Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Mathias Surber (ϯ)
(n. aprox. 1840 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: art deco, mixt/alte stiluri

Blocul Eugenia și Șerban Titus Ionescu (casa din 1884)
6-12 niveluri, 37 apartamente, 1937, art deco, risc seismic I (pericol public)
Casa Arhitect Mathias Surber (?)
case/vile, 2-5 niveluri, 1869, mixt/alte stiluri
Casa Chrissoveloni - Cantacuzino (posibil H. Surber) (1877, prima mențiune)
case/vile, 2-5 niveluri, 1877, neoclasic, monument clasa B
Pensionatul Domnișoarelor Engleze / Institutul Sfânta Maria (1889, seră de iarnă, locuință de preoți)
educaționale, 2-5 niveluri, 1859, neogotic

Arhitectul Mathias Surber

Mathias Surber apare ca arhitect în evidențe tehnice și repertorieri pentru București în intervalul 1877–1889 (cel puțin), cu lucrări asociate unei reședințe urbane importante (Casa Chrissoveloni–Cantacuzino, Str. Gen. Constantin Budișteanu 15), unor intervenții la Institutul Sfânta Maria (Pitar Moș), și unei case din 1884 care a precedat un bloc interbelic (Xenopol 3), plus o casă repertoriată pe Str. Jules Michelet 14.

Din cercetările făcute până în prezent, singurele mențiuni despre un arhitect cu acest nume apar în cercetările Oanei Marinache în arhivele tehnice. Dar și acolo există anumite ambiguități, nefiind siguri dacă mențiunile fac referire la unul sau la mai mulți arhitecți cu nume asemănătoare, între (posibilii) „Mathias Surber” și „H. Surber”, așa cum par să reiasă din înscrisuri. Fiind vorba despre documente foarte vechi și despre scrieri de mână, probabilitatea unei citiri sau interpretări eronate a înscrisurilor este semnificativă. Așa că toate informațiile și atribuirile legate de acest arhitect/ nume trebuie privite cu rezerve maxime.

Mențiunile din 1877–1889 îl plasează în epoca în care Bucureștiul folosea frecvent arhitecți și ingineri străini (mai ales din spațiul germanofon/central-european) pentru reședințe urbane și ansambluri instituționale. Faptul că Surber e legat de o reședință neoclasică de elită (Budișteanu 15) se potrivește cu practica perioadei, în care limbajul neoclasic/eclectic era dominant pentru casele mari ale elitelor.

Pornind invers, de la lucrările cu care este asociat, profilul lui Mathias Surber poate fi descris doar prin prisma lucrărilor asociate numelui său: pare un arhitect de practică urbană, activ pe comenzi private (reședințe) și instituționale (Institutul Sfânta Maria), cu lucrări/inervenții punctuale (extinderi, corpuri auxiliare, seră de iarnă/„winter garden”, locuință de preoți). Lucrările atribuite se încadrează într-un registru compatibil cu neoclasicul/eclecticul târziu, fără indicii certe că ar fi promovat un limbaj personal recognoscibil. Pentru această perioadă, asta nu e neobișnuit: multe proiecte „de comandă” urmăreau convenția stilistică cerută de client, nu o semnătură „de autor”.

Lucrări cunoscute (a se trata cu rezerve)

  • Casa Chrissoveloni – Cantacuzino, Str. General Constantin Budișteanu 15, București (datată 1877; prima mențiune a arhitectului Mathias Surber, cu posibilă apariție a inițialei H. Surber; extindere 1882; refacere interioare 1910; adaos 1927).
  • Casa (atribuită) Mathias Surber, Str. Jules Michelet 14, București.
  • Institutul Sfânta Maria (Institutul Călugărițelor Engleze), Str. Pitar Moș 7–15, București: intervenții atribuite lui Mathias Surber în 1889 (seră de iarnă, locuință de preoți), pe lângă alte etape istorice ale ansamblului (1859 etc.). Pentru contextul istoric general al institutului există prezentări publice.
  • Str. Alexandru D. Xenopol 3, București (1937): mențiune că Surber ar fi autorul unei case din 1884 pe același amplasament (preexistență înaintea blocului). (Aceasta rămâne, în forma actuală, o informație de arhivă/fișă tehnică – nu am găsit o sursă publică independentă care să o detalieze.)

Referințe:

  • [Oana Marinache - ARHITUR, Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019] (lucrare tipărită)
  • [Oana Marinache - ARHITUR, Strada Manea Brutaru - Gen. C-tin Budișteanu, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022] (lucrare tipărită)
  • [Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024] (lucrare tipărită)

Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index