# Nicolae A. Crețoiu Categorie: Arhitectură An naștere: 1905 An deces: 1980 ## Descriere Arhitectul Nicolae A. Crețoiu (Cretzoiu) este descris ca specialist în construcții administrativ-bancare (tipologie care presupune soluții funcționale, rezistență și reprezentativitate), cu practică consistentă în proiecte pentru BNR și sedii bancare. ## Articol Arhitectul Nicolae A. Crețoiu (Cretzoiu) Nicolae A. Crețoiu (scris și Cretzoiu,1905–1980) a fost arhitect român, născut la București, cu activitate profesională concentrată în special pe arhitectura administrativ-bancară și pe proiecte publice, în intervalul interbelic și postbelic imediat. A absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București în 1928. Cariera sa este legată în mod direct de arhitectura instituțională: a lucrat în cadrul Băncii Naționale a României între 1929 și 1952, colaborând cu arhitectul Radu Dudescu (șef al Serviciului de Arhitectură al BNR în perioada interbelică). A activat în cadrul Ministerului Instrucţiunii între anii 1925-1929, continuând drept colaborator extern al aceleiaşi instituţii între anii 1929-1935. În 1945 este menționat ca „arhitect aprobat MCLP”, cu specializare în construcții administrativ-bancare. Ulterior, în cadrul Ministerului Industriei Cărbunelui, a ocupat funcția de arhitect la Direcția Investiții, coordonând proiectarea pentru Valea Jiului și fiind membru al consiliului tehnic. Este menționat ca arhitect-șef al BRPR (1948–1952), Serviciul Arhitectură, coordonând proiectarea și executarea unui număr foarte mare de sedii locale (sucursale și agenții) în anii 1948–1952. Crețoiu este descris ca specialist în construcții administrativ-bancare (tipologie care presupune soluții funcționale, rezistență și reprezentativitate), cu practică consistentă în proiecte pentru BNR și sedii bancare. În zona locuințelor, exemplul clar asociat numelui său este casa din str. Parfumului 33, București, realizată în stil neoromânesc. În descrierea detaliată a clădirii apar combinări de ornamente „orientale”, elemente brâncovenești și motive inspirate din arhitectura tradițională (inclusiv stâlpi de lemn), ceea ce indică un vocabular neoromânesc eclectic, cu accent pe plastică decorativă și pe repertoriu istoric local. Este menționată o contribuție în revista România literară (1933), despre „monumente necunoscute” din localitatea Petrăchești (jud. Buzău). În materialul studiat mai apare și o referire la o revistă intitulată Cortinat, pe tema refacerii localului Teatrului Național bucureștean. Participarea la concursuri este un indicator util al vizibilității profesionale în breaslă: Premiul II la concursul pentru Primăria din Craiova (împreună cu arh. I. Traianescu); Premiul I la concursul pentru Biserica Madona Dudu din Craiova; Premiul III (1938) pentru Pavilionul expozițional al României la Paris (1938), cu Radu Dudescu. Lucrări documentate Clădiri publice și administrative - Monetăria Națională, București – Filaret (1935), în colaborare cu arh. Radu Dudescu (Crețoiu apare ca autor/coautor al proiectului de execuție în sursele studiate). - Casa de Pensii a funcționarilor BNR / imobil BNR, București – Calea Victoriei nr. 24 (în material: proiect 1938; menționat și ca imobil al BNR realizat pentru Asociația Culturală și Sportivă a Băncii, în colaborare cu Radu Dudescu). (Context urbanistic și numirea ca „Palatul funcționarilor BNR” în literatura online) - „Noul local BRPR” (sediul nou al Băncii Naționale) din str. Doamnei, Bucureşti (1940-52) - Extinderi / dezvoltări pentru Ministerul Instrucțiunii (1929–1935): Liceul internat din Năsăud; Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj; extinderea Liceului „Traian” din Turnu-Severin; extinderea Colegiului „Sf. Sava” din București. - Biserica din satul Bogata Olteană (jud. Brașov; comuna Hoghiz), pentru care este menționat ca autor al planurilor; pictată 1978–1979 și completată cu mozaic exterior în 1982, cu colaboratori menționați (Ctin Cantea, Cezar Atodiresei și studenți ai Academiei de Arte din București. Există și descrieri online despre biserică și momentul sfințirii (1982). - Lucrări bancare în teritoriu (sucursale): Crețoiu este prezentat explicit ca participant la proiectarea și realizarea unei părți importante dintre sucursalele bancare din teritoriu, ceea ce conturează profilul unui arhitect cu rol consistent în aparatul tehnic și administrativ al instituțiilor financiare, implicat atât în proiecte de execuție, cât și în coordonarea unei activități extinse de construcții, inclusiv în calitate de arhitect-șef al serviciului de arhitectură în perioada 1948–1952. Coordonare proiectare și execuție pentru 150 de localuri de sucursale și agenții BRPR (1948–1952): Sucursala BRPR, Iași (1946) – ca autor, Sucursala (BNR/BRPR, Miercurea Ciuc (1938) – ca autor, Sucursala Dej (1930) – ca autor, Sucursala Ploiești (1933) – ca autor. - În sursele studiate nu apar explicit obiective industriale proiectate de el; apare însă rolul său administrativ în Ministerul Industriei Cărbunelui (Direcția Investiții), inclusiv coordonare proiectare pentru Valea Jiului. Blocuri de locuințe și case: în sursele studiate este indicată și existența unui portofoliu de proiecte de execuție pentru circa 20 de locuințe (1930–1939) - Blocul de locuințe cu Teatrul Nottara la parter, București – colaborare cu Radu Dudescu; constructor: ing. Liviu Ciulley). - Casa Crețoiu din București – str. Parfumului nr. 33, stil neoromânesc. (vezi nota de mai jos) Notă: În cazul „Casa Crețoiu” din str. Parfumului nr. 33, atribuirea arhitectului nu este complet univocă în literatura online, iar confuzia provine din faptul că numele Crețoiu apare atât ca autor de proiect, cât și ca nume al proprietarului inițial, care era la rândul său arhitect. Pe de o parte, mai multe surse indică explicit că imobilul ar fi fost proiectat de arhitectul Nicolae A. Crețoiu. În sursele consultate pentru biografia lui Nicolae Crețoiu, casa de pe strada Parfumului nr. 33 este inclusă direct în lista lucrărilor sale și este descrisă ca o realizare în stil neoromânesc, cu elemente decorative specifice repertoriului brâncovenesc și tradițional românesc. În același sens, blogul de patrimoniu urban Bucharest’s Threatened Heritage notează la rubrica de detalii pentru această clădire numele arhitectului „Nicolae Cretoiu”, consolidând atribuirea către Nicolae A. Crețoiu (Bucharest’s Threatened Heritage – „House on 33, Parfumului Street”, Pe de altă parte, sursa care explică cel mai bine apariția confuziei este articolul publicat pe Prosopologia. Autorul precizează că imobilul „este dat ca fiind proiectat de către arhitectul Nicolae Crețoiu”, însă adaugă imediat că primul proprietar al casei a fost Constantin Cretzoiu, menționat ca arhitect și membru al Societății Arhitecților Români în 1934 (Prosopologia – „Casa Crețoiu – Parfumului 33”). Această suprapunere între numele proprietarului și numele arhitectului atribuit explică de ce, în unele contexte, casa poate fi asociată (greșit, probabil) cu Constantin Crețoiu: clădirea poartă numele familiei, iar proprietarul inițial avea aceeași profesie. O confirmare documentară solidă există în privința proprietății, nu însă și în privința autorului proiectului. În lista oficială de imobile naționalizate din 1950, pentru adresa „str. Parfumului 33, 35” apare menționat proprietarul „Cretzoiu C-tin” (Constantin), împreună cu moștenitorii, ceea ce dovedește că acest Constantin Crețoiu a fost proprietarul inițial al casei (Legislație Just – Lista naționalizării). Documentul nu oferă însă nicio informație despre cine a proiectat efectiv imobilul. Astfel, pe baza probelor disponibile în acest moment, cea mai coerentă dezambiguizare este că Nicolae A. Crețoiu este arhitectul atribuit al proiectului în surse de patrimoniu urban și în documentarea internă (fișierul „N Cretoiu.txt”, Bucharest’s Threatened Heritage, Prosopologia), în timp ce Constantin Crețoiu este proprietarul inițial consemnat documentar, care era la rândul său arhitect, fapt ce a generat confuzia de atribuire (Prosopologia, Legislație Just). O clarificare definitivă, fără rest de îndoială, ar necesita identificarea unei surse primare de proiectare – autorizația de construire, dosarul de arhivă al primăriei, planșele originale semnate sau o fișă oficială de monument care să indice explicit autorul proiectului. Până la apariția unei asemenea dovezi directe, formularea prudentă rămâne aceea că imobilul este atribuit în mod curent arhitectului Nicolae A. Crețoiu, iar asocierea cu Constantin Crețoiu derivă în primul rând din calitatea acestuia de proprietar inițial și din coincidența de nume și profesie. Notă: Legătura dintre arhitecții Constantin Crețoiu și Nicolae A. Crețoiu nu este formulată explicit, cu caracter documentar cert, în sursele accesibile în acest moment, însă există indicii consistente care sugerează o posibilă relație de familie și explică de ce numele lor apar asociate cu aceeași clădire, generând confuzie de atribuire. Punctul de plecare al acestei ambiguități este „Casa Crețoiu” din strada Parfumului nr. 33, București. În documentarea folosită pentru biografia lui Nicolae A. Crețoiu, această casă este inclusă direct în lista lucrărilor sale și este descrisă ca o realizare în stil neoromânesc. În același sens, surse online de patrimoniu urban o atribuie ca proiect arhitectului Nicolae Crețoiu, ceea ce întărește ideea că el ar fi autorul planurilor. În paralel însă, aceeași sursă care discută cel mai detaliat clădirea, articolul de pe Prosopologia, precizează că primul proprietar al casei a fost Constantin Cretzoiu, adăugând că acesta era și el arhitect, menționat ca membru al Societății Arhitecților Români în 1934. Autorul articolului notează, ca ipoteză, că acest Constantin ar fi fost „probabil fratele” lui Nicolae Crețoiu, dar fără a aduce o dovadă genealogică directă. (Prosopologia – „Casa Crețoiu – Parfumului 33”) Faptul că proprietarul inițial se numea Constantin Crețoiu este confirmat documentar de lista oficială de naționalizare din 1950 (Decretul 92/19 aprilie 1950), unde apare explicit „Cretzoiu C-tin” asociat imobilului din strada Parfumului 33/35, împreună cu moștenitorii. Acest document dovedește proprietatea și explică numele casei, dar nu oferă informații despre cine a proiectat clădirea. (Legislație Just – Decretul 92/1950) În plus, în literatura digitalizată apare și un arhitect Constantin Cretzoiu identificat cu anii de viață 1879–1948, descris ca „celebru arhitect al epocii”, ceea ce ridică posibilitatea ca acest Constantin să fie aceeași persoană cu proprietarul inițial al casei din Parfumului sau, alternativ, să existe mai multe persoane cu același nume în familia Crețoiu. (Biblioteca Digitală – ISPAIM, nota de subsol 86) Raportat la datele certe despre Nicolae A. Crețoiu, născut în 1905 la București și absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură în 1928, diferența de vârstă față de Constantin Cretzoiu (1879–1948) ar face puțin posibilă nu ipoteza de „frate”, dar posibilă o relație de tip tată–fiu sau unchi–nepot. Totuși, în lipsa unei surse biografice primare care să precizeze explicit rudenia, această legătură nu poate fi afirmată ca fapt, ci doar ca probabilitate logică. Prin urmare, în stadiul actual al documentării, cea mai prudentă concluzie este că între Constantin Crețoiu și Nicolae A. Crețoiu a existat foarte probabil o relație de familie, iar confuzia de atribuire a „Casei Crețoiu” derivă din suprapunerea dintre numele proprietarului inițial, Constantin Crețoiu, și numele arhitectului căruia îi este atribuit proiectul, Nicolae Crețoiu. Clarificarea definitivă ar necesita identificarea unor surse primare (autorizația de construire, planșele originale semnate sau un studiu istoric oficial) care să stabilească fără echivoc atât autorul proiectului, cât și raportul genealogic dintre cei doi arhitecți. Referințe - Casa Crețoiu – Parfumului, 33 (Prosopologia) - House on 33, Parfumului Street (Bucharest’s Threatened Heritage) - Bogata Olteană, satul cu o catedrală a simțământului românesc (Ziarul Lumina) - Liviu Ciulley ziditorul Bucureștiului modern (Historia) - CE PUTEAU FACE AUTORITĂȚILE… / „Palatul funcționarilor BNR” – Calea Victoriei la Pasajul Vilacrosse (Bucureștii Vechi și Noi) - Decretul nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru naționalizarea unor imobile (Legislație Just) - Românii după Marele Război (anul 1919) – documente, impresii, mărturii (Biblioteca Digitală / ISPAIM) - ATUNCI ȘI ACUM: Teatrul „C.I. Nottara” (Agerpres) - Liviu Ciulley ziditorul Bucureștiului modern (Historia) - Biserica din Bogata Olteană (Bogdan Balaban) - Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI), Arhitecţi (literele D-H) (dicționar online) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit) ## Proiecte - [Blocul Teatrului Nottara](https://www.propertyindex.ro/residential/gheorghe-magheru-20) - [Palatul Nou al Băncii Naționale a României](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-bancii-nationale) - [Monetăria Statului](https://www.propertyindex.ro/residential/monetaria-statului) - [Casa de Pensiuni, Împrumuturi și Ajutoare a Angajaților BNR (Blocul Rosenthal)](https://www.propertyindex.ro/residential/banca-de-comert-exterior-blocul-rosenthal) - [Palatul Casei Școalelor (Ministerul Educației)](https://www.propertyindex.ro/residential/administratia-casei-scoalelor-ministerul-educatiei) - [Liceul Sfântul Sava](https://www.propertyindex.ro/residential/liceul-sfantul-sava) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/nicolae-cretzoiu