Arhitectul Ioan (Ion) I. Mandi
Arhitectul Ioan Mandi (întâlnit uneori și ca Ion Mandi) este un arhitect român activ în principal între anii 1920–1950, cu o operă concentrată în București (locuințe, imobile de raport, intervenții) și cu câteva lucrări administrative/industriale în țară. Ioan Mandi s-a născut la 20 ianuarie 1892, la Craiova. Era fiul lui Iancu (militar) și al Fănicăi (casnică). Sunt consemnate un domiciliu în str. Foișorul nr. 1 și un sediu profesional în str. Mogoș Vornicul nr. 1 (bis).
Este consemnat ca absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură / Academiei de Arhitectură din București, cu anul absolvirii indicat în mod constant ca 1921 (în unele note de sinteză apare și 1922, probabil ca diferență între absolvire și diplomare/echivalare administrativă). Cert este că, după această dată, intră în practica profesională și începe să semneze proiecte. Înscris în Corpul Arhitecților în 1933.
Activitate profesională și poziționare în epocă
După absolvire, Ioan Mandi lucrează pe cont propriu în intervale succesive, dar are și etape de angajare/colaborare în structuri mari. Între 1922–1925 este menționat ca realizând pentru CFR locuințe ieftine în zona Gării Filaret, ceea ce îl plasează într-un program de interes public, cu componentă socială și de urbanism practic. Ulterior, între 1928–1941 și 1943–1945, desfășoară activitate pe cont propriu, perioadă în care se înscrie și proiectul său major, sediul Jandarmeriei (1928–1932). În 1942–1943 lucrează ca diriginte la antrepriza „Ing. Eugen Vasiliu” din București, fiind asociat cu locuințe ieftine și cu lucrări industriale, inclusiv Fabrica de avioane „SET”. Între 1945–1948 este arhitect la Direcția CFR (LS II și LS III), ceea ce sugerează o reintegrare într-un aparat tehnic instituțional.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Opera cunoscută a lui Ioan Mandi este eterogenă, dar coerentă ca practică: proiectează și adaptează clădiri rezidențiale urbane, de la vile la imobile de raport, și acceptă lucrări de intervenție sau transformare. Din punct de vedere stilistic, apar trei direcții principale: prima este registrul eclectic cu accente neogotice, reprezentat de palatul/sediul Jandarmeriei, unde limbajul decorativ bogat și elementele neogotice sunt folosite într-un context oficial și reprezentativ. A doua este zona modernă interbelică (inclusiv Art Deco și expresii mediteraneene/moderniste temperate) în clădiri de locuințe colective, mai ales în anii 1930. A treia este practica de transformare și adaptare: cazul vilei din str. Roma, unde intervine prin transformare asupra unei clădiri proiectate anterior de un alt arhitect, arătând o disponibilitate pentru „reproiectare” și pentru aducerea unui fond construit existent la un standard nou.
Lucrări și proiecte cunoscute
Ioan Mandi este recunoscut îndeosebi pentru sediul „Comandamentului Corpului de Jandarmi” (Șos. Ștefan cel Mare nr. 51), autorizat în 1928 și finalizat în 1932, cunoscut astăzi ca sediu al IGPR. Pentru această clădire există o confuzie importantă în literatura secundară: într-o lucrare a lui Nicolae Șt. Noica autorul este identificat greșit ca „Ion Mandrea”, însă planurile și placa memorială de pe fațadă poartă numele lui Ioan Mandi, ceea ce fixează atribuirea corectă.
Proiecte administrative, industriale și infrastructură
Reședințe și vile particulare
Imobile de raport și blocuri de locuințe
Referințe