# Tiberiu Ricci Categorie: Arhitectură Status: decedat An naștere: 1913 An deces: 2000 ## Articol Arhitectul Tiberiu Ricci Tiberiu Ricci s-a născut în 1913, la București, într-o familie de origine italiană stabilită în România. Este fratele arhitectului Mihai Ricci, cu care nu trebuie confundat. A urmat cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, instituție pe care a absolvit-o în 1937, într-o perioadă de tranziție stilistică între modernismul moderat și arhitectura monumentală specifică anilor ’40. A trăit întreaga viață în București. A murit în anul 2000. Este considerat unul dintre arhitecții importanți ai generației sale, cu contribuții remarcabile în domeniul acusticii arhitecturale și în proiectarea dotărilor culturale și administrative. Activitatea sa acoperă peste șase decenii de arhitectură, urbanism, cercetare și pedagogie. După obținerea diplomei de arhitect în 1937, Tiberiu Ricci intră în colective de proiectare dedicate clădirilor de locuit și dotărilor publice. În 1938 proiectează primul său bloc de locuințe, pe strada Maria Rosetti nr. 31, într-un limbaj apropiat de modernismul tânăr al epocii. În anii 1940–1950, după instaurarea regimului socialist, Ricci se implică în proiectarea de clădiri culturale, administrative și în programe de locuire urbană. Participă la reorganizarea tehnică și funcțională a unor clădiri instituționale și dezvoltă interesul pentru acustica arhitecturală, domeniu în care va deveni specialist și autor. Carieră profesională și activitate publică Cariera lui Tiberiu Ricci îmbină proiectarea de arhitectură cu activitatea didactică și funcțiile administrative. Între 1942 și 1969 este cadru didactic la Institutul de Arhitectură, predând cursuri tehnice și contribuind la formarea mai multor generații de arhitecți. Între 1969 și 1974 este arhitect-șef al Capitalei, perioadă în care coordonează investițiile publice, dezvoltarea urbanistică, aprobările urbanistice, dezvoltarea de noi cartiere și reorganizarea unor zone centrale. Mandatul său coincide cu începutul demolărilor din zonele centrale și cu modernizările masive ale infrastructurii urbane, cu momentul de intensificare a construcțiilor din anii 1970. Participă la numeroase concursuri profesionale, obținând Premiul I și Premiul III în 1955, confirmând recunoașterea profesională din partea breslei. Activitate didactică și cercetare Din 1942 până în 1969, Tiberiu Ricci activează ca profesor la Institutul de Arhitectură. Predă discipline tehnice și se specializează în acustică, domeniu în care devine unul dintre puținii experți români ai epocii. Publică în 1974 cartea „Introducere în acustica arhitecturală”, lucrare de referință pentru arhitecți, ingineri și studenți, folosită în continuare în bibliografia tehnică. Lucrare teoretică dedicată principiilor acustice aplicate în sălile de spectacole, studiouri radio, televiziune și alte spații publice. Este singura lucrare cunoscută ca autor unic. Se menționează, de asemenea, publicații științifice și tehnice interne, realizate în cadrul Institutului de Arhitectură și al studiourilor de proiectare, dar ele nu sunt listate individual în sursele disponibile. Profil arhitectural și specializarea în acustică Tiberiu Ricci este cunoscut pentru lucrările sale în domeniul acusticii arhitecturale, un domeniu rar reprezentat în arhitectura românească. Experiența sa în proiectarea sălilor de spectacole și de conferințe îl conduce la publicarea lucrării menționate mai sus, una dintre primele sinteze dedicate acestei specialități în România. Proiectele sale culturale, precum Sala Palatului sau Casa Radio, reflectă preocuparea pentru amplasarea optimă a spațiilor de ascultare, pentru controlul reverberațiilor și pentru proporții interioare adaptate funcțiunilor acustice. Stilistic, operele sale oscilează între: modernismul sobru al anilor 1950–1960, monumentalismul socialist al dotărilor publice și funcționalismul tehnic specific clădirilor de infrastructură, radio, televiziune și poligrafie. Lucrări principale Clădiri publice și administrative - Casa Radio, Str. Berthelot, București (începută 1949, realizări 1960): Clădire monumentală destinată radiodifuziunii, ridicată parțial în anii postbelici. Ricci participă la proiectarea spațiilor tehnice și acustice. Este una dintre clădirile importante ale Bucureștiului postbelic, cu volum masiv și funcțiuni complexe. - Sala Palatului, București (cca 1960, 3100 locuri): Clădire emblematică a Capitalei, realizată în contextul construirii ansamblului central de conferințe. Ricci participă la proiect cu accent pe acustică, contribuind la configurarea sălii mari. Este una dintre cele mai bine cunoscute lucrări ale sale. - Sediul politico-administrativ Târgoviște, cu arh. Gh. Mularidis: Clădire administrativă construită în perioada 1960–1970, într-un stil masiv, specific instituțiilor politico-administrative. Ricci contribuie la partea tehnică, funcțională și de concepție a spațiilor de utilitate publică. - Centrul de televiziune, Calea Dorobanților, București (1970): Parte a ansamblului Televiziunii Române, clădire tehnică și administrativă. Este un proiect major pentru infrastructura media națională, cu volume simple, funcționale. Imobile de raport și blocuri de locuințe - Bloc de locuințe, Str. Maria Rosetti nr. 31, București (1938): Primul proiect important al lui Ricci, în perioada interbelică. Clădire modernistă, cu fațadă simplă, goluri regulate și volum compact. - Clădiri de locuit, Str. L. Tolstoi și Str. M. Gorki, București (1959): Blocuri de locuințe colective, realizate în perioada reconstruirii orașului, cu funcțiuni simple și organizare repetitivă a golurilor. - Bloc prototip, Atelierele Grivița, București (1961): Clădire experimentală destinată testării soluțiilor constructive standardizate pentru locuințe. Reprezintă contribuția lui Ricci la industrializarea procesului de construire. - 3 blocuri de locuințe P+10, Skopje, Iugoslavia (1964): Realizate în contextul reconstrucției orașului Skopje după cutremurul din 1963. Proiect internațional, în colaborare cu autoritățile iugoslave. Blocuri înalte, cu structură modernă și organizare standardizată a apartamentelor. Proiecte industriale și tehnice: Întreprindere poligrafică modernă, proiect elaborat pentru Casa Scânteii (azi Casa Presei Libere), București (cca 1950). Ricci întocmește proiectul pentru o întreprindere poligrafică modernă. Proiectul este prezentat de arhitectul Horia Maieu la Moscova, însă nu este acceptat, fiind înlocuit cu clădirea stalinistă realizată ulterior. Este un exemplu important de proiect respins, dar valoros profesional. Referințe - Arhitecți români – secolul XX (Revista Arhitectura) - Reconstrucția orașului Skopje după cutremurul din 1963 (ArchDaily) - Sala Palatului – istorie și arhitectură (Sala Palatului) - Casa Radio – prezentare generală (Radio România Cultural) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] ## Proiecte - [Ansamblul Primăverii – blocurile sovietice](https://www.propertyindex.ro/residential/cvartalul-primaverii-blocurile-sovietice) - [Sala Palatului](https://www.propertyindex.ro/residential/sala-palatului) - [Turnul Televiziunii Române](https://www.propertyindex.ro/residential/turnul-televiziunii-romane) - [Blocul Băicoianu](https://www.propertyindex.ro/residential/maria-rosetti-31) - [Palatul Radiodifuziunii (Casa Radiofoniei)](https://www.propertyindex.ro/residential/general-berthelot-60-64) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/tiberiu-ricci