Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Pandele Șerbănescu (ϯ)
(n. 1895 - d. 1961)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: art deco

Alexandru Constantinescu 39
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, art deco
Casa parohială a Bisericii Sfântul Nicolae-Șelari
creștin-ortodoxe, 2-5 niveluri, 1927, clădiri de cult, monument clasa B
Dumbrava Roșie 12, corpul B (garaje, 1943)
2-5 niveluri, 1915, neoclasic, monument clasa B, risc seismic U2
Grigore Cobălcescu 51
2-5 niveluri, 4 apartamente, 1930, art deco, risc seismic I (pericol public)
Vila Zoe Manu-Balș (garaje, 1943)
case/vile, 1-2 niveluri, 1915, eclectic, monument clasa B, risc seismic U2
Arhitect Pandele Serbanescu

Arhitectul Pandele Șerbănescu

Pandele Șerbănescu (1895–1961) este un arhitect român format la Paris, activ în special în perioada interbelică, cu un profil profesional mixt: arhitect liber-profesionist în București, arhitect implicat pe termen lung într-un vast proiect de reconstrucție și memorializare la Mărăști (Vrancea), apoi profesor și director în învățământul tehnic de construcții. În 1952 a fost arestat din rațiuni politice, eliberat în 1954 și pensionat în același an. S-a născut în București, în 1895, și a murit în 1961. A devenit arhitect în 1924, după studiile de arhitectură urmate la Paris (Școala Specială / Superioară de Arhitectură). În România a activat ca arhitect liber-profesionist până în 1939, iar ulterior s-a orientat către activitatea didactică și administrativă în învățământul de construcții.

Carieră și poziționare profesională

Formarea sa este legată de școala pariziană de arhitectură, într-o perioadă în care mulți arhitecți români își completau studiile în Franța. În cazul lui Pandele Șerbănescu, acest parcurs se reflectă în capacitatea de a coordona programe complexe, cu componentă urbanistică, edilitară și monumental-comemorativă, nu doar în proiecte punctuale de clădiri. Reîntors în țară, lucrează ca liber-profesionist până în 1939. În paralel, numele lui se leagă strâns de Societatea „Mărăști”, înființată în 1917 pentru refacerea satului Mărăști, distrus în război, și pentru edificarea unui ansamblu comemorativ amplu. În această structură, Pandele Șerbănescu este arhitect-șef al Serviciului Tehnic și autorul proiectului de reconstruire a satului și de edificare a monumentelor care compun Câmpul istoric Mărăști, coordonând lucrările timp de peste două decenii.

În mediul profesional bucureștean, este implicat în viața Societății Arhitecților Români, ca membru al Comitetului (1936–1940) și secretar al Comitetului (1941–1944). Publică studii și proiecte în revista Arhitectura în perioada 1938–1941. În 1939 este numit profesor la Liceul de Construcții din București. Între 1941 și 1952 este director al instituției, contribuind la programele analitice și la redactarea mai multor manuale de specialitate. Parcursul său este întrerupt brutal în 1952, când este arestat din rațiuni politice; după eliberarea din 1954 se pensionează. Publică studii și proiecte în revista Arhitectura (1938–1941). În plus, activitatea sa didactică include redactarea / contribuția la manuale de specialitate pentru învățământul de construcții (în perioada în care conduce Liceul de Construcții din București).

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Opera sa se citește pe două paliere principale. Primul palier este cel al arhitecturii comemorative și al urbanismului de reconstrucție rurală, unde rolul său este de arhitect-coordonator pentru un ansamblu coerent: monumente, dotări publice, infrastructură edilitară și locuințe tip. Aici, arhitectura sa are o dimensiune de „proiect total”, în care memoria colectivă, spațiul public și utilitățile sunt tratate unitar. Al doilea palier este cel al proiectelor urbane din București, în special clădiri rezidențiale și intervenții, unde apare asociat cu limbajul Art Deco (cel puțin în cazul unor imobile de raport din anii 1930), dar și cu lucrări de completare utilitară (garaje, anexe) în contexte existente.

Lucrări și proiecte cunoscute

  • Școala primară de fete, str. Bărbătescu Vechi nr. 2, București
  • Școala „Regina Maria”, satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea (componentă a ansamblului de reconstrucție coordonat de arhitect).
  • Uzina de apă și Uzina electrică, satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea (componentă a ansamblului).
  • Mausoleul Eroilor din Mărăști, satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea (construit în intervalul 1928–1940, la inițiativa Societății „Mărăști”, după planurile arhitectului Pandele Șerbănescu; parte a Câmpului istoric Mărăști).
  • Arcul de Triumf (Mărăști), satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea (menționat ca lucrare a ansamblului Câmpul istoric).
  • Fântâna (Mărăști), satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea (menționată ca lucrare a ansamblului).
  • Reconstruirea satului Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea, inclusiv proiecte de locuințe tip pentru satul reconstruit (lucrare coordonată pe termen lung, în cadrul Societății „Mărăști”).
  • Vila Zoe Manu-Balș, str. Dumbrava Roșie nr. 12, București (clădire inițială atribuită altui arhitect; Pandele Șerbănescu este asociat cu proiectarea garajelor / anexelor, 1943).
  • Imobil (bloc) de raport, str. Grigore Cobălcescu nr. 51, București (an 1930; asociat cu stilul Art Deco).
  • Imobil (casă / vilă sau bloc mic), str. Alexandru Constantinescu nr. 39, București (an 1930; asociat cu stilul Art Deco).

Profilul arhitectului Pandele Șerbănescu

(desprins din lectura textului „Drumuri in istorie. Mausoleele”, un proiect INP 2018)

Pandele Șerbănescu apare în text ca o figură de arhitect complet atipică față de practica uzuală a profesiei din perioada interbelică: nu este un autor de obiecte izolate, ci un arhitect de proiect total, de durată lungă, cu o implicare care depășește net limitele proiectării propriu-zise. Din primele pagini reiese clar că este arhitect format în școala franceză, licențiat al Școlii Superioare de Arhitectură din Paris, iar această formație explică rigoarea cu care abordează nu doar proiectul de arhitectură, ci și devizul, fazele de execuție, relația contractuală, coordonarea șantierelor și dialogul cu autoritățile.

Textul îl prezintă ca arhitect-conceptor și diriginte de șantier, cu o conștiință foarte clară a responsabilității profesionale. El nu se limitează la desenarea planurilor, ci urmărește efectiv execuția, negociază onorarii, justifică cheltuieli, propune soluții de etapizare și intervine constant pentru menținerea calității lucrărilor. Scrisorile, devizele și rapoartele citate arată un profesionist extrem de atent la detaliu și la corectitudinea procesului.

Un element definitoriu este relația sa cu Societatea „Mărăști”, care nu este una ocazională, ci una structurală, de peste două decenii. În text, Pandele Șerbănescu apare ca arhitect-șef al Serviciului Tehnic, practic motorul tehnic al întregului proiect de refacere și memorializare a satului Mărăști. El este autorul planurilor criptelor, al mausoleului, dar și coordonatorul tuturor lucrărilor conexe: monumente, infrastructură, clădiri publice, amenajări peisagere, locuințe tip.

Se conturează foarte clar imaginea unui arhitect implicat până la epuizare, care acceptă compromisuri financiare personale (renunțarea la cheltuieli de cazare, acceptarea unor onorarii mai mici decât cele prevăzute de tabelul SAR), dar care, în același timp, își apără ferm statutul profesional și dreptul la recunoaștere corectă a muncii sale. Textul relevă și rolul său de mediator între Societatea „Mărăști”, antreprenori, sculptori, autorități centrale și locale. Este prezent la recepții, la conflicte, la grevele muncitorilor, la negocieri financiare și la momentele de criză. Nu este un arhitect „din birou”, ci un arhitect de șantier, obișnuit cu terenul, cu dificultățile logistice, cu lipsa fondurilor și cu presiunea politică și administrativă.

Din descrierea relațiilor cu sculptorii (Aurel Bordenache, Spiridon Georgescu, Oscar Späthe) reiese un arhitect capabil să lucreze interdisciplinar, integrând sculptura monumentală, arta decorativă și simbolismul într-un ansamblu coerent. Mausoleul nu este tratat ca o clădire izolată, ci ca un nucleu simbolic într-un peisaj organizat, cu alei, plantații, perspective și puncte de accent. Textul scoate la iveală și o latură mai puțin vizibilă a profesiei: lupta continuă cu lipsa fondurilor, cu întreruperi de șantier, cu degradări, furturi și vandalism. În acest context, Pandele Șerbănescu apare ca un arhitect care înțelege arhitectura nu ca gest eroic singular, ci ca proces fragil, dependent de economie, politică și societate.

În ansamblu, profilul care se desprinde este cel al unui arhitect profund responsabil și riguros profesional, orientat spre proiecte de anvergură și durată, implicat social și civic, capabil să gestioneze simultan arhitectura, urbanismul, infrastructura și simbolistica, dispus la sacrificii personale pentru realizarea unui proiect considerat de interes național, mai degrabă constructor de memorie colectivă decât autor de obiecte arhitecturale „de vitrină” Din lectura textului, Pandele Șerbănescu nu apare ca un arhitect al modei sau al stilului, ci ca un arhitect al misiunii, al continuității și al responsabilității față de istorie.

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index