Arhitectul Nicolae C. Mihăescu
Nicolae C. Mihăescu (întâlnit și ca N.C. Michăescu / Michaescu în surse francofone) a fost inginer-arhitect, restaurator și profesor, activ în România între sfârșitul secolului al XIX-lea și perioada interbelică. Este asociat atât cu arhitectura publică și ecleziastică, cât și cu locuința urbană de calitate și cu intervenții importante de restaurare de monumente. În București, numele lui rămâne legat de câteva repere majore: Palatul Sfântului Sinod (Antim), clădirea de pe Bd. Berthelot a actualului Minister al Educației și Casa „Mița Biciclista”. Nicolae C. Mihăescu s-a născut la 3/15 martie 1863, la Târgoviște, iar decesul este datat la 20 decembrie 1934, la București. Este consemnat faptul că a fost tatăl arhitectului Robert Mihăescu (1895–1970). A fost căsătorit cu franțuzoaica Josephine Duperrat, cu care a avut o fiică, Elena, și un fiu, arhitectul Robert Mihăescu.
Studii și formare, carieră
A absolvit Școala de Poduri și Șosele din București, obținând diploma în 1887, apoi și-a completat formarea la Paris, în mediul École des Beaux-Arts, ca elev al profesorului (arh.) Julien Guadet; sursele online precizează intervalul 3 august 1888 – 26 noiembrie 1892, respectiv certificări/mențiuni în anii următori în mediul francez. Această dublă formație – tehnică (inginerie) și artistic-compozițională (Beaux-Arts) – explică ușurința cu care lucrează atât în registru instituțional (proiecte mari, riguroase), cât și în registru decorativ (eclectic, Art Nouveau) și în limbajul neoromânesc. Prieten cu pictorul Ștefan Luchian și cu arhitectul Alexandre Clavel, a reluat colaborarea cu aceștia și în cazul Palatului Funcționarilor Publici din Piața Victoriei (1899-1900). În 1908 a proiectat Casa Școalelor și Casa Bisericii (azi sediul Ministerului Educației) din str. Gen. Henri Berthelot. Între 1908–1911 a construit și Biserica Boteanu.
În paralel cu practica de proiectare, a avut o carieră didactică foarte lungă: profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București între 1898 și 1934. În plan profesional, documente de corp/registru indică și sediul profesional la București (str. V. Stroescu nr. 24) și o cerere de înscriere depusă în 1932. Mihăescu lucrează în mai multe registre: eclectic, neoromânesc și Art Nouveau, în funcție de comandă și de perioada proiectului. În ansamblu, este descris ca un promotor al utilizării limbajului neoromânesc în arhitectura de reprezentare (publică și religioasă), dar are și exemple urbane în care predomină compoziția de tip Beaux-Arts, cu accente decorative moderne (cazul casei „Mița Biciclista”).
A fost o figură importantă în cadrul Ministerului Cultelor. O componentă majoră a activității sale a fost restaurarea de monumente, în contextul începuturilor instituționalizării protecției patrimoniului (Comisiunea Monumentelor Istorice, în epocă). Sursele indică implicarea lui în lucrări/coordonare de intervenții la mănăstiri de prim rang: Agapia, Văratec, Neamț, Hurez (Hurezi) și Căldărușani, precum și intervenții la bolnița de la Cozia. Această zonă de activitate îl poziționează între practicienii care au tratat restaurarea ca act disciplinat și responsabil, nu ca simplă „refacere” arbitrară.
Lucrări
Clădiri publice și administrative
- Casa Școalelor / sediu public pe str. (Gen.) Henri Mathias Berthelot (astăzi Ministerul Educației), București (datări menționate: 1908; în unele surse apare asociere cu „Casa Bisericii”/instituții administrative ale epocii)
- Palatul Societății Funcționarilor Publici, Piața Victoriei, București (1901; dispărut/demolat după distrugeri din 1944; demolare consemnată ulterior) – colaborare menționată cu arh. Alexandru Clavel (foto în articolul din Revista Arhitectura 1941)
- Tribunalul din Târgoviște (menționat ca proiect major pentru orașul natal; în unele surse este asociat ulterior cu funcțiuni muzeale)
- Școala Comercială din Târgoviște (astăzi Colegiul Economic „Ion Ghica”, conform surselor de evocare)
- Tribunalul din Giurgiu (proiect; finalizarea e menționată în unele surse ca fiind după decesul său)
- Școala de băieți „Ionașcu”, Slatina (1898)
- Renovarea și extinderea Gării de Sud din Ploiești
- Gara din Râmnicu Sărat
- Fostul Hotel Mercur, Piața Ovidiu, Constanța (1911) – astăzi sediu BNR (menționat în fișier ca informație de utilizare actuală)
Reședințe și vile particulare
- Vilă, str. Oțetari nr. 2 („Vila Matilda”, 1905)
- Casa „Mița Biciclista” (Casa Stoenescu / Casa Mariei Mihăescu – apar diferențe de numire în surse), str. Biserica Amzei nr. 7, București (datări menționate: 1905, 1908; necesită verificare prin autorizații și surse primare; stil: eclectic Beaux-Arts cu accente Art Nouveau în unele prezentări)
- Casa Stoenescu, Bd. Lascăr Catargiu (colț cu str. Grigore Alexandrescu), București (circa 1900) – în unele surse este menționată colaborarea cu arh. Alexandru Clavel (nu a putut fi identificată, posibil să fi fost în locul blocului comunist din intersecție)
- Vilă, str. Știrbei Vodă, București (adresă fără număr în sursa atașată)
- Vilă, str. Maior Ștefan Sănătescu nr. 40, București (1932)
- Vile: str. Grigore Alexandrescu nr. 24, București (1910)
- Vilă: str. Duiliu Zamfirescu nr. 2, București (1926)
Lucrări religioase
- Palatul Sfântului Sinod, Mănăstirea Antim, București (datări menționate: 1910; în unele surse inaugurare în 1912; clădirea este notorie și prin translatarea/salvarea ei în contextul demolărilor din zona Antim)
- Biserica Bradu-Boteanu Ienii / Bradu-Boteanu, București (în surse apare ca „Biserica Boteanu (1909)”, iar în unele surse online ca proiect 1908–1911
- Catedrala din Sulina (menționată ca catedrală; în unele surse apare cu hramuri specifice)
- Catedrala din Drăgășani
- Palatul Episcopal de la Bălți (Basarabia) este menționat în literatura de evocare ca proiect important asociat contextului ecleziastic (necesită verificare arhivistică pentru detalii de proiect și autorat)
Restaurări și intervenții la monumente
- Mănăstirile Agapia, Văratec, Neamț, Hurez/Hurezi, Căldărușani (coordonare/intervenții)
- Bolnița de la Cozia (menționată în fișier ca intervenție)
Colaborări (când sunt explicit menționate)
- Cu arh. Alexandru Clavel: Palatul Societății Funcționarilor Publici (Piața Victoriei) și, în unele surse, Casa Stoenescu (Bd. Lascăr Catargiu / Grigore Alexandrescu)
- Cu arh. Victor Ștefănescu: reconstituiri pentru Expoziția Națională (Câmpul Filaretului) – mențiune online (necesită verificare în cataloagele expoziției/epocii pentru detalii)
Referințe
- Inginerul-arhitect Nicolae C. Mihăescu, 150 de ani de la naștere (AGIR – Univers Ingineresc)
- Arhitectul Nicolae C. Mihăescu (Revista Arhitectura 1941)
- MIHĂESCU, Nicolae (MetaCult – Enciclopedia „Un secol de arhitectură românească”)
- MIHĂESCU, Nicolae (MetaCult – Enciclopedia „Un secol de arhitectură românească”, versiunea EN)
- Casele Familiei Luchian și arhitecții lor (Oana Marinache)
- N.C. Michăescu (Arhiva de arhitectură)
- N.C.Mihăescu (Arhiva de arhitectură – stare civilă / succesiune)
- Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței; Nicolae C. Mihăescu (culturadesambata.ro)
- Casa Mița Biciclista (Wikipedia – RO)
- Biserica Bradu-Boteanu din București, în perioada interbelică (Basilica.ro – Arhivă)
- Biserica Boteanu (Wikipedia – RO)
- Palatul Sfântului Sinod, 100 de ani de la înființare (Basilica.ro – Arhivă)
- Între tradiție și modernitate. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 150 de ani de la înființare (Arhiepiscopia Aradului)
- Biblioteca Sfântului Sinod (Biblioteca Sfântului Sinod – site oficial)
- Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, cea mai grea clădire mutată în comunism (Adevărul)
- The historic salons of the Mița Biciclista House (Anuala de Arhitectură București)
- Casa Miței Biciclista: istoricul uneia dintre cele mai cunoscute case din Capitală (Știrile PRO TV)
- GALERIE FOTO | Clădiri celebre – Casa Mița Biciclista, între realitate și legende (wall-street.ro)
- Miţa Biciclista, faimoasa curtezană care a primit casă de la Ferdinand I (Descoperă)
- Mița Biciclista House: the restoration that brings back to life a landmark in Bucharest (YouTube)
- [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014].