Arhitectul Jean Văleanu
Jean Văleanu (scris uneori și Valeanu) a fost arhitect român, născut la București la 5 noiembrie 1904. Din fișa biografică publicată de Arhiva de arhitectură rezultă date punctuale despre familie și traseu administrativ: era fiul lui Milo (comerciant) și al Iuliei Schafer; s-a născut pe str. Stelea nr. 15; a avut domicilii la Bd. Pake nr. 58 și str. Popa Tatu nr. 42; sediul profesional apare la Bd. Ferdinand nr. 17 și str. Maria Rosetti nr. 36.
A absolvit în 1929 Școala Politehnică din Milano, Secția de Arhitectură (formulată ca „diplomat”), iar studiile i-au fost echivalate la Academia de Arhitectură din București în 1931, fiind înscris ca arhitect cu drept de semnătură în 1932. Profilul său profesional este asociat, în primul rând, cu arhitectura de locuințe moderniste din București, realizată în perioada interbelică și în imediata postbelică. Într-o sinteză de tip enciclopedic, MetaCult îl caracterizează explicit ca autor de locuințe cu arhitectură „specific modernistă”. Se menționează o colaborare la capitolul de arhitectură industrială din „Manualul Arhitectului”, ediția 1957.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Din lucrările cunoscute și din modul în care este descris în sursele de sinteză, Jean Văleanu se înscrie în modernismul bucureștean al anilor ’30–’40, cu accent pe imobile de raport și blocuri de locuințe, adesea cu parter activ (magazine) pe marile bulevarde. În ansamblul modernismului bucureștean, zona Magheru–Bălcescu–Brătianu este recunoscută ca un „vârf” al arhitecturii moderne din anii ’30–’40; o parte dintre intervențiile atribuite lui Văleanu se plasează tocmai în acest context urban și tipologic.
În literatura de specialitate și în lucrări academice despre București (ex. zona Cotroceni), numele lui este menționat între autorii relevanți ai modernismului local (alături de Horia Creangă, Haralambie Georgescu, Tiberiu Niga etc.), ceea ce întărește poziționarea sa în canonul modernității interbelice.
Lucrări cunoscute și atribuite (listă extinsă, cu adrese și note sintetice)
Referințe