Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion Trajanescu (ϯ)
(n. 1875 - d. 1964)


Specializare: proiectare, restaurare, cercetare |
Stil dominant: neoromânesc

Biserica Sfânta Sofia (evaluare pentru reconstrucție 1926)
creștin-ortodoxe, 1-2 niveluri, 1926, clădiri de cult, monument clasa B
Casa Ion Trajanescu I
case/vile, 2-5 niveluri, 1911, neoromânesc
Casa Ion Trajanescu II (Villa Magda)
case/vile, 2-5 niveluri, 1929, neoromânesc
Casa Silvia Ing. Marcu
case/vile, 1-2 niveluri, 1911, neoromânesc
Palatul Ligii Culturale
culturale, 6-12 niveluri, 1929, neoromânesc, risc seismic I (pericol public)
Arhitect Ion Trajanescu

Arhitectul Ion (Ioan) D. Trajanescu

Ion (Ioan) D. Trajanescu apare în surse și ca Ioan Traianescu / Ion Traianescu, iar grafia Traianescu/Trajanescu este folosită alternativ în epocă și în repertorii. A fost arhitect, restaurator de monumente, publicist și profesor, asociat în mod constant cu direcția „stilului românesc”/neoromânesc și cu școala de restaurare formată în jurul Comisiunii Monumentelor Istorice. S-a născut în București, România, în anul 1875 (în unele documente data exactă a zilei diferă). A murit în București, în anul 1964 (în unele surse este indicată luna februarie).

Trajanescu a urmat, în prima etapă, cursurile Școlii de Arhitectură (în anii 1890), obținând o calificare intermediară de tip „conductor de lucrări”. Ulterior își completează formarea la secția de arhitectură a Școlii de Arte Frumoase (Belle Arte) din București și obține diploma de arhitect în 1903, fiind plasat de surse între primii absolvenți ai învățământului românesc de arhitectură. În planul filiației profesionale, influența majoră recunoscută este Ion Mincu, invocat de Trajanescu ca mentor și reper doctrinar pentru direcția „stilului românesc”.

Activitate profesională (repere, funcții, instituții)

În prima parte a carierei se fixează în zona restaurării monumentelor și a cercetării istorico-arhitecturale: activează în Serviciul Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (începutul secolului XX – până în anii 1920), elaborând relevee, documentații, memorii, devize și rapoarte pentru intervenții de conservare și restaurare. Repertoriul monumentelor asupra cărora a lucrat este amplu și include ansambluri monastice și biserici medievale din Muntenia, Oltenia și Moldova.

În paralel, a avut un rol important în arhitectura locuirii de tip social: este legat de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine, ca arhitect consultant, într-o perioadă în care se dezvoltă parcelări cu locuințe tip și case individuale pentru funcționari și lucrători. În aceste proiecte, contribuția sa este asociată cu proiectarea de tipuri, adaptări și cu articularea unui limbaj „românesc popular”/neoromânesc la scară mică, repetabilă.

Pe linie didactică, este activ ca profesor încă din anii 1910, iar în perioada interbelică este profesor universitar la Academia/Facultatea de Arhitectură din București, titular al unor cursuri legate de construcții și perspectivă. În viața profesională organizată, figurează în structuri ale Societății Arhitecților Români cu roluri administrative (secretar, casier, bibliotecar, vicepreședinte, membru în comisii), ceea ce arată o prezență constantă în mecanismele de reglementare ale profesiei.

Profil arhitectural și caracteristici de stil (sinteză)

Trajanescu este, în mod repetat, caracterizat drept promotor al unei arhitecturi inspirate din vechea artă românească și din tradiția bizantino-românească, cu vocație monumentală în special în arhitectura religioasă. În proiectele de biserici și catedrale, stilul se construiește prin volumetrii masive, compoziții simetrice, registru decorativ de inspirație tradițională (brâuri, arcaturi, motive sculptate) și printr-o interpretare „națională” a elementelor bizantine.

În zona locuințelor tip și a parcelărilor, aceeași direcție stilistică este adaptată unui program economic, cu soluții repetabile și simplificate. În restaurare, profilul său se leagă de practica „readucerii la starea inițială” (înțeleasă ca recuperare a formelor considerate autentice), pe baza releveelor, cercetării in situ și a documentării de specialitate.

Lucrări și clădiri cunoscute

  • Palatul Ligii Culturale Române, Bd. Schitu Măgureanu nr. 1 / Calea Plevnei nr. 6–8, București (azi Teatrul Bulandra – Sala „Liviu Ciulei”); clădire cu limbaj neoromânesc, realizată în anii 1920.
  • Amenajări/decorații și intervenții asociate unor componente din ansamblul C.A.M./R.M.S. în zona Grant–Belvedere (birouri, uzină electrică, ateliere), în contextul extinderilor interbelice.
  • Casa Ion D. Trajanescu (Parcelarea Clucerului), Str. Ady Endre nr. 3, Sector 1, București (casă/vilă, 1911).
  • Casa Ion D. Trajanescu II („Villa Magda”), Str. Arh. Ion Mincu nr. 4, Sector 1, București (casă/vilă, 1929).
  • Vile (menționate generic în surse) în București, Bușteni, Ruginoasa, Râmnicu Vâlcea (fără adrese certe în materialele consultate acum).
  • Crematoriul uman „Cenușa”, București: sunt menționate amenajări precum parc, columbar și decorația capelei, derulate în etape (anii 1930 și 1938–1941).
  • Parcelări cu locuințe individuale și tipuri pentru Societatea Comunală de Locuințe Ieftine în zone/cartiere precum: Clucerului, Tei, Drumul Sării, Belvedere – C.A.M., Floreasca, Mihail Cornea, Steaua Română – C.F.R., Grant (R.M.S.), Cazărmii – Uranus, Ana Davila (lista apare în surse ca repertoriu de intervenții și nu ca inventar complet pe străzi/numere).
  • Cartierul Grant–Belvedere: proiectare de locuințe ieftine și implicare în evoluțiile ulterioare ale zonei.

Lucrări religioase

  • Biserica „Sf. Spiridon” – Spirea Veche, București (ridicată în anii 1920; biserica nouă a fost demolată în 1984).
  • Biserica „Sf. Dumitru” – Colentina, București (proiect și execuție în interval interbelic; lucrări întinse pe mai mulți ani).
  • Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” – Ferentari, București (anii 1930).
  • Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Belvedere (Grant–Belvedere/C.A.M.), București (proiect în anii 1930; realizare prin subscripție).
  • Biserica „Sf. Trifon” – Cărămidarii de Jos, București (colaborare; proiect inițiat după incendierea bisericii vechi în 1922).
  • Alte biserici bucureștene asociate activității sale de restaurare/documentare (menționate în repertorii), fără adrese certe în materialele consultate acum.
  • Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română, Timișoara (mare proiect interbelic, realizat până după război).
  • Catedrala ortodoxă „Sfinții Mihail și Gavril”, Turda (1926–1935).
  • Catedrala „Sf. Gheorghe”, Tecuci (proiect interbelic, finalizat târziu; lucrarea este adesea indicată ca ultima sa mare realizare).
  • Biserica „Madona – Dudu”, Craiova (coautor: Sterie Becu).
  • Biserici în județul Bacău: „Sfinții Împărați” (Agăș) și „Sfinții Voievozi” (Scorțeni).
  • Biserica „Sf. Gheorghe”, Călărași.
  • Biserica „Sf. Gheorghe”, Ivești (jud. Galați).
  • Alte intervenții de restaurare/documentare la mănăstiri și biserici istorice (Hurezi, Govora, Bistrița, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Potlogi, Măldărești, Sărăcinești, Mamu etc.), unde contribuția sa se leagă de relevee, memorii și șantiere de restaurare.
  • Colaborare la Catedrala din Tecuci cu alți arhitecți menționați în unele surse.
  • Colaborare cu Duiliu Marcu (proiect religios în București).
  • Colaborări de început în zona monumentelor comemorative 

Publicații, cărți, activitate editorială

A avut o activitate publicistică intensă în reviste și buletine de specialitate, cu texte despre monumente, restaurare, stil național, polemici față de modernism și reflecții asupra arhitecturii românești. Este asociat și cu inițiative editoriale: co-fondator al revistei „Artele Frumoase” (în anii 1920) și colaborator constant în presa profesională. Între titlurile de carte și cursuri care apar menționate în surse se numără: Mitropolia din București (1913); Arhitectura. Privire generală asupra arhitecturei antice, medievale, moderne și românești (1916); Perspectiva liniară. Metodă practică pentru uzul artelor plastice (1939)

Activitatea publicistică a arhitectului Ion D. Trajanescu se remarcă printr-o amploare și o densitate excepționale, fiind una dintre cele mai bogate și mai consistente întâlnite la un arhitect român din prima jumătate a secolului al XX-lea, atât prin volumul mare de articole, studii, rapoarte și cărți publicate pe parcursul a peste trei decenii, cât și prin diversitatea domeniilor abordate; aceasta acoperă arhitectura religioasă și monumentală, cercetarea și restaurarea monumentelor istorice, teoria și istoria arhitecturii, problematica stilului românesc și a identității naționale în arhitectură, locuințele economice și urbanismul, pedagogia arhitecturală și metodologia de reprezentare (perspectivă), precum și reflecția critică asupra curentelor moderniste, Trajanescu având un rol major în fundamentarea teoretică, documentarea științifică și transmiterea publică a unei viziuni coerente asupra arhitecturii românești.

Cărți și volume publicate

  • Mitropolia din București, București, Tipografia „Gutemberg” Joseph Göbl, 1913.
  • Privire generală asupra arhitecturei antice, medievale, moderne și românești, București, „Avântul” – Institut de Arte Grafice, 1916. (Ediție de popularizare, ilustrată, destinată unui public larg și școlilor de artă.)
  • Perspectiva liniară. Metodă practică pentru uzul artelor plastice, curs universitar, 1939.

Studii, articole, memorii și rapoarte publicate în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI)

  • Raport despre lucrările de restaurare a Mănăstirii Hurezi, BCMI, 1909, Anul II, fasc. 5.
  • Mănăstirea Hurezi – Chiliile dela miază-noapte – Descriere, BCMI, 1909, Anul II, fasc. 7.
  • Mănăstirea Hurezi – Foișorul lui Dionisie Bălăcescu, BCMI, 1909, Anul II, fasc. 8.
  • Restaurarea Mănăstirii Hurezi – Lucrările din 1909 (Memoriu), împreună cu Nicolae Ghika-Budești, BCMI, 1909, Anul II, fasc. 8.
  • Mănăstirea Dintr’un Lemn și Mănăstirea Govora – Descrieri generale arhitectonice, BCMI, 1910, Anul III, fasc. 9.
  • Releveul (secțiuni) bisericii mari a Mănăstirii Hurezi (completare la articolul lui N. Ghika-Budești), BCMI, 1910, Anul III.
  • Bolnița Mănăstirii Hurezi: Biserica – Foișorul – Chiliile. Descriere arhitectonică, BCMI, 1910, Anul III.
  • Schitul Sfinții Apostoli de pe lângă Mănăstirea Hurezi, BCMI, 1910, Anul III, fasc. 10.
  • Schitul Stănești (Vâlcea), BCMI, 1911, Anul IV, fasc. 12.
  • Mănăstirea Surpatele din Vâlcea. Descriere, BCMI, 1911, Anul IV, fasc. 13.
  • Biserica din Popești – Vlașca, BCMI, 1911, Anul IV.
  • Biserica și culele din Măldărești (Vâlcea), BCMI, 1912, Anul V, fasc. 15.
  • Mitropolia din București, BCMI, 1912, Anul V, fasc. 15 (studiu extins, prefigurând volumul din 1913).
  • Schitul Sărăcinești (înainte de restaurare), BCMI, 1914, Anul VII.
  • Stăreția Mănăstirii Hurezi, BCMI, 1915, Anul VIII.
  • Diferite inscripții la bisericile din Brezoaele – Dâmbovița (Sf. Nicolae-Brăiloiu și Adormirea-Cluceru), BCMI, 1916, Anul IX, fasc. 33.

Articole publicate în revista „Arhitectura”

  • Ziduri bătrâne, Arhitectura, 1916, nr. 1 (februarie).
  • Stilul Românesc, Arhitectura, 1916, nr. 2 (mai).
  • Casa din strada Labirint, Arhitectura, 1916, nr. 2 (mai).
  • Recenzii: „Betonul armat” de Ion Ionescu și „Bucureștii în viitor” de Cincinat Sfințescu, Arhitectura, 1920.
  • Locuințe economice în capitală, Arhitectura, 1924.
  • Cuvântare ținută la Fundația Carol I cu ocazia jubileului de 25 de ani ai Școlii Superioare de Arhitectură, Arhitectura, 1925.
  • Arhitectura românească în fața curentelor moderniste, Arhitectura, 1931–1933.
  • Expoziția-târg a industriei românești din 1934. Privire arhitecturală, Arhitectura, 1934.
  • Comemorarea lui Ioan Mincu (1851–1912), Arhitectura, 1935, nr. 4.
  • Promovarea arhitecturii românești, Arhitectura, 1940.
  • Fresca înaintașilor noștri, Arhitectura, 1941.
  • Un pelerinagiu la mormântul maestrului Ioan Mincu, Arhitectura, 1922.

Articole publicate în revista „Artele Frumoase”

  • Mausoleul de la Mărășești, Artele Frumoase, 1922, nr. 5.
  • Stilul Românesc, Artele Frumoase, 1922, nr. 6 (reluare a articolului din Arhitectura, 1916).
  • Monumentele noastre istorice, Artele Frumoase, 1922, nr. 8–9.
  • Arhitectura noastră de azi, Artele Frumoase, 1922, nr. 12.
  • Excursiunea din Serbia făcută de elevii Școlii Superioare de Arhitectură din București pentru studiul artei bizantine sârbești (împreună cu Virginia Andreescu), Artele Frumoase, 1923, nr. 1–2.

Articole publicate în revista „Urbanismul”

  • Arhitectura națională față de stilul modern, Urbanismul, 1932, nr. 5–6.

Articole și texte în presa generală

Articole și luări de poziție publicate, în mod constant, în ziarele Universul și Gazeta Municipală (articole de opinie profesională, texte despre arhitectura românească, locuințe ieftine, urbanism și patrimoniu; titlurile individuale nu sunt întotdeauna consemnate în repertorii). Există indicii explicite că în arhive instituționale (în special fondurile legate de Comisiunea Monumentelor Istorice) se păstrează memorii, devize, rapoarte, corespondență și planuri asociate intervențiilor sale. De asemenea, este menționată constituirea unui fond digital dedicat, rezultat dintr-un proiect cultural al Institutului Național al Patrimoniului, ceea ce sugerează existența unor scanări și repertorieri accesibile online sau prin intermediul platformei proiectului.

Referințe

 




Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index