Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Jean Văleanu (ϯ)
(n. 1904 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: modernist interbelic

Alexandru Donici 36
2-5 niveluri, 1937, modernist interbelic
Argentina 33
2-5 niveluri, 1940, art deco
Blocul A. H. Cohen și Societatea Pascar
6-12 niveluri, 70 apartamente, 1946, modernist interbelic, risc seismic U2
Blocul Alexandrina Miclescu și SARBLOC
6-12 niveluri, 24 apartamente, 1945, art deco, risc seismic I (pericol public)
Blocul Casa de Credit a Magistraților
6-12 niveluri, 1937, art deco, risc seismic II
Arhitect Jean Valeanu

Arhitectul Jean Văleanu

Jean Văleanu (scris uneori și Valeanu) a fost arhitect român, născut la București la 5 noiembrie 1904. Din fișa biografică publicată de Arhiva de arhitectură rezultă date punctuale despre familie și traseu administrativ: era fiul lui Milo (comerciant) și al Iuliei Schafer; s-a născut pe str. Stelea nr. 15; a avut domicilii la Bd. Pake nr. 58 și str. Popa Tatu nr. 42; sediul profesional apare la Bd. Ferdinand nr. 17 și str. Maria Rosetti nr. 36.

A absolvit în 1929 Școala Politehnică din Milano, Secția de Arhitectură (formulată ca „diplomat”), iar studiile i-au fost echivalate la Academia de Arhitectură din București în 1931, fiind înscris ca arhitect cu drept de semnătură în 1932. Profilul său profesional este asociat, în primul rând, cu arhitectura de locuințe moderniste din București, realizată în perioada interbelică și în imediata postbelică. Într-o sinteză de tip enciclopedic, MetaCult îl caracterizează explicit ca autor de locuințe cu arhitectură „specific modernistă”. Se menționează o colaborare la capitolul de arhitectură industrială din „Manualul Arhitectului”, ediția 1957.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Din lucrările cunoscute și din modul în care este descris în sursele de sinteză, Jean Văleanu se înscrie în modernismul bucureștean al anilor ’30–’40, cu accent pe imobile de raport și blocuri de locuințe, adesea cu parter activ (magazine) pe marile bulevarde. În ansamblul modernismului bucureștean, zona Magheru–Bălcescu–Brătianu este recunoscută ca un „vârf” al arhitecturii moderne din anii ’30–’40; o parte dintre intervențiile atribuite lui Văleanu se plasează tocmai în acest context urban și tipologic.
În literatura de specialitate și în lucrări academice despre București (ex. zona Cotroceni), numele lui este menționat între autorii relevanți ai modernismului local (alături de Horia Creangă, Haralambie Georgescu, Tiberiu Niga etc.), ceea ce întărește poziționarea sa în canonul modernității interbelice.

Lucrări cunoscute și atribuite (listă extinsă, cu adrese și note sintetice)

  • Str. Maria Rosetti nr. 36 (1935) – imobil de locuințe; adresa apare și ca sediu profesional în unele evidențe.
  • Piața Mihail Kogălniceanu 5 / Intrarea Vasile Păun 1 (1935) – imobil de locuințe.
  • Str. Sf. Elefterie nr. 18 (1935) – imobil de locuințe.
  • Bd. Magheru nr. 22 (1937) – imobil de locuințe / imobil de raport (menționat în Dicționarul lui Vasile Țelea).
  • Bd. Magheru nr. 26 (fost bd. Tache Ionescu) (1936) – imobil de apartamente cu magazine; clădirea este menționată ca distrusă la cutremurul din 1977.
  • Bd. Magheru nr. 29 (1946) – descris ca imobil de locuințe.
  • Calea Victoriei nr. 101 (1938) – Blocul Domnica (ansamblu / bloc de locuințe); apare explicit în MetaCult.
  • Str. Vasile Lascăr nr. 23 (1937) – imobil de locuințe.
  • Str. Al. Donici nr. 36 (1937) – imobil de locuințe.
  • Str. Argentina nr. 33 (1940) – imobil de locuințe.
  • Str. Brezoianu nr. 51 (1947) – imobil de locuințe / imobil de raport.
  • Blocul A. H. Cohen și Societatea Pascar (1946, risc seismic U2).
  • Blocul Maria Popa (1937).
  • Blocul Palladio / Palladium (atribuit, neconfirmat) (1937, risc seismic III).
  • Str. Victor Babeș nr. 1 (1938) – vilă; apare explicit în MetaCult.
  • Teatrul Nottara, str. Sărindar (1936).

Referințe



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index