) - Prima arhitectă care a activat în România (Arhitectura 1906) - Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România (I)/ de Emanuel Bădescu. GALERIE FOTO - Din portofoliul arhitectei Virginia Haret (Revista Arhitectura 1934) - FOTO Din creaţia arhitectei Virginia Andreescu Haret (Adevărul) - Virginia Haret. Cine are ceva de spus? (Arhitectura 1906) - ITINERAR DE ARHITECT – VIRGINIA HARET (Arhitectura 1906) - Traseul Virginia Haret – Tour (Traseul Virginia Haret) - About Virginia ANDREESCU-HARET (Traseul Virginia Haret) - Virginia Andreescu Haret – Arhiva de Arhitectură (Arhiva de Arhitectură) - Virginia Andreescu-Haret, prima femeie arhitect în România (Turnul Sfatului) - Doamne de România – Virginia Andreescu Haret (Dana Gonț) - Arhitecta Virginia Andreescu Haret (bucurestiulmeudrag.ro) - [Personalități ale Arhitecturii Românești 1880–2010 - Dicționar (Vasile Țelea, Rentrop & Straton, 2014)] - Virginia Andreescu Haret – studiul Incredibilia (Incredibilia.ro) ## Proiecte - [Vila Nicu Stănescu](https://www.propertyindex.ro/residential/paris-43) - [Vila Inginer Dionisie Germani](https://www.propertyindex.ro/residential/paris-45) - [Blocul Virginia Haret](https://www.propertyindex.ro/residential/lascar-catargiu-14) - [Blocul Nicolae Cantacuzino / Construcția Modernă](https://www.propertyindex.ro/residential/blocul-nicolae-cantacuzino-constructia-moderna) - [Casa Panait Mazilu](https://www.propertyindex.ro/residential/popa-savu-76) - [Vila I. Constantinescu](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-i-costinescu) - [Vila Constanţa şi Ioan G. Haret](https://www.propertyindex.ro/residential/jean-texier-7) - [Vilele funcționarilor Casei de Depuneri și Consemnațiuni (I)](https://www.propertyindex.ro/residential/calea-plevnei-27-theodor-burada-2) - [Alexandru Philippide 15](https://www.propertyindex.ro/residential/alexandru-philippide-15) - [Ciprian Porumbescu 14](https://www.propertyindex.ro/residential/ciprian-porumbescu-14) - [Icoanei 40](https://www.propertyindex.ro/residential/icoanei-40) - [Vila P. Leibovici](https://www.propertyindex.ro/residential/intrarea-spatarului-5) - [Vilele Papiniu](https://www.propertyindex.ro/residential/roma-54-56) - [Vila Spiru Haret - Gold](https://www.propertyindex.ro/residential/intrarea-spatarului-8) - [Vila Dr. Nicolae Gh. Lupu](https://www.propertyindex.ro/residential/dacia-95) - [Vila Radu și Elena Perianu](https://www.propertyindex.ro/residential/eroilor-18) - [Vila Viorica și Gheorghe Rujinski](https://www.propertyindex.ro/residential/berzei-22) - [Blocul Societatea de Locuințe Ieftine](https://www.propertyindex.ro/residential/hristo-botev-1-piata-rosetti) - [Vila Dem. Iurașcu](https://www.propertyindex.ro/residential/virgil-draghiceanu-7) - [Washington 30](https://www.propertyindex.ro/residential/washington-30) - [Aerogara Băneasa](https://www.propertyindex.ro/residential/aerogara-baneasa) - [Școala Comercială de Gradul I](https://www.propertyindex.ro/residential/traian-165) - [Liceul Cantemir Vodă](https://www.propertyindex.ro/residential/liceul-cantemir-voda) - [Vila Rosetti](https://www.propertyindex.ro/residential/povernei-1-3) - [Casa Theodor Rosetti-Soleşti (Solescu)](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-rosetti-solesti) - [Intrarea Urali](https://www.propertyindex.ro/residential/intrarea-urali) - [Palatul Tinerimea Română](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-tinerimea-romana) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/virginia-andreescu-haret