Arhitecta Sofia Ungureanu
Sofia Ungureanu (1917–1991) a fost arhitect român, născută în București. A devenit arhitect în 1947, după studiile efectuate la Facultatea de Arhitectură din Capitală.
După absolvirea Facultății de Arhitectură din București și obținerea titlului profesional (1947), activitatea ei se înscrie în logica practicii instituționalizate de după 1948: munca în colective, proiecte publice mari, institute și programe naționale (sport, sănătate, locuințe, cercetare/industrie), cu roluri punctuale sau de coordonare pe anumite obiective.
Portofoliul ei confirmat în sursele disponibile în această documentare acoperă câteva direcții majore: clădiri publice cu program complex (sport, sănătate, educație universitară); locuințe colective și ansambluri rezidențiale (în București și în teritoriu); clădiri pentru cercetare și industrie (ex. ICEMENERG); contribuții la proiecte de sistematizare urbană (zone și axe din București). În literatura recentă despre arhitectele din perioada comunistă, Sofia Ungureanu apare menționată între numele recunoscute profesional pentru cariere consistente în acel context, ceea ce indică vizibilitate și în interiorul breslei, dincolo de „anonimatul” frecvent al muncii de colectiv.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
În ansamblu, profilul ei sugerează un arhitect orientat spre programe grele și infrastructură socială (sport, sănătate, cercetare, locuire colectivă), cu un interes pentru integrarea urbană și pentru detaliul compozițional la scară mare (porticuri, ritmuri, cornișe, retrageri, colțuri). Arhitectura Sofiei Ungureanu se așază în zona modernismului socialist și a modernismului instituțional postbelic, cu două registre care pot coexista în aceeași lucrare:
- Registrul urban-compozițional: preocupare pentru fronturi, aliniamente și rezolvări de colț, adesea cu elemente de monumentalizare controlată (ritmuri verticale, cornișe puternice, portic/colonadă la parter), folosite ca „semne” urbane într-un context de reprezentare publică. Blocul „La Coloane” din Piața Romană este exemplul cel mai clar al acestei direcții, unde parterul-colonadă lucrează simultan ca gest de reprezentare și ca dispozitiv urban (umbră, trecere, legătură pietonală).
- Registrul tehnic-funcțional: proiecte de institute, platforme de cercetare și programe medicale/universitare, unde logica funcțiunii, a fluxurilor și a performanței tehnice domină expresia, iar „stilul” devine mai degrabă unul al sobrietății și al rigorii instituționale.
Lucrări și proiecte cunoscute
Clădiri publice și administrative
- Complex sportiv și piscină Floreasca, București (1950) – asociat astăzi cu zona Floreasca/Primăverii; în repertoriile online apare ca „Complexul Sportiv Floreasca”.
- Institutul de Metrologie (Ciurel), București (1951) – obiectiv instituțional, ulterior legat de infrastructura de metrologie din București.
- Grup gospodăresc la Politehnica din București (1970).
- Complexul industrial și de cercetare ICEMENERG, București (1966) – obiectiv major în zona infrastructurii energetice și a cercetării aplicate.
Sănătate
- Spitalul Universitar de Urgență București (1975) – Splaiul Independenței nr. 169, Sector 5; lucrare în colectiv (alături de Constantin Moșinschi, Marcel Hornstein, Mircea Săndulescu, Georgeta Gabrea/Tănase). Spitalul Municipal de 1.400 de paturi, București (1975) – unul dintre marile programe medicale ale epocii.
- Complexul clinic universitar, București (1971) – același cu cel de mai sus – dat fiind că proiectarea începuse cu mulți ani înainte?
- Extinderea Spitalului Caritas, București (1975).
- Extinderea Spitalului „Dr. Stâncă”, București (1976).
Blocuri de locuințe
- Blocuri de locuințe, Bd. Magheru nr. 34 / Piața Romană, București (1960).
- Bloc de locuințe „La Coloane”, Piața Romană nr. 9, București (1959) – 35 apartamente; tipologic: bloc urban cu parter comercial și rol de reper de piață.
- Blocuri de locuințe, Str. Poenaru Bordea, București (1961) – menționate ca serie de locuințe colective.
- Blocul ASIT, Str. Romană, București (1960) – obiectiv de locuințe menționat distinct în listarea de lucrări. (neidentificat)
- Ansamblu rezidențial Str. Zețarilor, București (1972).
- Ansamblu locuințe Calea Dorobanți, București (1975).
- Ansamblu locuințe Calea Rahovei (între Str. Amurgului și Ferentari), București (1979).
- Cartier de locuințe la Uricani (1953) – lucrare în teritoriu.
Urbanism și sistematizare
Sofia Ungureanu a făcut parte din colectivele de elaborare a unor detalii de sistematizare pentru zone din București, cu exemple explicite: Cartierul Lizeanu (1973), zona Calea Rahovei – Ferentari – Sălaj (1975–1979), Piața Gheorghe Șincai (1979). Aceste contribuții sunt importante fiindcă arată că activitatea ei nu s-a limitat la „obiecte” (clădiri), ci a inclus și intervenții de structurare urbană (aliniamente, fronturi, țesut, reconfigurări de zone).
Referințe