Arhitectul Toma Marinescu
Toma Marinescu (16 martie 1902 – 1984) a fost arhitect român, format în generația absolvenților Școlii Superioare de Arhitectură din București din anul 1930. S-a născut în Corabia, județul Olt, România, într-o familie cu situație materială bună (părinți: Iordache și Maria). Între 1908–1913 urmează cursurile primare la școala din Corabia, apoi gimnaziul „Ioniță Asan” din Caracal până în 1916. În perioada Primului Război Mondial se refugiază; revine după război în Caracal, continuând studiile. În 1920–1921 lucrează ca funcționar PTT, apoi demisionează și se înscrie la liceul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, unde își ia bacalaureatul în 1924.
După liceu se înscrie la Școala Superioară de Arhitectură din București, pe care o absolvă în 1930. În timpul studiilor efectuează stagiu militar la Geniu, ieșind sublocotenent (contingentul 1931). Se căsătorește și are un fiu, Marinescu Dan. Face călătorii de studiu: în 1925 în Turcia (excursie studențească) și în 1927 în Italia. În 1939 este concentrat la Batalionul 1 Pionieri de Munte; pe timpul războiului trece la Regimentul 2 C.F., cu gradul de locotenent. Rămâne mobilizat până în 1945, când este eliberat cu gradul de căpitan (fără participare directă pe front, conform informațiilor din fișa biografică utilizată).
Carieră profesională și funcții
În 1933 se înscrie în Corpul Arhitecților. Între 1930 și 1939 activează în principal în biroul său privat, proiectând și realizând un număr mare de imobile, în special în București. În perioada 1931–1940 este creditat cu realizarea a 45 de imobile de locuințe în Capitală. În 1946 se angajează la Ministerul Minelor și Petrolului (până în 1948). Ulterior este adus de arhitectul Octav Doicescu la D.G.S. (Direcția Generală a Canalului), unde preia și decizii importante, inclusiv în perioadele în care îl suplinește pe Doicescu. În 1954 se mută la C.S.A.C. (Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții). Din punct de vedere profesional, biografia lui este relevantă și prin rolul său în instituții de stat postbelice (D.G.S. – Canal, apoi C.S.A.C.), ceea ce indică un profil de arhitect cu experiență atât în practică privată interbelică, cât și în aparatul administrativ-tehnic al perioadei post-1945.
Toma Marinescu este asociat în principal cu modernismul interbelic, aplicat mai ales în programul de locuire urbană (imobile de raport / blocuri mici și medii), cu fațade disciplinate, compoziții geometrice și detalii decorative reținute, integrate în limbajul modern. În paralel, o parte dintre lucrările sale sunt încadrate în modernismul mediteraneean interbelic (curent discutat în literatura de specialitate recentă), în care apar volume mai plastice, jocuri de retrageri și logii/balcoane, registre de tencuieli și detalii care trimit la o „domesticire” a modernismului, mai caldă și mai contextuală decât Art Deco-ul strict. În această zonă, lucrarea de pe strada Visarion este frecvent citată ca exemplu de expresie mediteraneeană reținută, cu interferențe eclectice și moderne.
Lucrări documentate
Notă: există o ambiguitate legată de adresele str. Pictor Luchian 7 și 11. În revista arhitectura din anul 1939 este menționat „Interior Propr. Cecilia și M. Capră, Str. Picior Luchian, I l, Arh. Toma Marinescu.”. Se pare că aceeași informație a fost preluată de Mădălin Ghigeanu și de Vasile Țelea, care menționează, și ei, „Imobil str. Pictor Luchian nr. 11, 1936, arh. Toma Marinescu”. Totuși, plăcuța cu numele arhitectului „Toma Marinescu, arhitect, 1938” este pe casa de la nr. 7, care se și potrivește cu liniile arhitecturale cunoscute ale sale. Mai mult, casa în stil neoclasic de la nr. 11, fără etaj, este cu siguranță construită cu vreo 40 de ani mai devreme, și probabilitatea ca această lucrare să-i aparțină arhitectului Toma Marinescu sunt minime. Așadar, până la alte informații lămuritoare, atribuim casei / imobilului de la nr. 7 numele și arhitectul menționate mai sus. (n.r. feb. 2026)
Notă: atât Mădălin Ghigeanu, cât și Vasile Țelea îl menționează pe Toma Marinescu arhitect al clădirilor din str. Toamnei 45 și 47. Pe de altă parte, în listele oficiale ale AMCCRS cu clădirile cu risc seismic, clădirea din Toamnei 45 apare ca fiind construită în anul 1920 (Strada TOAMNEI 45, an 1920, S+P+2E, RS U2) – informații din dosarele tehnice. Or, asta ar fi însemnat ca Toma Marinescu să o fi proiectat la vârsta de 18 ani. Mai există posibilitatea – dar cu mică probabilitate – ca arhitectul să fi intervenit mai târziu. Și foarte probabil același raționament se poate face și pentru clădirea din Toamnei 47.
Referințe
1984: