Arhitectul Nicolae C. Damian
Nicolae C. Damian s-a născut la București, la 9 august 1906. A fost arhitect român, format în România și Italia, iar o parte importantă a vieții profesionale a desfășurat-o în afara țării, în special după 1948. A murit la Madrid, în 1991. A fost fratele mai mic al arhitectului George Damian și a făcut parte din aceeași familie bucureșteană în care educația și practicile culturale (în special muzica) au avut un rol important în identitatea și parcursul lui George. În documentele și dosarele de proiect din anii 1930–1940, Nicolae apare adesea în legătură directă cu proiectele realizate împreună cu George, inclusiv ca „autor de proiect” pe ștampilă, în dosare ale primăriei, deși lucrările sunt, în practică, produsul unui birou comun.
Activitate în România și colaborarea permanentă cu George Damian
A urmat cursurile școlii primare și liceul în București, la „Dimitrie Cantemir” și „Spiru Haret”. A studiat la Școala de Arhitectură din București în perioada 1935–1938, apoi s-a retras pentru a continua studiile la Politehnica din Milano (Secția de Arhitectură), unde a devenit diplomat la 18 iunie 1940. După întoarcerea în România, s-a înscris în Corpul Arhitecților (în 1941), iar în același an a fost încorporat. A luptat pe front până în 1945. Pentru Nicolae C. Damian, perioada românească se suprapune aproape integral cu activitatea fratelui său, în formula de birou comun (1932–1941) și în practica de proiectare a imobilelor bucureștene din deceniul al patrulea.
În proiecte cunoscute astăzi drept repere ale stilului mediteraneean interbelic din București, există situații în care ștampila de autor apare pe numele lui Nicolae, deși proiectarea este asociată creativ și stilistic cu tandemul George–Nicolae. Un caz des invocat este imobilul de pe Str. Popa Nan nr. 32, unde semnătura/ ștampila pe proiect apare pe numele lui Nicolae, în contextul în care George era funcționar la primărie și nu putea semna direct anumite proiecte, pentru a evita un potențial conflict de interese. În acest sens, Nicolae trebuie înțeles mai puțin ca un autor „separat” și mai mult ca parte a mecanismului de funcționare al unui birou de proiectare familial, care a produs un număr foarte mare de lucrări rezidențiale (vile, imobile de raport și blocuri) în București, în special în registrul mediteraneean, dar și în registre moderne ale perioadei.
Plecarea din țară și cariera externă
După 1945, Nicolae a lucrat o perioadă în Huși (până în octombrie 1947), apoi revine la București. În 1948 părăsește România, trecând prin Cehoslovacia și Republica Federală Germania (unde lucrează aproximativ 8 luni), apoi ajunge în Franța, stabilindu-se la Paris. În mai 1950 pleacă în Maroc, unde lucrează pentru o firmă spaniolă specializată în construcții hoteliere și realizează construcții de locuit și hoteliere în Tanger și Tetuan. În 1952 se stabilește în Spania, trăind până la sfârșitul vieții la Madrid (Str. Goya nr. 111). În lipsa unei arhive publice consistente și a unei documentări instituționale ușor accesibile pentru perioada sa occidentală și nord-africană, activitatea lui din Maroc și Spania rămâne, în mare măsură, slab cartografiată în literatura curentă.
Profil arhitectural și stilistic
Nicolae C. Damian poate fi considerat un reprezentant al stilului mediteraneean specific perioadei interbelice, în principal prin corpusul realizat în România împreună cu George Damian și prin rolul său efectiv în proiecte emblematice ale acestui curent în București. În lectura de istorie a curentului, este utilă raportarea la monografia lui Mădălin Ghigeanu despre curentul mediteraneean interbelic, care oferă cadrul stilistic, vocabularul de compoziție și repertoriul de referințe (mediteraneean clasicizat, volume tencuite, logii, bovindouri simplificate, feronerii, detaliu „cald” și decor discret), în care se înscriu și lucrările biroului Damian. Pentru perioada românească, există o ancoră documentară clară în dosarul profesional din arhiva corpului profesional (dosar de cazier/înscriere). Pentru lucrările comune din București, cea mai solidă pistă rămâna verificarea fondurilor care au rezultat din cercetările recente ale lui Mădălin Ghigeanu asociate arhivei lui George Damian (descoperită și valorificată parțial public prin expoziție și catalog).
Arhitectul George Damian, fratele său
George Damian s-a născut la București, la 30 mai 1904, și a murit în 2001. Este unul dintre arhitecții reprezentativi ai Bucureștiului interbelic târziu, asociat în mod special cu expresiile locale ale curentului mediteraneean, dar cu o practică mai largă decât această etichetă. Provine dintr-o familie cu atașament puternic față de muzică. Tatăl, Constantin Damian, funcționar de bancă, a fost tenor și membru fondator al Operei Române. George a studiat vioara la Conservator timp de mai mulți ani, în paralel cu liceul, iar muzica a rămas o componentă definitorie a personalității sale. A avut doi frați: Nicolae (arhitect) și Constanța.
A intrat la Școala de Arhitectură în 1923. A avut profesori importanți ai epocii și a fost coleg cu nume majore ale generației sale. A susținut diploma în 1930, cu o temă într-un registru neoromânesc. În sinteza Metacult („Un secol de arhitectură”), apare menționat ca absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură (1930) și ca profesionist activ în administrația bucureșteană.
George Damian a avut o personalitate complexă, cu interese sportive și culturale. A fost legitimat la rugby și a participat la Olimpiada de la Paris (1924) ca membru al echipei naționale. A avut și o relație constantă cu automobilismul și cu mediul artistic (inclusiv episoade de figurație în Germania, în perioada deplasărilor de studiu). O parte importantă a carierei sale s-a desfășurat în administrația orașului (servicii tehnice și de sistematizare), ceea ce explică și mecanismele de lucru și de semnătură profesională din biroul comun cu Nicolae. Metacult menționează explicit activitatea la Primăria Municipiului București și funcția de director tehnic în structuri tehnice de proiectare ale capitalei.
Biroul comun cu Nicolae C. Damian
Există indicii documentare că George și Nicolae au avut un birou de proiectare în care au lucrat împreună în perioada 1932–1941. În această formulă se explică suprapunerea de autorat și alternanța de ștampilă de proiect între cei doi, inclusiv pentru imobile considerate astăzi definitorii pentru „marca Damian” în registru mediteraneean. George Damian este asociat frecvent cu stilul mediteraneean interbelic din București, însă lectura bazată pe arhiva sa și pe cercetarea recentă sugerează o practică mai variată, cu interese către modernismul Art Deco și cu adaptări funcționale și decorative în funcție de client și de context.
În unele proiecte emblematice, precum imobilul Maria și Gheorghe Ionescu din Bd. Aviatorilor 51–53, discursul contemporan (inclusiv interviuri și prezentări) fixează clădirea drept un reper al registrului mediteraneean bucureștean din anii de după război, în strânsă legătură cu opera lui George Damian. Interesul crescut pentru George Damian în ultimii ani a fost alimentat de cercetările lui Mădălin Ghigeanu. Un interviu realizat cu puțin timp înainte de moarte, descoperirea întâmplătoare a arhivei personale și organizarea unei expoziții dedicate la Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București) în perioada 1–6 noiembrie 2016, însoțită de publicarea catalogului/volumului de recuperare.
Nicolae C. Damian și George Damian, ca „unitate de autor”
În anii de vârf ai biroului comun, proiectele aparțin aceleiași școli de gândire și aceleiași „mâini” de birou: aceeași gramatică a fațadei, aceeași preferință pentru volume lizibile și detaliu controlat, aceeași rețea de colaboratori și aceeași logică de lucru din proximitatea administrației urbane. În această cheie, Nicolae apare ca arhitect cu identitate profesională reală, dar cu vizibilitate publică mult diminuată de: emigrare, dispersia documentelor, lipsa unei arhive personale cunoscute și absorbția autoratului în „marca George Damian” după 1990. În dosare de autorizare, apar ștampile pe numele lui Nicolae pentru imobile asociate perioadei de maximă creativitate a biroului, inclusiv pentru lucrări considerate astăzi reper ale stilului mediteraneean în București.
Listă de lucrări arhitecții George Damian și Nicolae Damian
Listă comună, deoarece cei doi frați arhitecți au lucrat aproape tot timpul împreună și la majoritatea lucrărilor nu se pot disocia rolurile și contribuțiile fiecăruia.
1930
1932
1933
1934
1935
1936
1938
1939
1940
1941
1942
1943
1945
1946
1947
Datare neprecizată: Proiecte în stil mediteraneean neidentificate – menționate generic în documentația de sinteză.
Lista imobilelor analizate de arhitectul Mădălin Ghigeanu în lucrarea sa [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022], în detaliu (ordonare cronologică):
Referințe (arhitecții George & Nicolae Damian)