# Petre Antonescu Categorie: Arhitectură An naștere: 1873 An deces: 1965 ## Descriere Petre Antonescu se formează în atmosfera academismului francez, bazat pe compoziție clasică, simetrie și volumetrii clare. Primele sale lucrări importante sunt concepute în acest spirit, cu fațade articulate pe registre, colonade sau pilaștri, cornișe puternice și un limbaj ornamental de factură istoricistă. În același timp, el se afirmă ca unul dintre principalii creatori ai stilului neoromânesc, alături de Ion Mincu. ## Articol Arhitectul Petre Antonescu Petre Antonescu (1873–1965) este una dintre figurile dominante ale arhitecturii românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. Arhitect, profesor, urbanist și restaurator de monumente, el a avut un rol esențial în definirea și impunerea stilului neoromânesc, dar și în adaptarea academismului francez și a limbajului clasic la programe monumentale moderne. Petre Antonescu s-a născut la 29 iunie 1873 la Râmnicu Sărat, în România, într-o familie despre care sursele nu păstrează multe detalii. A urmat școala primară în orașul natal, iar studiile liceale le-a terminat la București. Inițial s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1893 renunță la drept și pleacă la Paris pentru a studia arhitectura. Între 1894 și 1899 urmează cursurile École des Beaux-Arts, unde îi are profesori, între alții, pe Julien Guadet și Edmond Paulin. Obține diploma de arhitect în 1899, fiind remarcat ca student premiat (mai multe medalii și un proiect pentru pavilionul românesc la Expoziția Universală din 1900). După revenirea în țară în 1900, își începe cariera de arhitect și de profesor într-un moment în care arhitectura românească oscila între academismul clasicizant de școală franceză și încercările de definire a unui stil cu caracter național, inițiate de Ion Mincu. Documentele de stare civilă consemnează că s-a căsătorit la București, la 22 aprilie 1904, cu Margareta Gheorghiu. Arhiva de Arhitectură menționează că între 1938 și 1965 a locuit într-un apartament din imobilul „Cișmigiu Palace”, situat pe strada Victor Eftimiu nr. 9, bloc proiectat de arhitectul State Baloșin (1933). Moare la 22 aprilie 1965, la București, la vârsta de 91 de ani. Activitate profesională și instituțională Imediat după întoarcerea la București, Petre Antonescu este numit profesor la Școala de Arhitectură (viitoarea Școală Superioară / Facultate de Arhitectură). În 1900 devine profesor onorific, iar din 1903 profesor titular, predând timp de aproape patru decenii cursul de Istoria arhitecturii (1900–1938). Între 1931 și 1938 este rectorul Școlii de Arhitectură. A avut o activitate importantă în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice, fiind membru al Comisiei Monumentelor Istorice și colaborând la conturarea unei metodologii științifice de restaurare, împreună cu personalități ca Gheorghe Balș și Nicolae Ghica-Budești. În plan profesional și corporativ, deține mai multe mandate de președinte al Societății Arhitecților Români: 1912, 1919–1921 și, conform unor surse, și după 1945. Este implicat și în organizarea și susținerea profesiei de arhitect, militează pentru norme profesionale și pentru recunoașterea rolului social al arhitecturii. După 1945, contribuția lui îi este recunoscută la cel mai înalt nivel: în 1936 este ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1945 devine membru titular (academician). Regimul comunist îl exclude din Academie în 1948, dar ulterior primește Premiul de Stat (1952) pentru refacerea și supraetajarea Palatului fostului Minister al Lucrărilor Publice (actuala Primărie a Capitalei) și este decorat cu Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa I (1958). Profil arhitectural și stilistic Petre Antonescu se formează în atmosfera academismului francez, bazat pe compoziție clasică, simetrie și volumetrii clare. Primele sale lucrări importante sunt concepute în acest spirit, cu fațade articulate pe registre, colonade sau pilaștri, cornișe puternice și un limbaj ornamental de factură istoricistă. În același timp, el se afirmă ca unul dintre principalii creatori ai stilului neoromânesc, alături de Ion Mincu. Studiul atent al arhitecturii vechi — culegeri de desene, acuarele și studii privind case, biserici și conace — îi furnizează un vocabular de pridvoare, loggii, coloane scurte, ancadramente sculptate, brâie și motive florale sau geometrice, pe care le integrează în clădiri publice și locuințe urbane de scară mare. Caracteristicile principale ale operei sale sunt volumetriile echilibrate, cu raporturi clare între corpul principal și anexe, compozițiile monumentale, dar controlate, fără exagerări decorative, o mare atenție pentru detaliu (profile de cornișă, balustrade, ancadramente), care traduce motive tradiționale în limbaj urban modern, folosirea cărămizii aparente, a tencuielilor profilate și a acoperișurilor înalte, cu pante mari și cu învelitori ceramice. În ansamblu, Antonescu reușește să îmbine două direcții: neoromânescul monumental (palatele administrative, Arcul de Triumf, clădirile bancare) și un academism modern, cu tentă raționalistă, vizibil în special în lucrările din anii ’30 (Facultatea de Drept, unele imobile de raport, proiecte de instituții și ministere). Activitatea didactică și rolul în școala de arhitectură Din 1900 până în 1938, Petre Antonescu predă Istoria arhitecturii la Școala de Arhitectură din București. Era cunoscut pentru modul vizual de predare: completa descrierile verbale prin schițe rapide, desenate pe tablă, insistând pe structură și pe felul în care aceasta determină formele spațiale. Ca rector (1931–1938), supraveghează reorganizarea învățământului, racordarea la școlile occidentale și consolidarea profilului național al școlii românești de arhitectură. Peste mai multe generații de arhitecți, influența sa didactică este comparabilă cu aceea a lui Ion Mincu. Pe lângă activitatea practică, Petre Antonescu publică mai multe lucrări teoretice și albume, în care își prezintă proiectele, dar și poziția față de stilul național și de arhitectura bisericească: - „Clădiri și studii. Case, biserici, monumente, palate. Încercări de arhitectură românească și clasică”, album, vol. I, Tipografia Gutenberg, București, 1913 - „Clădiri, construcții, proiecte și studii”, monografie de sinteză, Editura Tehnică, București, 1963 - „Renașterea arhitecturii românești. Stilul Regele Carol al II-lea”, 1939 - „Biserici nouă – proiecte și schițe”, 1942 (cu reeditare în 1943), dedicată arhitecturii religioase și fundamentelor stilului bizantin în spațiul românesc Aceste volume fixează, prin text și imagine, reperele gândirii sale asupra arhitecturii neoromânești și a raportului dintre tradiție și modernitate. Principalele lucrări Listele de mai jos includ clădiri realizate sau atribuite cu grad mare de certitudine lui Petre Antonescu, pe baza documentației existente. Ele nu sunt exhaustive, dar acoperă ansamblul de lucrări majore cunoscute în prezent. În multe cazuri, clădirile sunt clasate ca monumente istorice. Clădiri publice și administrative - Palatul fostului Minister al Lucrărilor Publice, azi Primăria Municipiului București, Bdul Regina Elisabeta nr. 47, București (1906–1910; refaceri și supraetajare după 1945) – palat administrativ de mari dimensiuni, în stil neoromânesc monumental. - Palatul Administrativ / Prefectura județului Dolj, Piața Mihai Viteazul, Craiova (1912–1913) – palat administrativ de inspirație neoromânească, astăzi sediul Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. - Palatul de Justiție din Buzău, Buzău – clădire judiciară cu fațade compuse academic, cu elemente neoclasice. - Palatul de Justiție din Brăila, Brăila – palat de justiție de început de secol XX, cu volumetrie monumentală. - Palatul Prefecturii din Botoșani (astăzi Muzeul Județean Botoșani), Piața Revoluției nr. 7, Botoșani – palat administrativ în stil neoromânesc. - Palatul Arhivelor Naționale, București (dispărut; situat în curtea fostei mănăstiri Mihai Vodă) – clădire administrativă, demolată în perioada sistematizărilor comuniste. - Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bdul Aviatorilor nr. 1, București (1939) – clădire academică de mari dimensiuni, cu un limbaj clasic modernizat. - Facultatea de Drept, Universitatea din București, Bdul Mihail Kogălniceanu nr. 36–46, București (1933–1935) – exemplar major de academism modern, cu volum central puternic și aulă monumentală. - Casa de Cultură a Studenților, Calea Plevnei nr. 61, București – clădire culturală de anii ’30, cu tratament modern al fațadelor. Clădiri bancare și comerciale - Palatul Băncii Marmorosch-Blank (azi hotel „Marmorosch Bucharest, Autograph Collection”), Str. Doamnei nr. 2–6, București (1915–1923) – palat bancar cu fațade bogat decorate, îmbinând vocabular neoromânesc cu elemente Art Deco timpurii. - Palatul Societății „Adriatica-Trieste” („Agricola – Fonciera”), Splaiul Independenței nr. 2K, București – imobil bancar și de birouri cu colț rotunjit și loggie superioară, reper al frontului de pe Dâmbovița. Imobile de birouri și locuințe, Piața Națiunile Unite, București (1927) – ansamblu de blocuri urbane, cu parter comercial. - Imobilul Societății Politehnica (astăzi sediul Asociației Generale a Inginerilor din România – AGIR), Calea Victoriei nr. 118, București (1925) – clădire cu birouri și spații de reprezentare, cu detalii neoromânești. - Imobil de birouri cu sală de teatru, Str. Poștei nr. 2, București (1924) – imobil de birouri și spațiu cultural în zona centrului istoric. (Palatul Casei de Credit și Economie a Funcționarilor P.T.T. / Spitalul P.T.T.R. din strada Poștei 2-4) Clădiri publice, culturale și monumente - Arcul de Triumf, Șoseaua Kiseleff, București (versiunea finală 1935–1936; primă versiune provizorie 1922) – monument dedicat Marii Uniri, realizat pe structură de beton armat cu placaje de piatră și reliefuri sculpturale. - Palatul Crețulescu, Bd Știrbei Vodă nr. 39, București (1903; reamenajări ulterioare) – palat urban cu elemente neoromânești și influențe franceze; Antonescu intervine în special la restructurarea și decorarea interioarelor. - Cazinoul din Sinaia, Parcul „Dimitrie Ghica”, Sinaia (1911–1912) – cazino reprezentativ, în registru academic, cu detalii inspirate din arhitectura Belle Époque. - Hotel Palace, Parcul „Dimitrie Ghica”, Sinaia (1911) – hotel de lux, conceput împreună cu Cazinoul, cu volum etajat și decorație clasicizantă. - Cazinoul din Constanța (proiect inițial neoromânesc, revizuit ulterior de Daniel Renard), Constanța – Antonescu elaborează primele planuri, în stil neoromânesc; proiectul este apoi modificat radical de Renard, clădirea fiind realizată în stil Art Nouveau. - Școala Română din Roma / Accademia di Romania in Roma, Viale delle Belle Arti 110, Roma (inaugurată 1933) – institut cultural românesc, cu două fațade principale contrastante (una clasicizantă, una mai liberă), considerată o capodoperă a perioadei târzii. Reședințe și vile particulare (București) - Casa Dinu Lipatti, Bdul Lascăr Catargiu nr. 12, București (1902) – vilă urbană cu fațadă neoromânească, astăzi monument istoric. - Casele Ion I. C. Brătianu, Str. Biserica Amzei nr. 3–5, București (1908) – ansamblu de locuințe cu volume fragmentate și pridvoare neoromânești. - Vila Malaxa, Aleea Alexandru nr. 38, București (1907) – vilă reprezentativă de început de secol XX, în stil neoromânesc. - Casa Oprea Soare, Str. Poenaru Bordea nr. 2 (fosta Str. Apolodor nr. 1), București (1914) – locuință neoromânească de oraș, devenită ulterior restaurant „Casa Bucur”. - Vila din Str. Orlando nr. 8, București (1904) – vilă urbană cu elemente neoromânești, parte din contextul Parcelării Ioanid. - Casa din Str. Aurel Vlaicu nr. 10, București – locuință urbană cu detalii tradiționale reinterpretate. - Vila din Piața Gh. Cantacuzino nr. 1, București – vilă de colț cu volum compact și pridvoare deschise. Casa dr. Ciru Iliescu / Vila Löwendal, zona Parcul Ioanid, București (aprox. 1910) – vilă neoromânească de referință, astăzi cunoscută ca Vila Löwendal. - Casa Constantin I. C. (Dinu) Brătianu, Calea Dorobanților, București – reședință urbană, inclusă în complexul de lucrări pentru familia Brătianu. Reședințe și vile particulare (în afara Bucureștiului) - Vila Nicolae Tabacovici, Sinaia – vilă pe versant, cu detalii neoromânești (cca 1923). - Vila Olga Ștefănescu (Bébé), Sinaia–Cumpătu – vilă de vacanță într-un registru sobru, adaptat reliefului. - Vile particulare la Predeal (grup de locuințe pentru funcționari, cca 1912). Imobile de raport și blocuri de locuințe - Imobil cu apartamente, Șos. Kiseleff nr. 12, București (menționat mai sus). - Imobile cu birouri și locuințe, Piața Națiunile Unite, București (1927). - Hotel Triumf (inițial imobil de locuințe pentru salariații BNR), Bd. Kiseleff nr. 16, București (1935). Imobil de apartamente, Șoseaua Kiseleff nr. 12, București (între războaie) – bloc de locuințe cu fațadă placată cu cărămidă aparentă, considerat o demonstrație de adaptare a motivelor tradiționale la un imobil modern (Blocul Funcționarilor BNR, azi Hotel Triumf). Lucrări religioase și de comemorare - Catedrala arhiepiscopală „Sf. Nicolae”, Calea Domnească nr. 104, Galați (proiect câștigat la concurs în 1904, în colaborare cu Ștefan Burcuș; lucrări începute în 1906) – biserică de mari dimensiuni, cu plan bazat pe cupolă centrală și registru de inspirație bizantină și valahă. - Biserica din Tâncăbești, județul Ilfov – biserică parohială realizată în stil neoromânesc. - Diverse cavouri și morminte (ex.: cavouri de familie la cimitirul Bellu și alte proiecte funerare menționate în bibliografia de specialitate). Proiecte industriale și infrastructură - Silozurile din Portul Constanța (1909), Constanța – proiectate de Antonescu în colaborare cu inginerul Anghel Saligny. - Stația de întreținere CFR, Sinaia (1907). - Gările Belcești și Cotnari pe linia Hârlău – Podu Iloaiei; Gara Buciumeni pe linia Pucioasa – Pietroșița – mici stații CFR cu volumetrii simple și detalii inspirate din arhitectura tradițională. - Gările fluviale Galați și Giurgiu (1936) – clădiri de infrastructură portuară pe Dunăre, cu registre verticale accentuate. Lucrări în afara Bucureștiului - Palatul Administrativ / Prefectura Dolj, Craiova – menționat mai sus. - Palatele de Justiție din Buzău, Brăila și Botoșani – ansambluri reprezentative pentru arhitectura publică interbelică. - Palatul Navigației, Str. Portului nr. 34, Galați – clădire portuară monumentală pe malul Dunării. - Conacul Brătianu de la Florica – Ștefănești, jud. Argeș (1914) – ansamblu de reamenajare și extindere a domeniului familiei Brătianu, într-un registru neoromânesc sobru. - Conacul Brătianu din Mihăiești, jud. Argeș – reședință rurală cu detalii tradiționale. Restaurări, transformări și arhive de planuri Petre Antonescu participă la numeroase lucrări de restaurare și transformare de clădiri istorice, în special în București și în zonele de reședințe nobiliare. O parte importantă a planurilor, desenelor și fotografiilor sale se regăsește astăzi în colecții de arhivă: Arhiva de Arhitectură, Arhivele Naționale ale României și fondurile istorice legate de practica arhitecților români din prima jumătate a secolului XX. Recepție și posteritate Personalitatea lui Petre Antonescu este frecvent descrisă în literatura de specialitate drept „nepereche” sau „dominantă” pentru arhitectura românească a epocii 1900–1945. Studiile recente subliniază rolul său în definirea unui neoromânesc monumental, aplicat la clădiri de mari dimensiuni (palate administrative, bănci, cazinouri, Arcul de Triumf), dar și în rafinarea arhitecturii rezidențiale urbane, în special a vilelor și imobilelor din zona Cișmigiu – Ioanid – Kiseleff. Prin activitatea didactică și prin volumele monografice, Antonescu fixează un set de criterii de analiză a arhitecturii românești, cu accent pe structură, proporție și relația cu tradiția. Majoritatea lucrărilor sale sunt astăzi clasate ca monumente istorice sau repere ale orașelor în care se află. Referințe - Arhitectul Petre Antonescu (Sidonia Teodorescu) - Petre Antonescu (Wikipedia, limba română) - Petre Antonescu (Wikipedia, limba engleză) - Petre Antonescu (Architectuul) - Petre Antonescu (Enciclopedia României) - ANTONESCU, Petre (Metacult – Fundația Culturală META) - Petre Antonescu (Ordinul Arhitecților din România – filiala Sud-Vest Oltenia) - Petre Antonescu (Arhiva de Arhitectură) - Petre Antonescu – Arhiva de arhitectură (stare civilă) (Arhiva de Arhitectură) - Apartament Petre Antonescu – Cişmigiu Palace (Arhiva de Arhitectură) - Petre Antonescu, arhitectura monumentală – de la neoromânesc la raționalism (Uniunea Arhitecților din România) - Petre Antonescu. Specifics and stereotypes in the residential architecture (Revista „Arhitectura”) - Bucharest Centennial: Petre Antonescu, a remarkable Romanian architect (Romania-Insider) - Bucureștiul arhitectului Petre Antonescu. Clădiri care au înfrumusețat orașul (edițiadedimineata.ro – arhivă web) - Romanian Academy in Rome (Wikipedia) - The Romanian Academy in Rome (Romeing) - Vila Löwendal din Parcul Ioanid (Casa Ciru Iliescu) (Property INDEX) - Petre Antonescu – obituary / biografie scurtă (Lovin’ Romania) - Petre Antonescu – relationship between work and context (International Society for Horticultural Science, articol științific) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, „Personalități ale Arhitecturii Românești 1880–2010”], Editura Rentrop & Straton, 2014 (dicționar biografic tipărit) ## Proiecte - [Casa Enescu](https://www.propertyindex.ro/residential/ionel-perlea-23) - [Așezămintele Brătianu II](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-amzei-7) - [Casa Constantin (Dinu) Brătianu](https://www.propertyindex.ro/residential/doro-16) - [Casa Magistratului Ștefan Miculescu](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-magistratului-stefan-miculescu) - [Vila Alexandrina și Constantin Geblescu](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-constantin-geblescu) - [Așezămintele Brătianu I](https://www.propertyindex.ro/residential/asezamintele-i-c-bratianu-1) - [Vila Doctorului Ciru Iliescu](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-lowendal-casa-ciru-iliescu) - [Casa Theodor Lipatti](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-dinu-lipatti-lascar-catargiu-12) - [Palatul Agricola Fonciera](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-agricola-fonciera-1) - [Vila C. A. Mavrodin / I. Lugoșianu](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-c-a-mavrodin) - [Blocul Funcționarilor BNR](https://www.propertyindex.ro/residential/blocul-functionarilor-bnr-hotel-triumf) - [Casa Sabina Brătianu - Cantacuzino](https://www.propertyindex.ro/residential/c-a-rosetti-37) - [Palatul Societăţii Politehnice (Palatul AGIR)](https://www.propertyindex.ro/residential/blocul-societatii-politehnice) - [Palatul Facultății de Drept](https://www.propertyindex.ro/residential/mihail-kogalniceanu-36-46) - [Institutul de Studiere a Istoriei Universale](https://www.propertyindex.ro/residential/institutul-de-studiere-a-istoriei-universale-institutul-de-istorie-nicolae-iorga) - [Palatul Casei de Credit și Economie a Funcționarilor P.T.T.](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-casei-de-credit-si-economie-a-functionarilor-ptt) - [Casa Guvernatorului BNR](https://www.propertyindex.ro/residential/enclava-zodiac-casa) - [Casa Oprea Soare](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-oprea-soare) - [Palatul Băncii Marmorosch Blank](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-bancii-marmorosch-blank) - [Palatul Ministerului Lucrărilor Publice](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-ministerului-lucrarilor-publice-primaria-municipiului-bucuresti) - [Biserica Kretzulescu (Crețulescu)](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-kretzulescu-cretulescu) - [Casa Inginer Nicolae Malaxa](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-nicolae-malaxa) - [Arcul de Triumf](https://www.propertyindex.ro/residential/arcul-de-triumf) - [Vila Mihail Oromolu](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-oromolu-aviatorilor-8) - [Așezământul Ionel I. C. Brătianu (Așezămintele Brătianu)](https://www.propertyindex.ro/residential/asezamintele-i-c-bratianu) - [Palatul Elena Kretzulescu (Cretzulescu)](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-kretzulescu-cretzulescu) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/petre-antonescu