Arhitecta Silvia Costescu
Silvia Costescu (n. 1952) este arhitectă și cadru universitar în București, cu activitate susținută atât în proiectare (clădiri de locuit, birouri, conversii/reabilitări, amenajări interioare), cât și în zona teoretică, cu preocupări explicite pentru percepția spațiului și pentru relația dintre arhitectură și experiența senzorială. În perioada 1972–1978 urmează Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. După absolvire, între 1978 și 1986 lucrează la Institutul de Studii și Proiectări Hidrotehnice (ISPH), în paralel cu colaborări/activitate didactică în cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”.
Din 1986 intră în zona universitară în forme succesive (asistent cu plata cu ora, bibliotecă), apoi devine asistent universitar (din 1988), lector universitar (din 1995) și conduce ateliere (menționat ca îndrumător/șef de atelier, inclusiv la anul I, ulterior ca profesor și coordonator în comisii universitare). În 1992 beneficiază de o bursă de tip TEMPUS (Paris – Școala de Arhitectură La Villette și Liège), iar în 1999 de o bursă ERASMUS (Paris – Val de Marne). În 2001–2006 finalizează doctoratul cu o temă centrată pe percepția spațiului la persoanele nevăzătoare și implicațiile în arhitectură.
În paralel cu cariera universitară, își dezvoltă activitatea de proiectare prin structuri proprii. Din 1994 este menționată activă în cadrul AS FORMA (proiectare de arhitectură), iar din 2004 apare și ARH-DECO (proiectare de arhitectură). În proiecte recurente, este asociată cu arh. Ruxandra Păiș, indicată ca parteneră/coautoare în mai multe lucrări și participări profesionale.
Profil profesional și direcții de lucru
Din lucrările documentate public, se disting câteva direcții constante:
Activitate didactică și academică
Activitatea universitară a Silviei Costescu este continuă pe termen lung, trecând prin etape de asistență, lectorat și roluri de coordonare de atelier și evaluare. Din datele publice disponibile, ea este asociată cu ateliere de bazele proiectării, cu îndrumarea proiectelor de atelier și cu comisii universitare (inclusiv ca președinte). Componenta de cercetare este legată de percepția spațiului, cu aplicabilitate clară în arhitectură, în special în raport cu utilizatorii cu deficiențe de vedere.
Este autoarea volumului „Implicarea senzorială în percepția obiectului de arhitectură” (publicat în 2007), titlu care concentrează explicit preocuparea pentru felul în care spațiul construit este recepționat prin simțuri, nu doar prin compoziție și stil. Apare asociată și cu titlul „Provocare – Povestea unei clădiri” (publicat ca volum), care indică o orientare spre explicarea procesului de proiectare și a logicii unei intervenții, nu doar prezentarea rezultatelor.
Lucrări (listă sintetizată și grupată pe categorii, pe baza datelor disponibile public)
Clădiri publice, comerciale și administrative / birouri
Reședințe și vile particulare
Imobile de raport și blocuri de locuințe / locuire colectivă
Restaurări, consolidări, reabilitări (clădiri existente), alte lucrări
Recepție publică și proiecte discutate
În jurul unor intervenții contemporane în zone istorice sau sensibile urbanistic, presa generalistă și cea de profil publică uneori articole cu accent pe conflictul dintre vecinătăți, reglementări și impactul volumetric al construcțiilor noi. Astfel de materiale nu sunt, în general, biografii profesionale și nu identifică mereu complet autorii proiectelor, dar pot contribui la percepția publică asupra proiectelor asociate unor străzi/zone (de exemplu, zona Mântuleasa–Zborului a făcut obiectul unor relatări despre tensiuni legate de șantiere și vecinătate). În lipsa unei atribuiri explicite și verificabile a autoratului în astfel de articole, ele trebuie folosite mai degrabă ca indicatori de context și de climat public, nu ca surse biografice.
Referințe